Se întâmplă în toată ţara, de ce nu s-ar întâmpla şi la Galaţi? Din parcul auto se împrumută mereu piese, adică acestea trec de la o maşină la alta şi sunt foarte greu de... regăsit întrucât majoritatea sunt produse în serie şi nu au nici o particularitate prin care să fie recunoscute. Cel mai frecvent dispar capacele de la roţi, semnalizatoarele, ştergătoarele precum şi multe alte accesorii. În mod normal, piesele lipsă sau defecte ar trebui fie comandate, fie scoase din magazie însă, pentru a nu se pierde timp preţios şi a se completa hârtii... plictisitoare, şoferul îşi înlocuieşte piesa stricată cu una funcţională, de la maşina colegului. Mentalitate tipic românească, pe care, dacă o aduc în discuţie, riscă să supere multe feţe... onorabile.
În trecut, şoferii îşi „ştanţau” elementele care puteau fi uşor preluate de colegi. A fost o idee bună... Unii şi-au „îngrădit” farurile, stopurile şi chiar... semnalizatoarele cu reţele metalice. Prezentul ne-a ferit deocamdată de astfel de „stigmatizări”, poate şi datorită modului mai complex de asamblare uzinală a unor componente. Dar tot au existat semne mărunte... Pe de o parte aduceau un aspect elegant, pe de altă parte, au îndepărtat hoţii. Exemplul care îmi trece prin minte acum: capacele de la roţile troleibuzului MAZ 203T cu numărul 1402, fiecare având câte o bulină albă, evidenţiatoare. În prezent, 1402 zace în autobază fiindcă „s-au băgat mâini” în mecanismele sale deşi erau funcţionale! Acum... aşteaptă noi reparaţii şi lipseşte de trei luni de zile.
Astăzi, un bun prieten de-al meu mi-a arătat... rezervorul MAZ-ului pe care îl conduce, rămas fără sită. S-a găsit cineva să o împrumute.
Nu ştiu cum s-ar putea evita astfel de incidente... în afară de o monitorizare continuă – în situaţia curentă sună a science fiction – nu-mi trece o altă idee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu