Expoziția tramvaiului gălățean: cel din urmă episod

A sosit și cel din urmă week-end al lunii de decembrie și implicit, cel din urmă week-end dedicat expoziției tramvaiului gălățean. Înainte de a vă prezenta rezumatul ultimelor două zile de… “istorie locală pe șine și cu pantograf” aș dori să mulțumesc domnului Adrian Zăinescu – membru fondator al Asociației pentru Renașterea Galațiului – pentru susținere. Dânsul s-a ocupat de materialul de promovare pe care eu, ulterior, l-am expus în autobuzele și midibuzele societății de transport local… Am sperat că acest mod de publicitate va fi util pentru ultimele două săptămâni și… așa a și fost: gazda noastră n-a avut salonul aglomerat de vizitatori dar nici n-a dus lipsă!

 

Surpriza ultimului week-end de expoziție a aparținut lui Sergiu Gabriel-Onofrei care a oferit publicului fotografii de la transportul primului lot de tramvaie ZGT spre Galați. Se întâmpla în anul 2006… Tramvaiele au fost încărcate pe vagoane de tren și au fost descărcate în urbea noastră pe fosta linie ferată de lângă B.J.A.T.M. A fost… cel din urmă transport din acea zonă. De asemenea, Sergiu a surprins în materialele oferite atât plecarea vagoanelor respective din Rotterdam cât și sosirea lor la Galați.

 

Invitații noștri…? Printre ei s-a aflat Paul, Cosmin, Danuț Pisică, Adi Postolache și nu în ultimul rând, bunul meu prieten, Terry Lawson și soția dânsului, Daniela Lawson!

 

Astăzi am închis o prezentare episodică, o prezentare pe care eu am lansat-o sub forma unei surprize adresate publicului și care, cu susținerea pasionaților veterani precum Sergiu Gabriel Onofrei, s-a extins frumos, constructiv și a acoperit perioade importante din istoria tramvaiului gălățean. A existat dorință, colaborare și pasiune. Iar rezultatul a fost deosebit!

Mulțumesc, încă o dată, conducerii Transurb S.A. pentru susținere și implicare! Mulțumesc pentru că ne-ați oferit gazda perfectă pentru promovarea acestei expoziții: ZGT-ul 1534, o bijuterie mereu strălucitoare în regimul de transport local, o bijuterie care ne-a fost gazdă la fiecare sfârșit de săptămână a acestei luni.

 

Sper ca, alături de Sergiu Gabriel Onofrei și de ceilalți pasionați ai mijloacelor de transport local, să ne fi ridicat la așteptările publicului… A fost o plăcere pentru noi și sper să fi fost la fel și pentru dumneavoastră, cei care ne-ați vizionat materialele și ați dorit să aflați mai multe despre ceea ce a fost și ceea ce înseamnă… tramcarul gălățean. 

Sâmbătă și duminică, din nou la expoziție!

Am bifat al treilea week-end dedicat expoziției tramvaiului gălățean, expoziție găzduită de Duewag-ul ZGT 1534, prezent și de această dată în terminalul de la Cinema Dacia.

Noutățile aduse în cadrul expoziției au fost cărțile poștale reprezentând tramvaiul gălățean din prima jumătate a secolului trecut (precum și două fotografii rare, mai de… actualitate), retușate cu multă răbdare și pricepere de domnul Costel Gheorghiu pentru o altă expoziție, și anume aceea care a avut loc în anul 2000, atunci când transportul electric pe șine și cu pantograf a împlinit 100 de ani. Atunci, cărțile poștale de care am menționat au fost expuse într-un cadru restrâns. Acum, prin amabilitatea domnului director al serviciului de exploatare din cadrul Transurb S.A., Constantin Graur, le-am scos de la Arhivă și le-am oferit publicului.

 

De asemenea, domnul Adrian Zăinescu, membru fondator al Asociației pentru Renașterea Galațiului ne-a oferit susținere. Dânsul și Sergiu Gabriel Onofrei au realizat Cartea de Oaspeți a acestei expoziții și ce vă pot spune este că vor mai fi și alte surprize deosebite care vor purta amprenta domnului Zăinescu.

 

Ziua de sâmbătă a fost una destul de liniștită în ceea ce privește vizitatorii noștri. Am avut onoarea, alături de Sergiu Gabriel Onofrei, să discut cu două persoane deosebite și preocupate de istoria orașului nostru: domnul Costel Gheorghiu și domnul Grusuzache Romică. Din discuția pe care am avut-o cu dumnealor (discuție care ne-a înfrumusețat ziua dar pe care a trebuit s-o întrerupem odată cu expirarea timpului alocat expoziției) am aflat multe lucruri interesante despre Galațiul de odinioară!

 

Duminică am avut parte de mai mulți vizitatori, în special persoane care au văzut mesajul postat pe lateralele lui 1534 și au urcat în salonul său pentru a viziona materialele postate și a afla mai multe informații… Alături de Sergiu, de Adrian Postolache și de Paul, sper să fi fost o gazdă bună și eficientă.



In memoriam: tramvaiul „ţâşnitoare”

Cel mai logeviv Timiş 2 funcţional din urbea noastră a „prins” 23 de ani de activitate. Spun „funcţional” fiindcă, în prezent, mai există un Timiş 2 în depoul din Barieră, care aşteaptă de ceva ani momentul oportun pentru refacere şi găzduire într-un posibil muzeu gălăţean.

Timişul cu cel mai mulţi ani ani de activitate a fost fabricat în anul 1977 şi s-a aflat, până în prima jumătate a anilor 2000, în slujba călătorilor urbei noastre. La începutul acestui mileniu, tramvaiul a fost transformat în utilitară-cisternă pentru răcorirea căilor de acces a colegilor cu... pantograf. Gălăţenii erau obişinuiţi să-l vadă în cursul lunilor fierbinţi de vară, când exista riscul dilatării şinelor şi implicit deraierilor...

Ultima vară de serviciu a acestui Timiş a fost cea din 2010; anul trecut, tramvaiul... „ţâşnitoare” a fost casat şi din câte mi s-a spus (surse neoficiale), boghiurile acestuia au fost date colegului aflat în conservare iar o parte din echipamentele clasice aşteaptă ziua în care să-şi dovedească din nou utilitatea.

Da, mă refer la veteranul care iniţial, a purtat numărul de parc 53. El a făcut parte din primul lot de tramvaie timişorene achiziţionat de regia noastră de transport local. Lotul era format din 10 tramvaie, toate vopsite în alb cu dungă lată, galbenă, în zona mediană precum şi din 10 remorci: „trăgătoarele” au primit numere de parc de la 51 la 60 iar remorcile, de la 301 la 310. Un rezultat simplu ne informează că, în prima sa perioadă de activitate, tramvaiul 53 a avut remorca... 303.

Materialele pe care le deţin devin din nou neoficiale: 53-ul nu a fost vopsit până la marea sa transformare. Ce l-a ajutat? Ultimele două RK-uri precum şi... dorinţa sa de viaţă în slujba urbei.

Schema de culoare cu care s-a afişat după ce a devenit din... transportor de călători în transportor cisternă este cea surprinsă mai jos, de zsizsi78 (sursa: http://tramclub.org)

În 2006 a fost revopsit...

-sursa: http://tramwaysdumonde.skynetblogs.be/

Conform înmatriculării tuturor mijloacelor/utilajelor cu domeniu de activitate limitat, specific legislaţiei din 2007, tramvaiul „stropitoare” a primit un nou număr de parc: 0130... şi ceva dotări suplementare: foto Terry Lawson (anul 2008), sursa: http://tramclub.org)

În cursul anului 2008, a urmat o nouă numerotate, în urma căreia, 0130 a devenit... 1301. Fotografiile îmi aparţin...

Aventura s-a terminat după serviciul estival din 2010. Once and for all... În lunile de foc ale anului trecut, mă aşteptam ca Timiş-ul 1301 s-apară din nou în peisajul urban, pentru a răcori liniile colegilor săi mai tineri, mai sprinţari dar n-a fost să fie: cisternele Ecosal-ului s-au ocupat de această treabă.

Şi atunci am ştiut că încă o poveste tradiţională a ajuns la sfârşit...   

Ultima fotografie, ultima amintire... cu Terry Lawson la aparat, surprinzându-mă alături de-un bătrân patriot: