La Mulți Ani!

Mai sunt câteva ceasuri până când vom încheia încă un an din viața noastră, un an în care mi-a fost bine, am fost sănătos și am avut mereu aproape familia și prietenii de suflet iar Dumnezeu m-a vegheat și m-a ajutat să-mi realizez majoritatea dorințelor!

Îmi doresc, de la următorul an, să fie la fel de bun ca și cel aflat acum aproape de sfârșit. Cele 365 de zile s-au scurs parcă pe nesimțite (alaltăieri era primăvară, ieri, soarele de octombrie ne amintea de-o vară frumoasă iar azi este din nou iarnă); au rămas însă amintirile imortalizate de aparatul meu foto, alcătuind jurnalul de bord al celor mai frumoase momente, peisaje și evenimente pe care le-a oferit 2013.

După cum spuneam, mai sunt câteva ceasuri până când vom încheia încă un an din viața noastră. Vă mulțumesc tuturor celor care ați vizitat și continuați să vizitați acest blog. Vă mulțumesc pentru like-uri și comentarii; sunt cele mai vii dovezi ale faptului că mi-ați apreciat munca și implicit pasiunea. Vă doresc tututor – alături de conducerea Transurb S.A. – un An Nou cu multă sănătate, împliniri și gânduri frumoase. Vă doresc să vă bucurați de fiecare moment din viața voastră, alături de cei dragi și să prețuiți mereu prezentul. Fiindcă “mâine devine astăzi iar astăzi devine ieri și tot ce ne rămân sunt amintirile”.

Depinde de noi, cei cu suflet și credință, să punem macazurile potrivite pe liniile trasate de edilii noștri. Depinde de noi să ne afirmăm și să susținem în mod corect și elegant principiile constructive în care avem credință!

 



Expoziția tramvaiului gălățean: cel din urmă episod

A sosit și cel din urmă week-end al lunii de decembrie și implicit, cel din urmă week-end dedicat expoziției tramvaiului gălățean. Înainte de a vă prezenta rezumatul ultimelor două zile de… “istorie locală pe șine și cu pantograf” aș dori să mulțumesc domnului Adrian Zăinescu – membru fondator al Asociației pentru Renașterea Galațiului – pentru susținere. Dânsul s-a ocupat de materialul de promovare pe care eu, ulterior, l-am expus în autobuzele și midibuzele societății de transport local… Am sperat că acest mod de publicitate va fi util pentru ultimele două săptămâni și… așa a și fost: gazda noastră n-a avut salonul aglomerat de vizitatori dar nici n-a dus lipsă!

 

Surpriza ultimului week-end de expoziție a aparținut lui Sergiu Gabriel-Onofrei care a oferit publicului fotografii de la transportul primului lot de tramvaie ZGT spre Galați. Se întâmpla în anul 2006… Tramvaiele au fost încărcate pe vagoane de tren și au fost descărcate în urbea noastră pe fosta linie ferată de lângă B.J.A.T.M. A fost… cel din urmă transport din acea zonă. De asemenea, Sergiu a surprins în materialele oferite atât plecarea vagoanelor respective din Rotterdam cât și sosirea lor la Galați.

 

Invitații noștri…? Printre ei s-a aflat Paul, Cosmin, Danuț Pisică, Adi Postolache și nu în ultimul rând, bunul meu prieten, Terry Lawson și soția dânsului, Daniela Lawson!

 

Astăzi am închis o prezentare episodică, o prezentare pe care eu am lansat-o sub forma unei surprize adresate publicului și care, cu susținerea pasionaților veterani precum Sergiu Gabriel Onofrei, s-a extins frumos, constructiv și a acoperit perioade importante din istoria tramvaiului gălățean. A existat dorință, colaborare și pasiune. Iar rezultatul a fost deosebit!

Mulțumesc, încă o dată, conducerii Transurb S.A. pentru susținere și implicare! Mulțumesc pentru că ne-ați oferit gazda perfectă pentru promovarea acestei expoziții: ZGT-ul 1534, o bijuterie mereu strălucitoare în regimul de transport local, o bijuterie care ne-a fost gazdă la fiecare sfârșit de săptămână a acestei luni.

 

Sper ca, alături de Sergiu Gabriel Onofrei și de ceilalți pasionați ai mijloacelor de transport local, să ne fi ridicat la așteptările publicului… A fost o plăcere pentru noi și sper să fi fost la fel și pentru dumneavoastră, cei care ne-ați vizionat materialele și ați dorit să aflați mai multe despre ceea ce a fost și ceea ce înseamnă… tramcarul gălățean. 

Un nou week-end de expoziție…

Gazda noastră, Duewag-ul ZGT 1534, a fost din nou prezent la capătul de linie din Micro 19 pentru a susține și totodată oferi materiale noi în ceea ce privește evenimentul pe care l-am lansat în ziua de 1 Decembrie - și dezvoltat ulterior cu ajutorul prietenilor pasionați.

Iată, am ajuns la… penultimul episod. Am promis că în fiecare week-end vor fi nouătăți; și ne-am ținut de cuvânt: cea mai recentă surpriză a fost marcată de un set de “capturi” pe care eu le-am extras din două filmări realizate de Richard Lomas și promovate – ulterior – de Dave Spencer: tramvaiul gălățean în 1993 și în 1996.

Expoziția s-a bucurat, din nou, de succes; bunici, nepoți, adulți curioși, tineri și somități locale, dornice să completeze câteva episoade din istoria urbei noastre s-au prezentat în salonul lui 1534. Printre invitați - alaturi de prezența deosebită a domnului Costel Gheorghiu -  doresc să-i menționez pe Terry Lawson și soția dânsului, Daniela Lawson, doi prieteni vechi și speciali!

 



Un invitat surpriză la şedinţa foto: Tatra 1310!

După 1306 - cel mai ambiţios şi mai utilizat „bondar” de pe plaiurile gălăţene - a venit rândul unui alt coleg de-al său să strălucească în obiectiv: 1310.

Pentru început, să ni-l amintim în perioada sa de glorie:

-anul 2006: 59 şi 399 – foto Marcus Lehmann:

-anul 2007: 0085 şi 0134 – foto Ştefan Puşcaşu:

-anul 2008: 1310 şi 1273 – foto Terry Lawson:

Spre sfârşitul anilor 2000, majoritatea Tatrelor T4 achiziţionate din Dresda au fost trecute în conservare în depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G. Trebuie menţionat faptul că patru dintre acestea, care aveau remorci (B4D), au fost intens folosite pentru cursele convenţie spre/dinspre C.S.G. sau S.N.G.

1310 a fost unul dintre cei patru „bondari” dotaţi cu remorci. La scurt timp după retragerea sa din circulaţie, remorca i-a fost trimisă într-una din halele depoului din Bariera Traian, unde se află şi astăzi, desigur, în conservare, alături de suratele sale precum şi de surorile mai vârstnice, de tip Duewag B4...

În prezent, 1310 se odihneşte pe una dintre liniile de staţionare de la intrarea în depou şi-şi aşteaptă binemeritata pensionare înconjurat de o parte dintre ceilalţi eroi ai generaţiei sale: au servit Dresda, au servit Galaţiul şi au lăsat momente plăcute în sufletele celor care au ştiut şi ştiu să-i aprecieze: călători, persoane pasionate de transportul electric şi nu în ultimul rând, echipele de profesionişti ai domnului inginer Culiţă Paraschiv care i-au cunoscut şi i-au întreţinut cum au ştiut mai bine!

Doar amintirile rămân atunci când tragi linia pentru socoteala cea din urmă. Aşadar... iată prezentarea Tatrei 1310:

-exteriorul:

-salonul:

-cabina: