Speranţele „buneilor”

O duminică dimineaţă de mai, în Depoul de pe Magistrala C.S.G.: majoritatea tramvaielor lucrează în tura I, altele aşteaptă tura de după-amiază pentru a deservi publicul călător. Doar pensionarii stau cuminţei şi-şi povestesc amintirile celor ce au drag să-i asculte...

Foto 1: plugul 1302 în tandem cu „L”-ul 1269 aşteaptă o cosmetizare şi implicit o revenire în iernile bogate în zăpadă;

Foto 2: KT-4D-ul 1349 şi promisiunea amânată a unei reveniri... Dacă edilii noştri „prea-iubiţi” n-ar fi suspendat traseele de tramvai spre Bazinul Nou, 1349 ar fi revenit cu bucurie în circuitul de transport public local. Aşa... rămâne speranţa. Iar speranţa moare ultima;

Foto 3: 1309, unul din ultimii trei reprezentanţi aflaţi „în viaţă” ai Tatrelor T4D care au activat în urbea noastră începând cu cea de-a doua jumătate a anilor 90. Acum, 1309 speră să ajungă unul dintre vagoanele trecutului care să se bucure de-un locuşor bine-meritat într-un muzeu al transportului electric gălăţean. Poate că dacă în domeniul tramvaielor gălăţene n-ar exista oameni cu suflet, profesionişti şi dedicaţi meseriei pe care o prestează de decenii, 1309 n-ar îndrăzni să aibă o asemenea dorinţă...

Ninsoare la mijloc de aprilie

1334: o nouă... tinereţe

A fost strălucitor în urmă cu aproape treizeci de ani, când a debutat ca „boboc” pe străzile Berlinului... Iar în urmă cu câteva săptămâni, şi-a recăpătat strălucirea:

Tatra KT-4D 1334 este cel mai recent succes al profesioniştilor care lucrează în cele două depouri de tramvaie din oraşul nostru, cei care au reuşit să redea încă un mijloc de transport eficient şi verificat corespunzător:

31 – cel din urmă T3R gălăţean

Şedinţa foto de astăzi are un invitat de legendă, singurul supravieţuitor al epocii „Tatra T3R” atât din oraşul nostru cât şi din ţară, cosmetizat şi aflat în conservare în Depoul 1 al S.C. Transurb S.A.

După cum spuneam în materialul anterior, T3R-ul 31 a fost achiziţionat în anul 1971. Schema de culoare originală – roşu cu alb – şi-a păstrat-o până în prima jumătate a anilor 90 când a primit reclama Colgate-Palmolive şi implicit o nouă schemă: jumătate roşu, jumătate verde.

În prima jumătate a anilor 2000, acesta avea să fie vopsit în albastru cu alb iar ulterior, să fie modificat în tramvaiul copiilor şi să primească un regim special de funcţionare, cu câteva curse pe an, cu ocazia zilelor de 1 iunie şi 24 – 31 decembrie. De asemenea, el a prins şi prima schimbare de număr din anul 2007 – când a devenit 0071.

De atunci şi până anul trecut, cel din urmă T3R s-a odihnit într-una din halele depoului 1. Apoi... a primit o şansă şi a fost cosmetizat – interior şi exterior – după schema şi dotările originale.

Exteriorul:

Salonul:

Cabina:

Se intenţionează ca T3R-ul nr. 31 să fie expus într-un loc public din urbea noastră care aminteşte şi păstrează activitatea transportului electric local cu pantograf. Are ce povesti...!

După ani şi ani...

Depoul nr. 1, Depoul Tatra sau „Depoul din Barieră” a fost construit pentru întreţinerea şi repararea primelor tramvaie care au circulat pe ecartament de 1435 mm: adică T3R-urile made in Czech Republic, nou nouţe, 50 de unităţi achiziţionate în trei loturi de către I.T.O. Galaţi la începutul anilor ’70. Cu ele a început marea dezvoltare a transportului public electric din urbea noastră...

Astăzi, depoul nr. 1 continuă să-şi desfăşoare activitatea pentru menţinerea în serviciu a eroilor electrici – Tatrele KT-4D şi Duewag-urile ZGT – care deservesc traseele rămase. Aici, trecutul şi prezentul formează un amestec ciudat, de ambiţie combinată cu nostalgie, un fel de arc peste timp ce cuprinde mai bine de patruzeci de ani de activitate ai transportului cu tramvaie...

Bijuteria depoului este o Tatra T3R, achiziţionată în anul 1971 şi utilizată până în a doua jumătate a anilor 2000. În prezent, aceasta a fost refăcută şi aşteaptă şansa de a fi expusă într-o locaţie potrivită din oraşul nostru unde să amintească despre cei aproape 40 de ani de serviciu T3R. Reamintesc faptul că Galaţiul a fost singurul oraş din România care a achiziţionat modelul Tatra T3R!

„Gardianul” Depoului 1 provine din Dresda. A venit la Galaţi în a doua jumătate a anilor ’90, alături de „11 fraţi şi 4 cărucioare”. În prezent, au mai rămas... „3 fraţi şi 1 cărucior”.

„Salonul trecutului” este locaţia care păstrează cele mai vechi amintiri despre tramvaiele care au fost găzduite de Depoul 1: piese şi echipamente, plăcuţe de trasee desfiinţate, „cărucioare” aflate în conservare şi, desigur, împăcarea cu natura.

Cândva, se lucra la foc automat pentru întreţinerea T3R-urilor iar liniile erau mereu ocupate. Astăzi... pe liniile acestea staţionează liniştite trei „cărucioare” pensionate: două Duewag-uri şi un B4D...

În halele rămase active, profesioniştii continuă să trateze tramvaiele ce necesită reparaţii. Se fac minuni. Şi sacrificii... Zi de zi!

Respect pentru trecut

În anul 1985, I.J.T.L. Galaţi avea să achiziţioneze 3 pluguri electrice de producţie autohtonă care să ajute desfăşurarea activităţii tramvaielor în condiţii cât mai optime pe timp de iarnă. Datorită profesionalismului angajaţilor Secţiilor 2 (depoul din Bariera Traian) şi 3 (depoul de pe Magistrala C.S.G.), plugurile se află şi astăzi în serviciu, vopsite în culorile care reprezinta steagul românesc: roşu (1302 – ex 132), galben (1303 – ex 133) şi albastru (1304 – ex 134), ca o amintire pentru anii în care aveam propriile uzine ce făureau mijloace de transport.

         După apusul comunismului, n-am ştiut să ne dezvoltăm industria autohtonă... şi nici măcar să o păstrăm. Doar eforturile şi priceperea profesioniştilor continuă să menţină... amintirile în viaţă.

         
Astăzi, vă ofer şedinţa foto a plugului 1302 (ex-132):