Strada Frunzei: ieri si azi

Se spune ca primele tramvaie care au rulat pe strada Frunzei, spre Micro 20/Cinema Dacia au fost Timis-urile... Desi probele au fost efectuate (si cu)Tatre T3R pe noile linii 3 si 5. Se intampla in 1977. 

Au trecut mai bine de trei decenii de atunci pana cand liniile care legau cartierul Micro 19 de Siderurgistilor sa primeasca repararatiile capitale de cuviinta. Si in aceste trei decenii, strada Frunzei, cu casele, blocurile, biserica si micile ei firme avea sa se transforme intr-o mica oaza de vegetatie... spontana, asemenea unei mici indrazneli intr-o societate pierduta in conservatorism. 

Mai jos, un fragment de "film" dintr-o evolutie... 

Actualizare prezentari

Astazi, prezentarea tramvaielor Timis 2 si Tatra T3R respectiv T4D care au rulat la Galati a fost intregita cu fotografii noi, multumita pasionatilor de transport public local care ne-au vizitat urbea in anii '90. Sursa este mentionata pentru fiecare tramvai postat.

http://transportlocalgalati.blogspot.com/p/tramvaiele-t3rt4-timis-2-kt-4d-zgt-6.html

Ieri si... alaltaieri

Ca si oamenii, mijloacele de transport se nasc, muncesc, se pensioneaza si... dispar. 

Mai jos, doua fotografii realizate la o distanta de... 16 ani in aceeasi "casa", pe aceleasi linii dar cu protagonisti diferiti:

-Foto 1: anul 1996 - fotografie realizata de focus1965 (https://transphoto.org/author/6255/)

-Foto 2: anul 2012 - fotografie realizata de mine si postata pe acest blog.

101... rebotezat 57 pentru Afterlife

A existat si exista o pasiune pentru tramvaiele gestionate de Sectia Transport Electric ca sa se pastreze macar un exemplar din cele ce au slujit urbea noastra. Chiar daca nefunctionale... Conteaza macar o amintire si apreciez acest aspect, in numele tuturor celor care au contribuit si apreciaza o... fila din istoria transportului public local galatean. 

Avem o Tatra T3R... Mai avem si un Timis 2. Oportunistii privesc mereu spre viitor. Realistii nu uita de unde au plecat. Si astfel, din tot ceea ce a fost candva, de la inceputul anilor 80, am mai putea avea o amintire. Cam ciufulita in prezent dar nu greu de reinstaurat pentru viitor: Timis-ul 2 cu nr. de parc 101, schimbat la sfarsitul anilor 2000 cu nr. 57. 

Nu stim cum s-a ales aceasta permutare si probabil ca nu voi/vom sti niciodata. Dar cert este ca inca un fragment din istoria transportului public local ar putea beneficia de un loc de cinste, bine meritat. 

Foto 1: phototrans.eu

Foto 2: in asteptare... 

Într-o zi, cândva, o amintire... (1)

Prima jumătate a anilor 80, la intersecţia străzilor Traian cu Basarabiei... Timiş-urile aveau să preia o parte din traseele Tatrelor T3R care aveau capăt de linie în Bazinul Nou. Ca de exemplu, linia 5 (Micro 19 – Bazin), deservită de un „trăgător” şi o „remorcă” D-ALE NOASTRE, făurite-n Timişoara.

Vremuri şi ambiţii...

Cine îşi mai aminteşte?

Linia 2… Cea care a “prins” destule modificări de la lansarea tramvaiului gălăţean şi până-n anii 80 când a fost purtată de celebrele Timiş-uri. Ultima sa formă: I.C. FRIMU – GARA C.F.R.

Sunt momente de istorie, momente superbe de care am şansa să mă bucur şi onoarea să le reamintesc!

Număr de parc: 89

Primul tramvai ce a purtat identitatea 89 a fost un Timiș 2 “motor” care, odată ajuns la pensionare, a cedat “locul” unuia dintre KT-urile berlineze, achiziționate în 1997-1998.  Din păcate, KT-ul respectiv a fost primul învins de soartă din lotul pentru Galați… Iar numărul 89 a fost preluat de una dintre Tatrele din Dresda, ajunse pe liniile gălățene la debut de mileniu…

Să dăm libertate amintirilor – o fotografie rară:

 



Activități de organizare internă (II)

Istoria tramvaielor gălățene e ca un puzzle uriaș; uneori ai ocazia să descoperi o mulțime de informații, alteori cauți cu multă răbdare și nu te alegi cu nimic…

Încet dar sigur, pagina pe care am dedicat-o transportului cu tramvaie din anii de glorie care acum stau să apună, s-a îmbogățit cu materiale noi… http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/tramvaiele-t3rt4-timis-2-kt-4d-zgt-6.html

Astăzi am mai adăugat un set de…amintiri.

O linie de tramvai imposibil de uitat

Cea de-a doua jumătate a anilor 70 ne vorbeşte despre un mod de organizare a reţelei de tramvai din dreptul Inelului de Rocadă cu mult mai diferit decât cel din prezent: diferenţa consta în itinerariul pe care îl urmau tramvaiele ce trebuiau s-ajungă la terminalul de lângă Piaţa Oţelarilor – acestea parcurgeau în întregime strada Siderurgiştilor până la Inelul de Rocadă de unde ridicau dealul pe Prelungirea Brăilei până la intersecţia cu strada Frunzei unde se încadrau într-un racord pentru a ajunge pe linia spre Micro 19 şi 20. La retur, calea parcursă era similară cu cea din prezent.

Tramvaiele Timiş au trecut timp de câţiva anişori pe lângă Inelul de Rocadă, în special pe traseul 3b: Flora – C.S.G. (l-au deservit mai puţin de-un an) şi mai apoi pe 3: Micro 19 – C.S.G. Unul dintre aceste tramvaie a determinat desfiinţarea porţiunii de linie cuprinsă între intersecţia străzilor Siderurgiştilor cu Asachi şi Inel: Timişul respectiv a fost tractat spre macazul dintre Prelungirea Brăilei şi strada Gheorghe Asachi iar aproape de capătul pantei de pe Prelungire s-a desprins din cuplaj şi s-a repezit spre poalele dealului unde alte tramvaie (Tatra T3R) aşteptau să-şi reia activitatea. Trei dintre acestea au fost avariate. Cea mai ghinionistă – în mod evident – fruntaşa coloanei: Tatra 37.

Având în vedere experienţele neplăcute cu pantele oraşului şi sistemele de frânare (pe atunci precare), s-a stabilit mutarea liniei de tur dintre intersecţia străzilor Asachi şi Siderurgiştilor şi intersecţia străzilor Prelungirea Brăilei şi Frunzei în paralel cu returul. Asta se întâmpla pe la mijlocul anilor 80 iar linia de tramvai suspendată a mai „trăit ca amintire” mai bine de-un an, până când s-a efectuat o asfaltare majoră.

De menţionat:

-până în anul 1977, când s-a deschis linia spre Micro 19, tramvaiele întorceau pe segmentul de linie cuprins între intersecţia străzilor Siderurgiştilor cu Asachi şi intersecţia străzilor Prelungirea Brăilei cu Asachi.

-până spre mijlocul anilor 80, strada Asachi a reprezentat returul iar Prelungirea Brăilei turul legăturilor electrice spre Micro 19;

-sfârşitul anilor 80 a marcat dublarea liniei de tramvai pe Asachi, dublare care există şi astăzi.

Iată două schiţe pe care le-am realizat graţie informaţiilor oferite de cunoscători:

Amintiri la porţile fostului I.L.F.

I.L.F. - înainte de anii 90 erau trei iniţiale simplu de tradus: Întreprinderea de Legume şi Fructe... „Un succes local pentru o piaţă de desfacere, uneori săracă dar satisfăcătoare atât pentru buzunar cât şi pentru sănătatea noastră”, mi-a rezumat astăzi dimineaţă, un bătrân biciclist care m-a surprins făcând fotografii la... faţa locului. „După Revoluţie, degeneraţii urbei noastre au falimentat multe instituţii, printre care şi acest I.L.F. Au scos bani frumoşi de pe urma lui. Azi, e ceea ce se vede...”

Da, ceea ce se vede... Adică suprafaţă de închiriat sau, după cum zic afaceriştii, „o piesă de puzzle într-un joc de terenuri”.

În anii 80, transportoarele pentru I.L.F. şi-au făcut pe deplin datoria. Da, iată că mă întorc din nou la ele, din dorinţa de a completa informaţiile pe care vi le-am oferit într-o postare anterioară...

Scopul acestora: alimentarea Pieţei 30 Decembrie cu fructe şi legume. Itinerariul celor două vagoane de marfă era simplu şi totodată logic de urmărit:

-tur: Depou (cel din Bariera Traian) – Bariera Traian (moment încadrare orar) – I.L.F. (încărcare remorcă şi uneori parţial vagon motor);

-retur: I.L.F. – Piaţa Centrală (descărcare marfă) – Bariera Traian – retragere Depou (din Bariera Traian).

În fotografia de mai jos, realizată cu ajutorul Google Map, puteţi observa atât turul acestor transportoare (marcat cu portocaliu) cât şi returul (marcat cu maron):

Astăzi, din... „ceea ce a fost odată” n-au rămas decât câteva linii pierdute într-o instituţie aproape moartă. Racordurile care asigurau legăturile din I.L.F. pe Basarabiei (Calea Prutului) au dispărut de mai bine de două decenii...

Iată o altă schiţă în care am ilustrat racordul pentru I.L.F. cu linia vie (verde) şi cea moartă (maron). Schiţa a fost realizată cu ajutorul Google Earth:

Să trecem şi la fotografiile pe care le-am obtinut în cursul acestei dimineţi:

În concluzie: citez ultimele replici ale bătrânului biciclist: „Dacă ar fi păstrat I.L.F.-ul, Palas-ul precum şi multe alte întreprinderi lăsate de comunişti, şmecherii care le-au distrus atunci şi le-au vândut pe bucăţi acum ar fi fost baroni! Ei n-au ştiut să vadă-n viitor şi s-au mulţumit cu ceea ce au apucat... Tinere, şi-au furat singuri şepcile de pe cap şi ceea ce e mai trist e că azi, avem nevoie de şepci noi, pe care trebuie să ni le facem singuri. Din păcate, nu suntem în stare...”

Omul şi-a văzut de drum. Sper să-i fi înţeles vorbele şi implicit ironia... Nu mi-a spus cum îl cheamă (chiar dacă mi-ar fi spus, n-aveam cum să-l recunosc) dar m-a informat c-a lucrat zece ani la I.L.F. şi că acum îşi aşteaptă pensionarea la o secţie din Bazin...

Sfârşit de august la depoul de pe Magistrala C.S.G.

N-a trecut mult timp de la ultima mea vizită la depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G., vizită realizată cu ocazia descărcării ultimului lot de tramvaie ZGT6 din Rotterdam. În cursul acestei perioade, personalul acestui depou, în colaborare cu colegii de la „baza” din Barieră, au reparat şi implicit cosmetizat trei ZGT-uri: este vorba de 1254, 1258 şi 1261. Ultimele două sunt deja la trasee (azi, de exemplu, acestea au alergat pe liniile lui 39) pe când la 1254 mai sunt câteva detalii minore de pus la punct, detalii care-l mai reţin pentru un scurt timp în depou.

Iată-l mai jos, în straie noi, promiţând o revenire de zile mari! După cum puteţi observa, s-a respectat schema de culoare originală:

Să ne întoarcem acum la ultimele achiziţii. La toate cele 11 ZGT-uri s-au instalat pantografele (acestea au fost demontate înainte de livrare datorită unor restricţii privitoare la înălţimea maximă admisă – tramvai plus transportor şi trimise ulterior); o parte dintre ele sunt aproape gata de a debuta în regimul urban. Mici cosmetizări, mici intervenţii de natură tehnică...

Iată-le pe 815 respectiv 812 şi 822 în hale:

Câteva fotografii din interiorul lui 822...

828 la... „pândă”:

820 activ pe una dintre liniile din depou, în cadrul unor operaţiuni de manevră (urmează să fie cosmetizat):

De asemenea, pe una dintre liniile principale se mai aflau 818 şi 823.

Trecem acum la „clasificarea pantografelor” susţinută de amicul George:

-pantograf de Tatra T3;

-pantograf de Tatra T4;

-pantograf de Timiş 2;

-pantograf de KT-4D (un exemplar puţin şifonat, care a aparţinut veteranului 1341);

-pantograf de ZGT6.

Pe una dintre liniile posterioare, KT-urile 1340 şi 1332 îşi trăiesc ultimele zile. Curând vor deveni amintiri. Atunci când tragem linia, la final de activitate, nu rămânem decât cu fotografiile...

Ambele sunt în curs de descompunere şi, de dragul vremurilor apuse, am să postez mai jos câteva instantanee cu fiecare dintre acestea dar nu înainte de a recunoaşte modul îngrijit şi totodată organizat în care se lucrează la procesul de demontare.

Aşadar, 1340, primul de pe linie...

-vedere din salonul său spre 1332:

Şi iată-l şi pe 1332:

-privind spre viitor - ce a fost şi ce va fi:

Înainte de a părăsi depoul vă ofer câteva fotografii redând o comuniune perfectă între cadrul natural şi creaţiile ecologice, menite să-i susţină importanţa!

A fost o vizită scurtă dar relaxantă, într-un cadru civilizat, organizat şi totodată acţionând cu eficienţă în serviciul călătorilor din urbea noastră. Ca de obicei, n-am decât cuvinte de laudă şi totodată respect pentru profesioniştii care-şi desfăşoară serviciul în această unitate.

Mulţumesc domnului inginer Paraschiv pentru permisiunea acestei vizite cât şi pentru informaţiile oferite. De asemenea, în numele tuturor celor care-l cunosc pe domnul inginer Herepean şi-i apreciază sacrificiul şi dăruirea de profesionist pentru meseria sa, îi urez „Însănătoşire grabnică!”.