Amintiri la porţile fostului I.L.F.

I.L.F. - înainte de anii 90 erau trei iniţiale simplu de tradus: Întreprinderea de Legume şi Fructe... „Un succes local pentru o piaţă de desfacere, uneori săracă dar satisfăcătoare atât pentru buzunar cât şi pentru sănătatea noastră”, mi-a rezumat astăzi dimineaţă, un bătrân biciclist care m-a surprins făcând fotografii la... faţa locului. „După Revoluţie, degeneraţii urbei noastre au falimentat multe instituţii, printre care şi acest I.L.F. Au scos bani frumoşi de pe urma lui. Azi, e ceea ce se vede...”

Da, ceea ce se vede... Adică suprafaţă de închiriat sau, după cum zic afaceriştii, „o piesă de puzzle într-un joc de terenuri”.

În anii 80, transportoarele pentru I.L.F. şi-au făcut pe deplin datoria. Da, iată că mă întorc din nou la ele, din dorinţa de a completa informaţiile pe care vi le-am oferit într-o postare anterioară...

Scopul acestora: alimentarea Pieţei 30 Decembrie cu fructe şi legume. Itinerariul celor două vagoane de marfă era simplu şi totodată logic de urmărit:

-tur: Depou (cel din Bariera Traian) – Bariera Traian (moment încadrare orar) – I.L.F. (încărcare remorcă şi uneori parţial vagon motor);

-retur: I.L.F. – Piaţa Centrală (descărcare marfă) – Bariera Traian – retragere Depou (din Bariera Traian).

În fotografia de mai jos, realizată cu ajutorul Google Map, puteţi observa atât turul acestor transportoare (marcat cu portocaliu) cât şi returul (marcat cu maron):

Astăzi, din... „ceea ce a fost odată” n-au rămas decât câteva linii pierdute într-o instituţie aproape moartă. Racordurile care asigurau legăturile din I.L.F. pe Basarabiei (Calea Prutului) au dispărut de mai bine de două decenii...

Iată o altă schiţă în care am ilustrat racordul pentru I.L.F. cu linia vie (verde) şi cea moartă (maron). Schiţa a fost realizată cu ajutorul Google Earth:

Să trecem şi la fotografiile pe care le-am obtinut în cursul acestei dimineţi:

În concluzie: citez ultimele replici ale bătrânului biciclist: „Dacă ar fi păstrat I.L.F.-ul, Palas-ul precum şi multe alte întreprinderi lăsate de comunişti, şmecherii care le-au distrus atunci şi le-au vândut pe bucăţi acum ar fi fost baroni! Ei n-au ştiut să vadă-n viitor şi s-au mulţumit cu ceea ce au apucat... Tinere, şi-au furat singuri şepcile de pe cap şi ceea ce e mai trist e că azi, avem nevoie de şepci noi, pe care trebuie să ni le facem singuri. Din păcate, nu suntem în stare...”

Omul şi-a văzut de drum. Sper să-i fi înţeles vorbele şi implicit ironia... Nu mi-a spus cum îl cheamă (chiar dacă mi-ar fi spus, n-aveam cum să-l recunosc) dar m-a informat c-a lucrat zece ani la I.L.F. şi că acum îşi aşteaptă pensionarea la o secţie din Bazin...

Pe drumul spre Barboşi

Mai precis, sub banda ce transportă materia primă din portul mineralier în interiorul combinatului... În mod oarecum bizar, de câte ori privesc fotografia, gândul îmi zboară la piesa „Under the Bridge” a celor de la Red Hot Chili Peppers.