Se afișează postările cu eticheta legatura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta legatura. Afișați toate postările

duminică, 29 iunie 2014

Reorganizare în privința curselor convenție

Dacă în trecut aproape toate motorizatele aveau acces pe platforma C.S.G. pentru deservirea curselor convenție, acum doar Den-urile și Cobrele mai trec de porțile colosului siderurgic.
În vederea eficientizării cerute, o parte din curse au fost intercalate în itinerariul altora. Sunt și legături pierdute…  
Cele care au rămas au primit numere distincte iar pe foaia de traseu este prezentat itinerariul urmat precum și orele de plecare.
 




duminică, 18 noiembrie 2012

Pe urmele fostului traseu 53

Una dintre măsurile impuse atât de activitatea masivă a combinatului siderurgic cât şi a principiilor comuniste privitoare la un transport ecologic a determinat construirea unei linii de tramvai între Poarta Nord (Poarta Comercială sau, cum i se mai spune acum, Poarta L.S.F.) şi Poarta Est. Practic, discutăm despre o linie specială pentru combinatul nostru siderurgic, utilizată atât de navetişti (în special cei dinspre Smârdan) cât şi de angajaţii de la birouri, care trebuiau s-alerge cu diverse acte între punctele de lucru şi sediile superiorilor sau ale colaboratorilor.
Linia directă, adică aceea dintre cele două Porţi, a primit numărul 53 şi avea o frecvenţă de jumătate de oră. Comunismul a investit în reţeaua de infrastructură – dat fiind faptul că se afla pe un teren instabil – dar Revoluţia a curmat elanul... Astăzi, până la singura staţie dintre capetele de linie menţionate anterior, se pot observa suprafeţe masive, cimentate tocmai pentru a asigura stabilitatea necesară unui transport sigur, adecvat. Între fosta staţie de la Uzina 9 (şi mai apoi Profiland) şi terminalul din dreptul Porţii Nordice, terenul n-a mai apucat să fie consolidat... Iar rezultatele sunt dezastruoase! Alunecări de teren, linii absente, surpări, lucrări parţial acoperite la lucrările de infrastructură efectuate de-alungul timpului...
Liniile din jurul combinatului sunt „rai pe pământ” pentru „vânătorii de fier-vechi”. Lipsesc multe şine... şi multe cabluri din cupru...
Ruta 53 n-a fost singura care a rulat între Poarta Nord şi Poarta Est... Le-am mai avut pe 48 (Micro 40 – C.S.G. – Poarta Nord) precum şi pe 49 (Micro 19 – C.S.G. – Poarta Nord) care reprezentau formele lungi ale liniilor convenţie 1, respectiv 3.
Sâmbătă dimineaţă am mers la Poarta Nord pentru a surprinde, într-un set de fotografii, ruta pe care serviciul de transport local o urma în slujba angajaţilor de la C.S.G.
Iată câteva imagini din terminalul amintit:












Pornim spre Poarta Est dar nu înainte de a aminti faptul că între anii 1999 şi 2003, deplasarea tramvaielor între cele două Porţi se realiza pe un singur sens de circulaţie (cel dinspre strada care ocoleşte Combinatul). Pe urmă, totul a murit, încet, iar buruienile se chinuie şi-n prezent s-acopere ambiţiile unei societăţi de mult apuse...












După tufişuri şi copaci răsare legătura directă spre Poarta Est... Remarc, în dreptul liniilor electrice care continuă să străbată viaductul, racordul direct spre intrarea nordică; în fine... ceea ce a mai rămas din el.















Traseele 48 şi 49 erau mereu deservite de Timiş-uri. La fel a fost şi debutul pentru ruta lui 53... Pe urmă, Tatrele au prins mai mult curaj în ceea ce a însemnat legătura între cele două porţi...
Materialul oferit a fost realizat cu ajutorul unui bun prieten şi totodată colaborator pasionat de istoria transportului electric din urbea noastră: Sergiu Gabriel Onofrei. Prin amabilitatea sa am reuşit să completez această prezentare! Mulţumesc pentru răbdarea precum şi pentru informaţiile oferite!

marți, 28 august 2012

Amintiri la porţile fostului I.L.F.

I.L.F. - înainte de anii 90 erau trei iniţiale simplu de tradus: Întreprinderea de Legume şi Fructe... „Un succes local pentru o piaţă de desfacere, uneori săracă dar satisfăcătoare atât pentru buzunar cât şi pentru sănătatea noastră”, mi-a rezumat astăzi dimineaţă, un bătrân biciclist care m-a surprins făcând fotografii la... faţa locului. „După Revoluţie, degeneraţii urbei noastre au falimentat multe instituţii, printre care şi acest I.L.F. Au scos bani frumoşi de pe urma lui. Azi, e ceea ce se vede...
Da, ceea ce se vede... Adică suprafaţă de închiriat sau, după cum zic afaceriştii, „o piesă de puzzle într-un joc de terenuri”.
În anii 80, transportoarele pentru I.L.F. şi-au făcut pe deplin datoria. Da, iată că mă întorc din nou la ele, din dorinţa de a completa informaţiile pe care vi le-am oferit într-o postare anterioară...
Scopul acestora: alimentarea Pieţei 30 Decembrie cu fructe şi legume. Itinerariul celor două vagoane de marfă era simplu şi totodată logic de urmărit:
-tur: Depou (cel din Bariera Traian) – Bariera Traian (moment încadrare orar) – I.L.F. (încărcare remorcă şi uneori parţial vagon motor);
-retur: I.L.F. – Piaţa Centrală (descărcare marfă) – Bariera Traian – retragere Depou (din Bariera Traian).
În fotografia de mai jos, realizată cu ajutorul Google Map, puteţi observa atât turul acestor transportoare (marcat cu portocaliu) cât şi returul (marcat cu maron):

Astăzi, din... „ceea ce a fost odată” n-au rămas decât câteva linii pierdute într-o instituţie aproape moartă. Racordurile care asigurau legăturile din I.L.F. pe Basarabiei (Calea Prutului) au dispărut de mai bine de două decenii...
Iată o altă schiţă în care am ilustrat racordul pentru I.L.F. cu linia vie (verde) şi cea moartă (maron). Schiţa a fost realizată cu ajutorul Google Earth:

Să trecem şi la fotografiile pe care le-am obtinut în cursul acestei dimineţi:




În concluzie: citez ultimele replici ale bătrânului biciclist: „Dacă ar fi păstrat I.L.F.-ul, Palas-ul precum şi multe alte întreprinderi lăsate de comunişti, şmecherii care le-au distrus atunci şi le-au vândut pe bucăţi acum ar fi fost baroni! Ei n-au ştiut să vadă-n viitor şi s-au mulţumit cu ceea ce au apucat... Tinere, şi-au furat singuri şepcile de pe cap şi ceea ce e mai trist e că azi, avem nevoie de şepci noi, pe care trebuie să ni le facem singuri. Din păcate, nu suntem în stare...
Omul şi-a văzut de drum. Sper să-i fi înţeles vorbele şi implicit ironia... Nu mi-a spus cum îl cheamă (chiar dacă mi-ar fi spus, n-aveam cum să-l recunosc) dar m-a informat c-a lucrat zece ani la I.L.F. şi că acum îşi aşteaptă pensionarea la o secţie din Bazin...