Artă şi motorizare

Un autobuz Den surprins în spatele... zăbrelelor contemporane, la ceas matinal de toamnă:

Cândva, o linie spre Gara Fluvială

Timp de două decenii – de la începutul anilor 70 şi până la sfârşitul anilor 80 – Galaţiul a cunoscut o intensă dezvoltare în ceea ce priveşte transportul electric. În această perioadă, mai precis până în 1975 s-a înlocuit ecartamentul metric (1000 mm) cu cel de 1435 mm iar oraşul nostru a renunţat la celebrele V-uri în favoarea Tatrelor T3R şi a Timiş-urilor româneşti. Cu-n parc format din peste 120 de vagoane motoare (!) şi aproximativ 70 de remorci (aparţineau Timiş-urilor), I.J.T.L.-ul acoperea o reţea de transport electric tot mai deasă, tot mai extinsă.

Puţini îşi mai amintesc de linia de tramvai care cândva cobora pe strada Navelor, străbătea toată strada Portului iar mai apoi se îndrepta pe Gării şi Moruzzi pentru a ajunge la terminalul din faţa S.N.G.-ului... Nimic din ce a fost atunci nu mai există acum, nici măcar o palidă amintire...

Pe la jumătatea anilor 80, dat fiind faptul că zona portuară duduia de activitate economică iar Gara Fluvială se bucura de mulţi pasageri (!), a reîncolţit ideea introducerii unei linii de tramvai. Terminalul a fost stabilit pe Dogăriei (lângă ICEPRONAV), urmându-se mai apoi racordul cu capătul din Gara C.F.R. pe străzile Portului şi Ana Ipătescu. Conform informaţiilor primite, linia de tramvai a fost finalizată în 1988 şi s-a bucurat de aproximativ patru ani de activitate. A fost o linie modernă, dublă, încastrată în placă de beton. Se spune că la acea vreme doar în partea nordică a străzii Coşbuc şi pe strada Ştefan cel Mare mai existau astfel de exemplare...

Primul traseu de tramvai din zona portuară a sfârşitului anilor 80 a rulat între Palatul Navigaţiei (Gara Fluvială) şi Gara C.F.R. Pe urmă, legăturile s-au extins. Pentru o perioadă de timp, a existat o conexiune între Gara Fluvială şi Piaţa Centrală, pe urmă au apărut şi „variante extinse”, cu întoarcere în Micro 40, respectiv Micro 20. Traseele au fost 50 (atât pentru legătura cu Gara cât şi pentru cea cu Piaţa Centrală), 51 şi 52.

Prin anii 1992, datorită faptului că tramvaiele care rulau spre Palatul Navigaţiei transportau foarte puţini călători între acest terminal şi Gară, s-a decis suspendarea legăturii. Lipsa călătorilor a fost şi va rămâne mereu un mare paradox al acelor vremuri: era un cartier nou şi mărişor (cartierul Port), mergea Laminorul Cristea Nicolae, Gara Fluvială forfotea de oameni, ICEPRONAV-ul avea o mulţime de angajaţi iar pe strada Ana Ipătescu exista, de asemenea, activitate economică!

Conul de umbră care a cuprins zona portuară s-a manifestat după retragerea tramvaiului: Cristea Nicolae era o ruină, Gara Fluvială exista doar cu numele iar prin cartier – vorba unui prieten – vedeai mai mulţi pescari decât muncitori.

Relansarea economică din a doua jumătate a anilor 2000 nu a adus nici un succes în rândul transportului electric: timp de aproape 16 ani (!), linia de pe strada Portului şi cea de pe Ana Ipătescu au fost... în conservare. Prin 2008 s-a trecut la modernizarea străzii Portului. În 2009, nimic nu mai amintea de existenţa tramvaiului pe această stradă. Tot în 2009 s-au scos şinele din capătul străzii Dogăriei şi s-a turnat un covor de asfalt. Ce a mai rămas aici? Doar rondoul de întoarcere, parţial acoperit de garaje şi greu de identificat datorită pământului şi vegetaţiei crescute în voie.

Au urmat, în 2009 şi mai apoi în 2010, lucrările de pe Ana Ipătescu cu reţeaua de canalizare. S-a scos piatra cubică, s-a scos linia de tramvai, s-a săpat, s-a terminat lucrarea, s-a acoperit, s-a pus piatra cubică dar nu şi linia de tramvai. Reţeaua electrică a fost recuperată de Transurb. Mă rog... ceea ce s-a mai putut recupera după trecerea „valorificatorilor nocturni”, clienţi fideli ai centrelor de fier-vechi.

Anul acesta s-a stabilit modernizarea integrală a străzii Ana Ipătescu. Nu va mai fi piatră cubică şi nu vor mai fi nici linii de tramvai. Astăzi am străbătut această zonă.

În captura de mai jos (realizată cu ajutorul Google Map), am trasat cu roşu suprafeţele în care mai există linie de tramvai şi cu maron, cele în care linia de tramvai a fost scoasă. Prin urmare:

-s-a păstrat (deocamdată), câţiva zeci de metri din porţiunea care asigura legătura cu terminalul din Gara C.F.R.;

-din dreptul Autogării şi până la intersecţia cu strada Moruzzi este şantier în lucru;

-a mai rămas un singur sens (turul) pe porţiunea dintre intersecţia cu strada Moruzzi şi cea cu strada Portului;

-pe strada Portului nu mai există tramvai;

-printre buruieni şi sub un strat de pământ „importat” de vânt şi ploi se conservă o porţiune din bucla de întoarcere.

Fotografiile oferite mai jos le-am realizat astăzi, pornind de la terminalul din Gara C.F.R. şi până acolo unde strada Ana Ipătescu întâlneşte strada Portului, printre modernizări şi amintiri...

Dead lands...

Oraşul evoluează, încet, spre o direcţie pe care oricât de mult am încerca s-o anticipăm din timp, n-am reuşi; cine ar fi crezut, la începutul acestui secol, că deceniul care va urma, va aduce atâtea schimbări în terminalul mijloacelor de transport aferent Gării C.F.R.?

Cine ar fi crezut că toată activitatea aceea din dreptul chioşcurilor cu reviste şi răcoritoare ar putea muri dintr-odată, aşa, ca la un semn...?! Cine ar fi crezut că tramvaiele care aduceau mai mereu „hoarde” de călători în vecinătatea gării vor fi suspendate datorită unor interese şi datorii politice de nivel înalt, travestite – chipurile – în „bune interese” pentru „sărmanii contribuabili”?!

Întrebări, întrebări... Şi soluţii oferite pe jumătate, funcţie de cum bate „vântul puterii” deasupra oraşului...

Terminalul s-a mutat dar imaginea oferită vizitatorilor este una de toată jena: parcări betonate, maidane, clădiri abandonate şi... mizerie, multa... mizerie...

Nimic impresionant, nimic constructiv!

Duminică seară am coborât spre gară; fostul terminal era pustiu iar chioşcurile care odinioară erau sufocate de călătorii dornici de-o bragă, un braţ de ziare, un mic sau o bere, zăceau acum, pustii.

Şi era linişte... prea multă linişte. Doar motorul lui FRD a mai alungat, pentru câteva secunde, tristeţea unui loc cândva aglomerat, acum pustiu...

Înspre şi dinspre Gară

Întâlnire între fraţi, cu mezinul (CKW) la linia 9 şi... „big brother” (WKC) muncind pe 36.

Şi... moda continuă cu LTM

De câteva zile avem un nou adept în ceea ce priveşte promovarea autocolantelor roşii; Den-ul LTM şi-a decorat, din necesitate, ultimele două canate.

Iată-l fotografiat în această noapte la terminalul din Micro 19, înainte de ultima tură spre gara Barboşi:

Noi vă aşteptăm!

Azi dimineaţă, în Gara C.F.R.:

Pe drumul spre Barboşi

Mai precis, sub banda ce transportă materia primă din portul mineralier în interiorul combinatului... În mod oarecum bizar, de câte ori privesc fotografia, gândul îmi zboară la piesa „Under the Bridge” a celor de la Red Hot Chili Peppers.

Traseul 29, informaţii suplementare

Un anunţ, două aspecte pozitive... În fotografia de mai jos aveţi graficul traseului 29 precum şi informaţii privitoare la sincronizarea cu activitatea feroviară din gara C.F.R.: în altă ordine de idei, dacă doriţi să prindeţi trenul de Iaşi, Constanţa sau Târgu Mureş, ştiţi cu ce cursă să plecaţi din Micro 19. Iată un prim aspect pozitiv.

Al doilea, este nota informativă din sub-solul acestui grafic: în cazul în care trenurile au întârziere, călătorii vor fi aşteptaţi de mijloacele de transport în comun. Din nou plus de imagine pentru Transurb şi totodată o demonstraţie clară că regia noastră de transport local se află în slujba tuturor călătorilor.