Circuitul nostru deservit de transportul în comun are,
aşa cum e şi firesc, extremele sale… punctele terminus – aşa cum le numesc unii.
Interesant este că deşi serviciul urban beneficiază de autobuze, troleibuze şi
tramvaie, toate cele patru extreme sunt deţinute de rute pentru autobuze, semn
că evoluţia şi extinderea activităţilor gălăţene mizează deocamdată pe cea mai
simplă formă de transport, care necesită un minim de investiţii.
Extrema nord a aparţinut mereu autobuzelor… Cândva,
traseul 23 întorcea la Gârboavele. Astăzi, le avem pe 12, 17 şi 35 care se
opresc la Metro.
Extrema est a aparţinut atât tramvaielor cât şi
autobuzelor care se ocupau de transportul angajaţilor S.N.G.-ului. Acum avem o
legătură mult mai “îndrăzneaţă”, care se avântă spre ex-“Noul Dallas” şi
aparţine motorizatelor.
Extrema sud a fost Barboşiul liniilor 21 şi 31; de la jumătatea
anilor 2000, avem Cantemirul liniilor 10 şi 17, deţinute tot de autobuze.
Şi, în fine, extrema vest… cândva a fost Şendreniul
vechiului 17 chiar dacă unii susţin că Cişmelele deservite odinoară de traseul
14 erau ceva mai îndepărtate. Prezentul nu mai vizează Şendreniul şi nici
Cişmelele; iar în absenţa lor, extrema vest aparţine curselor convenţie care
ajung la Halda de Fier Vechi (B.F.V.), curse convenţie la care troleibuzele şi
tramvaiele n-au acces.
Mai jos: la extrema sud
– cartierul Dimitrie Cantemir – alături de MAZ-ul 620
( GL-74-PMG
) într-o geroasă noapte de iarnă.
