In urma cu aproape 9 ani

5 iulie 2011, la intersectia strazii Henri Coanda cu bulevardul Traian Vuia... Vremuri de mult apuse si un fotograf ce a surprins o intalnire intre "blondele" din "Vest", venite sa munceasca pe taramuri galatene: din Germania, o Tatra T4D cu remorca sa, utilizata atunci pentru traseul conventie nr.1 (Comat - C.S.G.) iar din Danemarca, un DAB Silkeborg efectuand fie o cursa pentru unul dintre traseele 26 (Micro 13- Gara C.F.R.) sau 34 (Micro 13 - Intfor), fie retragandu-se spre autobaza. 

Sursa: 

https://www.focustransport.org/2011/07/buses-in-galati.html

Speranţele „buneilor”

O duminică dimineaţă de mai, în Depoul de pe Magistrala C.S.G.: majoritatea tramvaielor lucrează în tura I, altele aşteaptă tura de după-amiază pentru a deservi publicul călător. Doar pensionarii stau cuminţei şi-şi povestesc amintirile celor ce au drag să-i asculte...

Foto 1: plugul 1302 în tandem cu „L”-ul 1269 aşteaptă o cosmetizare şi implicit o revenire în iernile bogate în zăpadă;

Foto 2: KT-4D-ul 1349 şi promisiunea amânată a unei reveniri... Dacă edilii noştri „prea-iubiţi” n-ar fi suspendat traseele de tramvai spre Bazinul Nou, 1349 ar fi revenit cu bucurie în circuitul de transport public local. Aşa... rămâne speranţa. Iar speranţa moare ultima;

Foto 3: 1309, unul din ultimii trei reprezentanţi aflaţi „în viaţă” ai Tatrelor T4D care au activat în urbea noastră începând cu cea de-a doua jumătate a anilor 90. Acum, 1309 speră să ajungă unul dintre vagoanele trecutului care să se bucure de-un locuşor bine-meritat într-un muzeu al transportului electric gălăţean. Poate că dacă în domeniul tramvaielor gălăţene n-ar exista oameni cu suflet, profesionişti şi dedicaţi meseriei pe care o prestează de decenii, 1309 n-ar îndrăzni să aibă o asemenea dorinţă...

Cândva… era o speranţă

Gara C.F.R. reprezintă unul dintre primele obiective care poate vorbi unui vizitator despre oraşul Galaţi şi la cum arată în prezent, exprimă pe deplin realitatea!

Astfel, după ce cobori din tren şi străbaţi peroanele vechi, cu copertine ruginite şi bănci din vremurile de mult apuse, treci pe lângă sediul gării, aflat de ani buni într-o continuă modernizare… Modernizare realizată cu ţârâita. Apoi… urmează un peisaj jalnic, care concretizează pe deplin capacitatea şi pregătirea intelectuală a celor care ne conduc urbea: o staţie de autobuz “ betonată” şi cariată de vremuri, un maidan salvat în aparenţă de o locomotivă veche, câteva clădiri abandonate şi o suprafaţă de teren care încă mai aminteşte de chioşcurile de ziare şi de consignaţiile anilor 90 precum şi de linia de tramvai, la care s-a renunţat prematur.

Nimeni nu s-a gândit la un terminal modern pentru mijloacele de transport, nimeni nu a văzut şi înţeles utilitatea tramvaiului în Gara C.F.R. fiindcă nimeni nu face nimic dacă nu obţine un contract din care să rezulte “ caşcaval” pentru propriile buzunare. Aşa ne-am învăţat şi, în această direcţie, încă se mai învârte roata la Galaţi. Să vedem până când!

Am propus, în urmă cu doi ani, refacerea şi amplasarea unui tramvai T3R (fostul 31) ca piesă de muzeu în sensul giratoriu de la Ultimul Leu, în locul acelui schelet metalic sinistru… Nu am fost singurul, au mai încercat şi alţii, din dragoste şi respect pentru istoria oraşului. Am fost trataţi cu “ hai sâctir” cu toate că profesioniştii domnilor ingineri Culiţă Paraschiv şi Dan Herepean au pregătit tramvaiul respectiv şi aşteptau undă verde de la Primărie pentru a-l expune!

Acum, cred că locaţia ideală pentru un mijloc de transport care a făcut istorie în Galaţi ar fi în fosta buclă de întoarcere de lângă Gara C.F.R. – măcar să ne amintim de liniile aglomerate 36, 37 sau 38 precum şi de faptul că incompetenţi comozi, ajunşi în fotoliul cu decizii şi-au bătut joc şi continuă s-o facă într-un mod direct, neruşinat.

Iată o amintire… “Bondarul” 1309, la traseul 36. Pe vremea când încă mai existau… minţi luminate.

Momente rare…

“Bondarii de Dresda” au dispărut de câțiva ani din circuitul de transport gălățean. Astăzi însă, am avut parte de una dintre rarele ocazii de a-l surprinde pe 1306 în afara depoului din Barieră (acolo unde activează pe post de vagon de manevră)… Și doar pentru un scurt set de operațiuni!

 

 

Vremea bondarilor…

Am descoperit, la http://www.flickr.com , o superbă fotografie realizată în vremea în care bondarii de Dresda susțineau transportul electric gălățean, realizat cu tramvaie. Iată-l pe 57 cu remorca sa la traseul 40, în apropierea intersecției străzilor Siderurgiștilor cu Asachi.

 

Timpul a trecut… iar T4D-ul botezat 57 a schimbat două identități: 0081 în 2007 și 1306 în 2008. Adaug și eu o fotografie personală cu 1306 și remorca sa, 1271, realizată în vara anului 2012, cu ocazia vizitei unui grup de pasionați ai mijloacelor de transport electrice, grup căruia am avut onoarea de a-i fi ghid. Fotografia este realizată pe strada Ștefan cel Mare.

 

În prezent, 1306 este singurul bondar rămas activ din lotul care a ajuns în orașul nostru. Îl putem observa, uneori, pe liniile depoului din Bariera Traian, efectuând diverse manevre pentru a-și ajuta un coleg de generație mai nouă să se încadreze corespunzător în… “sala de intervenții și minuni a meșterilor domnului inginer Culiță Paraschiv”.

Ultimele zile ale lui 1307

După 1312, 1313 și 1310 a fost chemată, pentru procesul de valorificare, Tatra 1307. Acest proces a avut loc în luna decembrie a anului trecut.

Iată cele din urmă fotografii pe care am reușit să le realizez acestui brav bondar…

 



Ultimul salut al “bondarilor”

Anul 2000 a marcat, în ceea ce privește evoluția transportului local cu tramvaie, achiziția și implicit utilizarea unui grup de 12 Tatre T4D și patru remorci B4D provenind din orașul german Dresda. Schema de culoare a acestor mijloace de transport electrice – galben cu negru – le-a adus denumirea de “bondari”.

Au trecut 13 ani de la primele curse ale acestor eroi în cadrul urbei noastre. Pe parcursul întregii perioade de activitate, ei ne-au servit publicul într-un mod sigur, elegant și totodată confortabil. Au urmat apoi anii de conservare sau, cu alte cuvinte, ani de așteptare în privința unei decizii finale: reactivare sau pensionare?

Ei bine, 1306 este - în prezent - cel mai norocos din lot. El funcționează în depoul din Barieră ca vagon de manevră. Pe de altă parte, 1312 a fost primul bondar care a primit decizia de pensionare…

Iată-l retras deocamdată pe una dintre liniile de conservare:

 

1313 l-a urmat… Astăzi l-am găsit într-una din halele depoului de pe Magistrală, în cursul procesului de valorificare. 

 

În fața halei respective, 1307…

 

… și 1310…

 

își așteptau rândul.

Da, epoca “bondarilor” este aproape de sfârșit. Iată-ne din nou în fața unui moment trist, unui moment pe care n-avem cum să-l evitem. Personalul care activează în depoul de pe Magistrală privește cu nostalgie apusul eroilor aduși din Dresda: parcă ieri le trimiteam în Probe pe liniile orașului… Parcă ieri le făceam reviziile și căutam să le menținem cât mai prezentabile…

Timpul trece pe nesimțite. Așa se întâmplă într-o viață de om, d-apoi într-una de tramvai. Măcar avem amintirile, menite să ne amintească mereu de cei dragi…

Așadar:

-1307 (98, 0082), surprins de Terry Lawson în luna mai a anului 2008, pe vremea când avea remorcă:

 

-1310 (59, 0085), alături de partenerul său B4D 1273 (396, 0134) în iulie a lui 2006 și…

 

-… 11 luni mai târziu (foto Terry Lawson):

 

-1312 (81, 0087) aflat la traseul 44. Se întâmpla în luna iunie a anului 2007, cu Terry Lawson în spatele obiectivului:

 

-1313 (93, 0088) și remorca sa, trase în poză de Ștefan Pușcașu ( http://tramclub.org ) în iunie, 2006:

 



Speranţe ecologice...



Un erou mascat de vegetaţie (Tatra T4D 1305) îşi doreşte o nouă şansă pentru a-şi demonstra abilităţile în regimul de transport local...

Sfârşitul anilor 70 precum şi anii 80 au marcat interesul societăţii pentru transportul ecologic; din păcate, în perioada premergătoare acestora, interesul spre deplasările urbane ecologice s-a pierdut treptat, printre alte... interese:

Un invitat surpriză la şedinţa foto: Tatra 1310!

După 1306 - cel mai ambiţios şi mai utilizat „bondar” de pe plaiurile gălăţene - a venit rândul unui alt coleg de-al său să strălucească în obiectiv: 1310.

Pentru început, să ni-l amintim în perioada sa de glorie:

-anul 2006: 59 şi 399 – foto Marcus Lehmann:

-anul 2007: 0085 şi 0134 – foto Ştefan Puşcaşu:

-anul 2008: 1310 şi 1273 – foto Terry Lawson:

Spre sfârşitul anilor 2000, majoritatea Tatrelor T4 achiziţionate din Dresda au fost trecute în conservare în depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G. Trebuie menţionat faptul că patru dintre acestea, care aveau remorci (B4D), au fost intens folosite pentru cursele convenţie spre/dinspre C.S.G. sau S.N.G.

1310 a fost unul dintre cei patru „bondari” dotaţi cu remorci. La scurt timp după retragerea sa din circulaţie, remorca i-a fost trimisă într-una din halele depoului din Bariera Traian, unde se află şi astăzi, desigur, în conservare, alături de suratele sale precum şi de surorile mai vârstnice, de tip Duewag B4...

În prezent, 1310 se odihneşte pe una dintre liniile de staţionare de la intrarea în depou şi-şi aşteaptă binemeritata pensionare înconjurat de o parte dintre ceilalţi eroi ai generaţiei sale: au servit Dresda, au servit Galaţiul şi au lăsat momente plăcute în sufletele celor care au ştiut şi ştiu să-i aprecieze: călători, persoane pasionate de transportul electric şi nu în ultimul rând, echipele de profesionişti ai domnului inginer Culiţă Paraschiv care i-au cunoscut şi i-au întreţinut cum au ştiut mai bine!

Doar amintirile rămân atunci când tragi linia pentru socoteala cea din urmă. Aşadar... iată prezentarea Tatrei 1310:

-exteriorul:

-salonul:

-cabina: