Degeaba se încearcă civilizarea transportului local când se continuă odiseea iubirii neţărmuite pentru şoferul Transurb...; cum altfel ne-am putea explica faptul că majoritatea călătorilor preferă să se strângă ciorchine în dreptul primei uşi a autobuzelor Den şi să respire cu duioşie în nasul conducătorului auto?!
Vă spun eu, e dragoste! Dacă n-ar fi fost aşa, oamenii şi-ar fi găsit un loc în zona mediană a salonului, poate chiar spre cea posterioară...
Zilele trecute m-am implicat într-o discuţie dintre un şofer de Den şi un călător refractar la observaţii, ţinându-se într-un mod glorios de bara de susţinere montată pe prima uşă; încă de la prima rugăminte pe care i-am adresat-o privitoare la vizibilitatea în oglinda lateral-dreapta, pasagerul mi-a trântit un răspuns demn de spitalul de nebuni: „Ce, dom’le, eşti gelos pe locul meu?”.
Asta e, mulţi sar gardul sanatoriului în loc să iasă pe uşa larg deschisă... Probabil cred că păcălesc „sistemul” care, între noi fie vorba, e păcălit de mult timp...
Lăsând gluma deoparte, amintesc că anunţurile postate în saloanele Den-urilor aşteaptă feedback din partea persoanelor pe care le transportă... Feedback spre disciplină, spre siguranţă, spre civilizaţie. Am mai spus-o şi iată că mă repet din nou: dragi călători, lăsaţi deoparte dragostea pentru şofer (mulţi sunt căsătoriţi, unii au două sau chiar trei amante iar alţii nu sunt defel interesaţi de... persoanele trecute de cincizeci şi cinci de ani... !) şi respectaţi anunţurile. E spre binele tuturor.
Transportul cere disciplină iar disciplina o instaurăm noi, călătorii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu