Cu PIO pe contrasens

Duminica, in jurul orelor pranzului, un echipaj de Politie a filmat un mijloc de transport public local in timp ce rula pe contrasens, pe bulevardul Galati. 

Faptul ca eroarea apartine conducatorului auto este de necontestat. La fel cum si faptul ca acesta a fost sanctionat conform legislatiei in vigoare. Totusi... dincolo de indicatoarele rutiere care sa te orienteze pe drumul si implicit pe sensul de deplasare corespunzator, mai sunt si alte aspecte care cumulate, pot influenta o fractiune de secunda de neatentie. 

Conducatorul auto surprins pe contrasens are permis categoria D precum si Tv. Acesta a lucrat la Sectia 3 Tramvaie (actualmente S.T.E.) ca vatman si a urcat pe autobuz dupa ce transportul electric a fost sistat temporar. Pana duminica nu a efectuat erori. S-a intamplat insa la traseul 23 (Auchan - Metro), la periferia orasului, intr-un loc pe care probabil nu-l cunostea prea bine.

Un mic semn de intrebare ridica instruirea personalului nou, adus pe mijloacele de transport. Imi amintesc ca in trecut, "bobocii" vedeau traseele alaturi de "veterani" si pe urma rulau pe acestea sub observarea veteranilor tocmai pentru a se familiariza cu destinatiile pe care trebuiau sa le deserveasca. Nimeni nu s-a nascut atotcunoscator la volanul unui autobuz, pe strazile din Galati. 

Probabil ca se putea intampla si la... "case mai mari". Fiindca sunt conducatori auto cu vechime care rar au avut ocazia sa deserveasca un... - ceea ce se numeste - traseu preferential. Iar atunci cand s-a intamplat minunea, acestia au intrebat calatorii despre statii si/sau itinerar. 

Se spune ca a gresi e omeneste dar a fi om e lucru mare: nici una dintre fetele luminate ale Transurb-ului nu a iesit cu o declaratie in presa, cu o explicatie! Intr-o (ceea ce vrea sa para a fi) echipa, un coleg/angajat a gresit! Si au scris patru ziare pana acum despre incidentul asta (poate mai multe), plus postarile in mediile de socializare. Era de bun simt sa vorbiti dar nu... O facem doar cand ne promovam de bine, langa masini noi sau o minora actiune de colectare a deseurilor menajere culese de pe Faleza...

Nu iau apararea conducatorului auto care a gresit. Dar ca pasionat, ca fost angajat al societatii de transport public local, vad o lipsa acuta in ceea ce priveste colaborarea si implicit, comunicarea.  

Între risc şi clemenţă

Pe segmentul străzii Basarabiei, cuprins între intersecţia cu strada Traian si strada Mihai Bravu, oprirea autovehiculelor a devenit interzisă. Măsura a fost implementată de Primăria Muncipiului Galaţi după ce, în ultima perioadă, unii conducători auto - din comoditate sau indiferenţă - şi-au parcat autoturismele în mod necorespunzător  pe segmentul menţionat anterior, blocând astfel circulaţia tramvaielor precum şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Interdicţia stabilită nu se respectă: conducătorii auto ignoră semnele de oprire interzisă pe motiv că nu găsesc locuri de parcare în preajma destinaţiilor dorite dar măcar au grijă să nu blocheze traficul.

O scuză, o explicaţie, clemenţă sau doar o altă zi norocoasă în faţa legii?

Respectul eroilor

Înţelegi viaţa atunci când îţi preţuieşti propria poveste, ziua din care ai început... locul de unde ai plecat şi cei care ţi-au fost mereu alături... prezentul, adică drumul pe care mergi şi oamenii alături de care îl străbaţi, viitorul cu dorinţele, credinţa şi speranţele tale.

Alături de o parte dintre veteranii Autobazei 1 – cei care au rămas la datorie, şi-au îndeplinit profesia cu responsabilitate şi, oricât de negre le-au fost unele zile, şi-au păstrat credinţa şi au avut puterea de a oferi un zâmbet sincer, călduros, celor din jur – vă urez UN AN NOU MAI BUN, cu SĂNĂTATE, BUNĂTATE Şi LUMINĂ ÎN SUFLETE. SĂ FIŢI FERICIŢI, DRAGILOR, ŞI SĂ NU UITAŢI NICIODATĂ CĂ SUNTEŢI/SUNTEM OAMENI!

LA MULŢI ANI, 2017!

Noţiuni introductive despre manipularea gălăţenilor

Anul 2016 este unul dintre aceia ce are nefericirea de a fi marcat de campaniile politice în care unii candidaţi ce aspiră la funcţiile importante ale urbei noastre merg pe tiparul clasic al “criticilor adresate concurenţei” şi pe tot felul de promisiuni mincinoase în loc să ne vorbească despre… REALIZĂRILE LOR, DESPRE CEEA CE AU FĂCUT PĂNĂ ACUM PENTRU A MERITA VOTUL ALEGĂTORILOR!

Ehe, da… De ani şi ani, am ales să ne uităm în curtea “vecinilor”, să semnalăm până şi cea mai banală eroare pe care presa o ambalează mai apoi frumos, în articole menite să aprindă dezamăgirea cetăţenilor şi să-i condamne spre… VEŞNICUL NICĂIERI CARE NE BANTUIE DE… PESTE 25 DE ANI!

Se spune că mass-media ar trebui să fie independentă şi totodată subiectivă; din păcate, aceasta a ajuns un mijloc de manipulare în masă care face jocurile unor partide sau a unor oameni “de afaceri”.

Cel mai recent exemplu ni-l oferă pagina http://stiridegalati.ro/ care promovează, în formatul electronic, pe domnul Cătălin Cristache (candidat în cursa “pentru Primărie”) cu-n banner de toată splendoarea. Iată un “print-screen” justificator:

În pagina respectivă găsim următorul articol: http://stiridegalati.ro/domnilor-de-la-transurb-nu-i-mai-lasati-pe-toti-aerienii-sa-se-creada-mari-soferi/  (ataşez şi-un print-screen în cazul în care articolul va fi şters din locaţia respectivă)

Înţeleg supărarea cadrului didactic care avea sarcina de a-şi duce elevii la destinaţie şi apreciez scopul activităţii desfăşurate. Dar de la o eroare şi până la “aerienii care se cred mari şoferi!” e o diferenţă colosală dar… numai bună pentru un material inflamator.

Ceea ce mulţi dintre dvs. nu ştiu este că pe parcursul unei zile de serviciu, un şofer Transurb nu lucrează întotdeauna doar pe un singur traseu. Pe lângă unele curse convenţie pentru C.S.G. şi S.N.G. mai au loc anumite joncţiuni în urma cărora autobuze de pe o linie intră la suplinire pe alte linii, joncţiuni menite să asigure un transport de persoane cât mai eficient.

Faptul că greşeşti nu înseamnă că eşti “aerian”, domnule Andrei Escu. Suntem oameni, nu computere setate să funcţionăm fără eroare.

Culmea dezinformării este să scrii tâmpenii şi să le faci credibile. Sunt şoferi pe care îi cunosc şi care n-au absolut nici o treabă cu clasele politice şi cu acea linie de partid de care vorbea autorul articolului. Responsabilitatea, experienţa, pregătirea corespunzătoare şi modul de reacţionare la stres sunt criterii de care se ţine cont atunci când doreşti să devii şofer la Transurb. Restul e can-can, domnule Escu. Dar dacă tot umblă vorbe răutăcioase şi cu parfum de politică prin târg, de ce să nu le cuprinzi dumneata într-un articol?!

… “cu căştile în urechi, ascultă şi vorbeşte în timp ce conduce…” – este vorba despre o singură cască, şi anume cea pentru telefon, acceptată de legislaţie pentru a-ţi ţine ambele mâini pe volan şi a nu-ţi pierde reflexele. Dar o parte dintre călători, în special cei trecuţi de o anumită vârstă, nu înţeleg asta. Constat cu tristeţe că aceştia au rămas cu mentalul blocat la nivelul transportului local din epoca de aur… şi atunci n-ai cum să apreciezi îmbunătăţirile Transurb-ului şi nici să te arăţi om cu cel care te duce la destinaţie şi care munceşte corect pentru un salariu.

Cei care vin şi-ţi aruncă în silă banii pentru călătorie, care îţi reproşează că ai ajuns în staţie cu 5 minute mai târziu fără a şti că mijlocul de transport a fost prins într-un ambuteiaj, cei care privesc şoferul ca pe un războinic primitiv care dă cu ghioaga în volan şi care câştigă o mulţime de bani, cei care cred că la Transurb se fac angajări pe linie de partid sunt CEI UŞOR DE MANIPULAT în campaniile electorale. Şi e suficient să scrii un articol despre două incidente minore, nu-i aşa, domnule Escu? Aştept cu interes, din partea dumneavoastră şi alte materiale de calitate. Poate… “Evenimente la rând la covrigi” sau “Hoţul de ghiocei” (că tot vine primăvara cu… "vestitorii" ei).

O vioară… într-un autobuz: tot săracii se implică!

În urmă cu o săptămână, mai precis într-o seară de vineri, o elevă a Liceului de Artă și-a uitat vioara într-unul din autobuzele care deserveau traseul 19. Iată și articolul publicat în presa locală, în speranța că persoana care a luat instrumentul, îl va returna deținătorului: http://www.viata-libera.ro/societate/51707-recompensa-se-cauta-o-vioara-uitata-intr-un-autobuz-19-galati-viata-libera-cotidian . Am încercat, în primă fază, să aflu dacă șoferii care au deservit ruta menționată anterior, n-au găsit vioara pierdută. Îmi sunt prieteni buni, îi cunosc, însă rezultatul a fost negativ…

La drept vorbind, nu știu “ce poate” o vioară. Apreciez însă și respect pe toți cei care au ureche muzicală și talentul necesar pentru a forma o nouă generație de artiști! În acest sens, am încercat să strâng suma necesară pentru un astfel de instrument însă doar două persoane (suflete bugetare, cu câștiguri chinuite) au dorit să participe. Le mulțumesc pentru implicare și susținere!

Soarta a făcut ca unul dintre cei mai buni și mai inimoși prieteni ai mei să se implice în… această poveste a viorii; în tinerețe, el a studiat acest instrument la care a trebuit să renunțe din cauza unui incident. În prezent, binefăcătorul nostru este șofer de autobuz. Una dintre dorințele sale… anonimatul. Un gest caritabil rămâne… un gest caritabil și asta e tot ce contează. Puțini sunt cei care au suflet și se implică în vre-unul din episoadele necăjite ale urbei noastre! A doua dorință a sa: vioara donată s-o suplinească pe cea pierdută.  

Instrumentul oferit n-a ajuns la eleva de clasa a VI-a însă va ajuta la formarea unui alt tânăr talent: o domnișoară aflată în clasa a II-a, dornică și pricepută în tainele muzicii.

Oamenii simpli și necăjiți înțeleg cu adevărat suferința semenilor lor; nu bogătanii parveniți, nu politicienii burduhănoși, nu trepădușii care țes păienjenișul intrigilor locale!  

O vioară nouă? 300 de lei…! Și nimeni dintre cei cu posibilități financiare nu s-au implicat măcar cu un sfert din această sumă!  

S-au oferit însă oamenii de rând, oamenii care apreciază banul, înțeleg strigătul de ajutor al unui seamăn și-l susțin – în mod necondiționat – pentru a ajunge acolo unde alți semeni de-ai lor n-au putut ajunge!

ÎȚI MULȚUMESC! ȘI “RESPECT” PRIETEN DRAG!!!

 



Din dragoste pentru şofer: reguli ignorate

Degeaba se încearcă civilizarea transportului local când se continuă odiseea iubirii neţărmuite pentru şoferul Transurb...; cum altfel ne-am putea explica faptul că majoritatea călătorilor preferă să se strângă ciorchine în dreptul primei uşi a autobuzelor Den şi să respire cu duioşie în nasul conducătorului auto?!

Vă spun eu, e dragoste! Dacă n-ar fi fost aşa, oamenii şi-ar fi găsit un loc în zona mediană a salonului, poate chiar spre cea posterioară...

Zilele trecute m-am implicat într-o discuţie dintre un şofer de Den şi un călător refractar la observaţii, ţinându-se într-un mod glorios de bara de susţinere montată pe prima uşă;  încă de la prima rugăminte pe care i-am adresat-o privitoare la vizibilitatea în oglinda lateral-dreapta, pasagerul mi-a trântit un răspuns demn de spitalul de nebuni:  „Ce, dom’le, eşti gelos pe locul meu?”.

Asta e, mulţi sar gardul sanatoriului în loc să iasă pe uşa larg deschisă... Probabil cred că păcălesc „sistemul” care, între noi fie vorba, e păcălit de mult timp...

Lăsând gluma deoparte, amintesc că anunţurile postate în saloanele Den-urilor aşteaptă feedback din partea persoanelor pe care le transportă... Feedback spre disciplină, spre siguranţă, spre civilizaţie. Am mai spus-o şi iată că mă repet din nou: dragi călători, lăsaţi deoparte dragostea pentru şofer (mulţi sunt căsătoriţi, unii au două sau chiar trei amante iar alţii nu sunt defel interesaţi de... persoanele trecute de cincizeci şi cinci de ani... !) şi respectaţi anunţurile. E spre binele tuturor.

Transportul cere disciplină iar disciplina o instaurăm noi, călătorii!

E timpul să ne implicăm pentru susţinerea transportului local. Semnaţi petiţia: http://www.petitieonline.ro/petitie/modificari_pentru_imbunatatirea_infrastructurii_transportului_local_din_galati-p65739055.html

Când simţul civic moare... între troiene

Este iarnă extremă, iarnă de început de februarie... Temperaturi cu mult sub zero; feţe, mâini şi picioare aproape degerate, îndreptându-se, in extremis, spre terminalul din Micro 19. Se aşteaptă un gest pro-omenire, pro-înţelegere... Dar nu, şoferul unui troleibuz ne lasă să aşteptăm în ger, parcă pentru a-şi bate joc de imaginea Transurb-ului care, cu major efort, a reuşit s-o promoveze în ochii gălăţenilor.

N-am să dezvălui numărul troleibuzului şi nici numele şoferului; asta fiindcă, din experienţă, cred că unele „personaje urbane” se pot schimba! Facem greşeli tocmai fiindcă suntem oameni, deci – prin definiţie biblică -  nu putem fi perfecţi.

Am îngheţat ieri seară, în faţa celor trei uşi închise ale MAZ-ului 203T. Şi n-am fost singurul; unsprezece persoane au tremurat, alături de mine, în aşteptarea accesului în salonul mijlocului de transport în comun.

Am tolerat odată această măgărie... Din respect pentru conducătorii profesionişti pe care îi cunosc şi care, prin experienţa şi dedicaţia lor profesională aduc mereu plusuri de imagine Transurb-ului, n-am efectuat fotografii. O voi face însă cu „următoarea ocazie” şi fără nici un „guilty feeling”!

Până atunci, sper ca vinovatul să-şi dea seama de eroare; şi sper că pasagerii nu vor mai trebui să tremure în ger pentru „fiţele de erou al volanului”!

LTW – o altă maşină preţuită de conducătorii săi

Spuneam mai demult că Den Oudsten-ul LTW (ex HTM 115) este una dintre maşinile preţuite şi totodată întreţinute corespunzător de titulari. Pe lângă curăţenia din salon şi modul profesionist de conducere, şoferii au adăugat câteva... particularităţi care, cel mai bine se pot observa „dinăuntru”:

-o perdeluţă discretă, menită să evite, pe cât posibil, parfumul „de vegetale sau de... băubile cu multe grade” al unor călători;

-un plus în rândul oglinzilor care „pârăsc” activitatea din salon;

-o gestiune civilizată a cabinei şi...

-o protecţie necesară pe oglinda lateral-stânga, de orientare esenţială în trafic.

Am scris şi am să mai scriu odată: Den Oudsten-urile B 96 sunt cele mai bune maşini pe care le-a avut vreodată Transurb-ul şi, dacă s-ar ţine cont de părerile şoferilor, conducerea ar trebui ca – în viitor – să opteze pentru noi loturi de astfel de bijuterii! În urma unor discuţii avute cu o parte dintre şoferii care beneficiază de aceste modele, vă pot spune că Den Oudsten-urile n-au avut, până acum, nici o cădere majoră!

O mare parte dintre cei care au onoarea să le conducă s-au implicat şi se implică aşa cum pot mai bine pentru a le... face să strălucească! Dacă toţi cei repartizaţi pe aceste bijuterii ar fi conştienţi de ceea ce „poate şi marchează” un asemenea model...

We burn the night

E noapte, e târziu dar... meseria e meserie!

Bunicii transportului lucrează... juma’ de program

E vorba de midibuzele Isuzu (şi chiar unele Prestij-uri) dintre care majoritatea au, în prezent, un singur şofer titular. Cu toate acestea, necesarul mijloacelor de transport este suficient de mare şi se anunţă, „printre picături”, posibilitatea unor noi achiziţii în toamnă; asta ar însemna ca bunicii transportului local să iasă la pensie. Cunoaştem deja „desfăşurarea acţiunii”: birocraţia, tipic românească, va stânjeni intenţiile frumoase, constructive. Se pare că Transurb-ul a anticipat deja această situaţie: „gâgâlicile parcului auto” au primit, primesc şi vor primi toată atenţia pentru a contribui la „marea organizare urbană”.  

S-au dus vremile când Isuzu-urile rulau la 102, la 9b sau la 20b... Intră în palmares şi notează cei interesaţi. Acestea sunt obosite, foarte obosite şi doar datoria le mai împinge pe la câte o secundară. Până la retragere, mecanicii autobazei îşi dau toată silinţa pentru a le păstra în viaţă. Iată, mai jos, două aspecte din salonul lui YRB... Peticirea interioară (cunoscută sub denumirea de mochetare) este la ordinea zilei în ceea ce priveşte veteranii!

2 lei şi iei bilet de la şofer

Iată măsura introdusă de Transurb pentru călătorii care n-au de unde să-şi procure bilet... Cam nefericită această opţiune, care, la o primă analiză, favorizează transportul privat de călători (în zonele comune celor două categorii de operatori). Dar dacă ar fi să intrăm în amănunte şi să cercetăm raportul dintre numărul de călători care n-au posibilitatea de a-şi lua bilet (sau abonament) şi zonele acoperite de Transurb ajungem la concluzia că aceste situaţii în care călătorii sunt nevoiţi s-apeleze la „tichetele şoferului” sunt destul de rare. Mereu există câte o soluţie de genul abonament pentru o zi, o săptămână, juma’ de lună... funcţie de preferinţele călătorilor.

S-a mai discutat un aspect privitor la faptul că unii şoferi iau bani de la călători dar nu dau bilet. Am auzit şi despre un „pui de scandal înăbuşit din faşă”... Sunt cazuri izolate.

A mai existat o astfel de măsură – prin care şoferul devenea şi taxator – în anii din urmă. Aceasta se aplica doar anumitor trasee care străbăteau porţiuni periferice sau chiar părăseau „graniţele” oraşului. Măsura a încetat în a doua jumătate a anului trecut dar  iată că a fost implementată din nou şi – de această dată – pentru toate traseele.