Mentalul conservator pastreaza... usile inchise

Majoritatea societatilor de transport public local care SE RESPECTA, au pe mijloacele de transport care le gestioneaza, numere de parc (sau numere locale) pentru a fi mai usor de identificat atat de catre calatori cat si de catre organele de control & monitorizare trafic sau de catre operatorii de transport din cadrul societatilor (sefi de coloana, dispeceri, cadre F.A.Z., ... ). 

Conform sistemului de inmatriculare din anii comunismului, numerele de parc ale autobuzelor erau practic numerele de dupa indicativul orasului. Astfel, de exemplu, autobuzul cu nr. de inmatriculare 31-GL-3418 avea nr. de parc 3418 sau cel cu nr de inmatriculare 31-GL-8822 avea nr. de parc 8822, scris clar, cu vopsea, pe ambele laterale ale mijlocului de transport respectiv. Era o directiva la nivel national. 

Dupa Revolutie, sistemul de inmatriculare al autovehiculelor a suferit modificari iar societatile de transport public local din tara, fie au pastrat principiul ca numarul de parc sa se reflecte in numarul de inmatriculare (ex: GL-01-BTR avea nr de parc 01-BTR) fie numarul de parc continua sa fie format din cifre care nu mai aveau nici o legatura cu nr. de inmatriculare (ex: BR-10 FLV avea nr de parc 354).

La Galati, identificarea autobuzelor din transportul public local de persoane prin numerele de parc continua sa reprezinte O BRAMBUREALA MENITA SA REFLECTE DEZORDINEA UNOR ASPECTE CE-AR FI TREBUIT SA FIE SIMPLE. 

Astfel, avem autobuze identificate dupa cele trei litere din terminatiile nr. de inmatriculare si autobuze identificate cu cifrele si terminatiile din nr. de inmatriculare SAU din numerele de parc (!!!) Intr-un, cuvant, o veritabila varza. 

Si colac peste pupaza, la cele mai recente trei achizitii (troleibuzele Skoda Solaris 26Tr, gagalicile Karsan Jest precum si BMC-urile Procity), numerele de parc - oricum ar fi ele - lipsesc cu desavarsire!

In vara anului 2019 a existat o solicitare de la Damen Galati ca mijloacele de transport care asigura transportul angajatilor sai - conform contractului de inchiriere - sa aiba numere de parc. Si asa, in acea vara, am lucrat impreuna cu cativa colegi, in tura de noapte, pentru lipirea autocolantelor cu numerele de parc pe masinile corespunzatoare. Decizia a fost ca TOATE AUTOBUZELE si TROLEIBUZELE sa AIBA NR DE PARC AMPLASATE in cele trei locatii corespunzatoare (deasupra cabinei soferului, deasupra primei usi respectiv in zona posterioara, in dreapta a lunetei). Am avut si materialele corespunzatoare. Povestea a durat cateva zile, dupa care au venit alte directive iar autocolantele respective au fost uitate la magazie). 

Majoritatea Berkhof-urilor SB250 au primit autocolante atunci iar din seria Wright-urilor, doar LKA a fost norocos. Cele 17 troleibuze Solaris 26Tr asteapta si azi autocolantele alea... 

In aceasta privinta, pe parcursul activitatii pe care am desfasurat-o in mod oficial la societatea de transport public local, avand in vedere diversitatea parcului auto de autobuze, am propus ca reprezentantii fiecarui model de autobuz sa aiba un numar de parc format din trei cifre, dintre care primul sa reprezinte modelul iar urmatoarele doua, reprezentantii lotului/loturilor respective. Am inteles ca e prea mult pentru conservatorismul de acolo, probabil o revolutie intreaga intr-un sistem abia stapanit. 

Si daca nu puteti sa va ridicati la standardele unor orase precum Cluj (dar mereu suspinati si va comparati cu el desi nu faceti mare lucru in aceasta privinta ca deh - POLITICA si PROFESIONALISMUL nu-si prea dau mana), macar puneti autocolantele cu numerele de parc pe mijloacele de transport pe care le operati! 

L.E. : In episodul urmator: vom discuta despre G.P.S.-urile inactive ale BMC-urilor Procity si despre modul in care se inregistreaza datele la compartimentul F.A.Z. 

Foto 1-3: o sarcina nefinalizata: amplasarea nr. de parc pe autobuze. Mi-ar fi placut sa fi dus aceasta sarcina pana la capat pentru tot parcul auto si inclusiv pentru cele doua tipuri de troleibuze!

Foto 4: Pentru Cluj... Un prieten avea o vorba de buna credinta: "Nu te visa gradinar daca nu stii ce inseamna un harlet si o stropitoare".

Grevă spontană la Autobaza 1

Noul program de repartizare a mijloacelor de transport în comun pe trasee a fost cea din urmă picătură care a umplut paharul de nemulțumiri și dezamăgiri ai conducătorilor profesioniști ai Autobazei 1. Despre protest (grevă) se vorbea de vineri. Șoferii au sperat însă ca acest program să nu fie implementat. Au sperat în zadar: în cursul week-end-ului recent încheiat, activitatea mijloacelor de transport aparținând Autobazei 1 a fost înjumătățită. Traseele cu două mașini au fost deservite doar de una singură și nici cele cu flux mare de călători n-au scăpat de “periere”.

Măsura impusă are drept scop eficientizarea consumului de carburanți și energie electrică pentru regia noastră de transport local. Din păcate, a fost formulată prost și aplicată la fel de prost. Rezultatele ei nemulțumesc atât călătorii cât și conducătorii auto.

Se afirmă, sus și tare, pe la televiziunile locale precum și-n presă, că șoferii Transurb-ului au salariul net cuprins între 1100 și 1400 lei net. Ceea ce nu se știe – fața nevăzută a lucrurilor – este că acești bani se obțin pentru O LUNĂ DE ACTIVITATE NORMALĂ. Ceea ce, din păcate, la Autobaza 1, acest… prag se atinge tot mai greu din cauza R-urilor (ranforsărilor), a mașinilor titulare cu tot mai multe probleme cauzate de vechime sau absența pieselor de schimb necesare precum și a lipsei de autobuze/troleibuze noi.

Mă așteptam ca Primăria să găsească o soluție optimă, o soluție care să rentabilizeze transportul local, să mulțumească pe cei care apelează la serviciile sale și să respecte pe cei care îl efectuează! Dar iată că lucrurile au alunecat tot mai jos…

“Marile vânători”,  marile sacrificii… le suportă șoferii. Adică oameni cu familie și copii, oameni cu datorii la stat, la bănci, oameni muncitori pe care ziariștii și uneori călătorii îi fac albie de porci, de multe ori doar pentru fleacuri. În acest sens aș putea să înșir zeci de exemple la care am asistat și care m-au scârbit. Dar… nu acesta e scopul materialului.

Nu. Profesioniștii Autobazei 1 nu sunt prețuiți la adevărata lor valoare. Și, odată cu modul indiferent cu care sunt tratați și cu care ne-am obișinuit în această societate bolnavă, guvernată de jegoși incapabili, suferă și… “poporul local”, adică acei oameni care ar trebui să se bucure de serviciile Transurb-ului.

VOI, TOȚI CEI CARE BARFIȚI SERVICIILE PROFESIONIȘTILOR DE LA AUTOBAZA 1… AVEȚI HABAR DE CEEA CE DORESC CEI CARE… ASTĂZI NU V-AU DUS SPRE MUNCĂ, SPRE PRIETENI, PIAȚĂ SAU NU V-AU PLIMBAT PRIN ORAȘ?! VĂ SPUN EU. DORESC SĂ CAȘTIGE DREPTUL DE A VĂ SERVI, DE A SUPORTA NAZURILE UNORA MAI PRETENȚIOȘI ȘI DE A RESPECTA TOATE ACELE CERINȚE IMPUSE ÎN FIȘA POSTULUI PENTRU A OBȚINE UN BAN CU CARE SĂ-ȘI ÎNTREȚINĂ FAMILIA.

Astăzi, la traseele locale au ieșit tramvaiele iar autobuzele au deservit doar Cursele Convenție pentru C.S.G. În cursul acestei seri, primarul și-a anunțat vizita în cadrul Autobazei 1. Dacă nu se ajunge la un consens, greva va continua și mâine, și-n toate celelalte zile până la obținerea doleanțelor.

În încheiere… tot ce vă pot spune este că azi, ca să ajung la muncă, am făcut “traseul 12 cu bicicleta”. Și voi face și mâine, și poimâne și… oricât va fi nevoie până când șoferii profesioniști ai Autobazei 1 se vor bucura de respectul și plata cuvenită!

SUSȚIN ACEASTĂ GREVĂ ȘI SPER CA ANGAJAȚII ELECTRICELOR ȘI MOTORIZATELOR SĂ-ȘI GĂSEASCĂ RESPECTUL MERITAT!!!

 



RESPECT!

De 1 decembrie, unul dintre conducătorii auto ai regiei noastre de transport local ne-a amintit ce înseamnă să fim români și ce înseamnă să prețuim una dintre cele mai importante zile din istoria țării noastre: el a instalat pe troleibuzul primit pentru a-și efectua serviciul - MAZ-ul 1402 – drapelul tricolor, drapel care a fluturat cu mândrie din Micro 19 la Parcul C.F.R. și retur, din zori, de la prima cursă și până la încheierea programului.

RESPECT! ȘI FELICITĂRI PENTRU ACEASTĂ INIȚIATIVĂ!

 



Civilizaţie... în afara programului

Deschiderea respectiv închiderea programului Pieţei Centrale sunt două puncte zilnice culminante în ceea ce priveşte desfăşurarea transportului local... Doar în exteriorul intervalului care caracterizează activitatea Pieţei, tramvaiele întorc liniştite în bucla terminalului iar autobuzele se bucură de locul de garare pe care ar fi trebuit să-l aibă mereu. 

Măcar atunci e linişte. Până şi călătorii – în Piaţa Centrală mereu sunt destui călători – par miraţi de... acest mic dram de civilizaţie, dram care s-ar putea păstra mereu dacă autoturismele care ocupă abuziv terminalul ar fi garate în parcarea subterană sau în vecinătatea acesteia. Sunt destule locuri. Din păcate, nu şi destul respect, nu şi destulă voinţă.

Să vedem, aşadar, o minune care ar trebui să... reprezinte un aspect banal în ceea ce priveşte organizarea capătului de linie din Piaţa Centrală: trei autobuze la trei trasee diferite, frumos şi elegant garate: LXA – 15, LAL – 35 şi LSJ – 12!

Din comoditate şi lipsă de respect

Azi dimineaţă, la ieşirea din terminalul cartierului Micro 19: Mercedes-ul argintiu avea o întreagă parcare la dispoziţie la nici zece metri de locul în care staţionase! Cu toate acestea, a preferat cea mai comodă variantă posibilă, şi anume gararea în locul cel mai apropiat de „sarcinile” patronului. N-ar fi prima oară, nu-i aşa?! Vorba cocalarului cu două clase, brand bronzat, scuipător de sămânţă şi – desigur – superior în trafic, de multe ori chiar şi cu Rutiera de faţă: „dacă io vreau s-o trag acolo, apăi acolo o trag!”.

Prezint, mai jos, un caz mai „versat ca dialog” dar axat pe tiparul clasic al „puturoşeniei” oricărui patron „epuizat” de mersul pe jos; din păcate, Den-ul LTA n-a fost singurul care a trebuit să se adapteze spaţiului oferit cu zgârcenie, de conducătorul SUV-ului...

Amintiri din... 1984

Începutul anilor 80 a adus pentru I.J.T.L. Galaţi, primele loturi de autobuze articulate, model 117 UD. Timp de opt ani (!), regia noastră de transport local, condusă pe atunci de domnul inginer Emil Muntean, a achiziţionat doar mijloace de transport cu burduf, care au rulat, „roată la roată”, cu Roman-urile 112 „de dinainte de 80” precum şi cu „ceea ce a mai rămas din flota ambiţioasă de Ikarus-uri 280”.

Ei bine, de aproximativ două luni mă străduiesc, din pasiune şi respect pentru "creaţiile" de transport autohtone, să redau sub... chip de machetă, una dintre maşinile generaţiei 1984; este vorba de un autobuz ce a rezistat 11 ani sub condiţiile locale impuse de epoca de aur şi care a prins şi o bună parte din ceea ce noi, românii, numim „tranziţia post-revoluţionară”...

Maşina către care mi-am îndreptat atenţia, răbdarea şi talentul este... 31-GL-4910.

Vă ofer, mai jos, câteva fotografii pe care le-am realizat la... „inaugurarea” acestei machete:

De asemenea, am realizat o prezentare succintă, care surprinde cele aproximativ două luni de muncă pe care le-am depus asupra acestei bijuterii cu esenţă istorică; de la materialele simple, „ecologice, reciclabile”, la un... „sufleţel cu respiraţie în patru timpi!”. Iată link-ul: http://www.youtube.com/watch?v=s897ZTMYVMo

-sper să apreciaţi...

Stres pentru candidaţi, stres pentru părinţi, stres pentru şoferi

În majoritatea ţărilor civilizate s-a stabilit un mod elegant, logic şi totodată economic de deplasare... Posesorii de autoturisme au o gamă largă de opţiuni avantajoase atunci când vine vorba de a străbate itinerariile dorite: amintesc doar modul în care aceştia înţeleg şi respectă transportul public, mai avantajos pentru bugetul de familie, utilizarea bicicletelor sau chiar a mersului pe jos pentru cei care au de parcurs distanţe medii şi ţin la sănătatea lor precum şi respectarea anumitor măsuri pentru cei care „nu pot în ruptul capului fără maş’nicile lor” (zile în care circulă doar autoturismele cu un anumit număr de înmatriculare, week-end-uri în care anumite străzi sunt închise pentru a găzdui terase sau promenade, străzi care beneficiază, funcţie de zi, la câte un singur sens de mers...).

Sunt convins că oricine ar citi aşa ceva s-ar minuna şi ar trata totul cu indiferenţa tipică unei dezvoltări gomoase, în care binele personal trece peste bătaia de obraz a celor din jur... Noi (nu mă refer doar la Galaţi ci la majoritatea judeţelor din scumpa noastră patrie) ne-am învăţat să mergem cu Mercedes-ul chiar şi două sute de metri, până la brutărie sau la punctul de colectare a deşeurilor menajere, nu din necesitate ci fiindcă tre’ să vadă tot cartierul cât de bogaţi sau de trendy suntem, dacă mergem la grătar e musai ca fiecare familie sau prieten invitat să vină cu maşina din dotare (dă-o naibii de ecologie, noi să ne simţim bine!), deplasarea la servici implică din nou utilizarea autoturismelor personale deşi, în unele condiţii, transportul local este mult mai avantajos...

Dacă încercăm să schimbăm ceva urmând modelul vest-european, posesorii de maşini reacţionează precum gorilele turbate... Şi iată cum, în urbea gălăţeană, lipsită de posibilitatea de a găzdui în parcări patrimoniul auto ale fiecărui gălăţean (unii au şi câte trei maşini, una pentru serviciu, una pentru piaţă şi una pentru concediu!) ne sufocăm din comoditate şi prostie!

Un exemplu clasic a avut loc astăzi, pe (deja) chinuita stradă Bălcescu: mare stres, atât pentru candidaţii care au optat pentru admiterea la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri cât şi pentru părinţi... Tipic româneşte, o mare parte din familiile cu maşină în dotare a tras în faţa liceului, ignorând faptul că acolo se află o staţie de autobuz. Au existat însă şi cazuri de bunsimţ, când părinţii au arătat copiilor ce înseamnă un minim de respect pentru societate şi au garat maşinile fie în parcarea de lângă Policlinică, fie la o distanţă considerabilă de staţie şi de semafor. Din nefericire, aceştia au fost puţini la număr...

Prin urmare, încă de la primele ore ale dimineţii, în staţia liceului de elită al judeţului nostru s-a lăsat cu claxoane şi înjurături: mijloacele de transport ale Transurb-ului cât şi microbuzele private au fost nevoite să blocheze traficul prin staţionare silită... pe cea de-a doua bandă de circulaţie. A rezultat un balamuc suplementar, un plus semnificativ la stresul pe care şoferii îl au zilnic atunci când străbat strada Nicolae Bălcescu printre gropi, muncitori şi canalizări înălţate...

Postez, mai jos, două fotografii justificatoare despre ceea ce înseamnă „jungla rutieră gălăţeană”, în speranţa (vagă, ce-i drept) că unii vor pricepe şi se vor simţi... Avem şi noi opţiuni pentru a promova o societate mai bună dar dacă nu ne implicăm în mod colectiv, degeaba le mai avem. Şi iată cum ajungem la maxima unui mare filosof: „Un popor dornic de dezvoltare are propria-i iniţiativă; un popor ce trebuie dezvoltat are propriul său bici”.

Din dragoste pentru şofer: reguli ignorate

Degeaba se încearcă civilizarea transportului local când se continuă odiseea iubirii neţărmuite pentru şoferul Transurb...; cum altfel ne-am putea explica faptul că majoritatea călătorilor preferă să se strângă ciorchine în dreptul primei uşi a autobuzelor Den şi să respire cu duioşie în nasul conducătorului auto?!

Vă spun eu, e dragoste! Dacă n-ar fi fost aşa, oamenii şi-ar fi găsit un loc în zona mediană a salonului, poate chiar spre cea posterioară...

Zilele trecute m-am implicat într-o discuţie dintre un şofer de Den şi un călător refractar la observaţii, ţinându-se într-un mod glorios de bara de susţinere montată pe prima uşă;  încă de la prima rugăminte pe care i-am adresat-o privitoare la vizibilitatea în oglinda lateral-dreapta, pasagerul mi-a trântit un răspuns demn de spitalul de nebuni:  „Ce, dom’le, eşti gelos pe locul meu?”.

Asta e, mulţi sar gardul sanatoriului în loc să iasă pe uşa larg deschisă... Probabil cred că păcălesc „sistemul” care, între noi fie vorba, e păcălit de mult timp...

Lăsând gluma deoparte, amintesc că anunţurile postate în saloanele Den-urilor aşteaptă feedback din partea persoanelor pe care le transportă... Feedback spre disciplină, spre siguranţă, spre civilizaţie. Am mai spus-o şi iată că mă repet din nou: dragi călători, lăsaţi deoparte dragostea pentru şofer (mulţi sunt căsătoriţi, unii au două sau chiar trei amante iar alţii nu sunt defel interesaţi de... persoanele trecute de cincizeci şi cinci de ani... !) şi respectaţi anunţurile. E spre binele tuturor.

Transportul cere disciplină iar disciplina o instaurăm noi, călătorii!

E timpul să ne implicăm pentru susţinerea transportului local. Semnaţi petiţia: http://www.petitieonline.ro/petitie/modificari_pentru_imbunatatirea_infrastructurii_transportului_local_din_galati-p65739055.html

1409, regina troleibuzelor MAZ

Cine ar fi crezut că 1409, troleibuzul balamuc – după cum îl numisem datorită faptului că în primii ani de la achiziţie mai mult a stat prin ateliere decât pe trasee – avea să ajungă cel mai îngrijit şi întreţinut MAZ 203T din întregul lot?! Ei bine, iată că mecanicii Transurb-ului au reuşit să resusciteze acest mijloc de transport iar titularii care îşi efectuează meseria la bordul său, să-l întreţină corespunzător şi totodată să-l aducă pe primul loc în „top 10 MAZ 203T”. Nu e doar părerea mea.

1409 şi-a păstrat capacele strălucitoare care protejează şuruburile roţilor, sistemele de iluminare interioară, exterioară şi agabaritică sunt funcţionale integral iar salonul este mereu curat. Mai mult, 1409 este unul dintre troleibuzele care ies mereu curate la trasee. Pe lângă interesul de a păstra acest mijloc de transport atât tehnic cât şi în favoarea călătorilor, titularii au venit cu câteva mici îmbunătăţiri: unele pentru ei (oglindă retrovizoare suplementară, bară de susţinere în cabină pentru şofer, preluată de la un apus Rocar, suport pentru ustensilele necesare, amplasat deasupra bordului, covoraşe, bec puternic pentru iluminarea corespunzătoare a cabinei...), altele pentru călători (bară adiţională montată pe peretele cu geam rabatabil dintre cabină şi salon).

Iată, aşadar, încă un exemplu care ne vorbeşte despre ceea ce înseamnă respectul conducătorului auto pentru mijlocul de transport pe care îşi efectuează serviciul precum şi faţă de călătorii pe care îi transportă.

Moş Crăciunii de la Autobaza 1

Conducerea Transurb-ului a împodobit un tramvai... Am mai spus, este vorba de ZGT-ul 1252, pe care l-am prins „nefinisat” în poza pe care am realizat-o pe strada Stadionului.

Aşteptam replica şoferilor de autobuz de la „Unitatea” din „Capătu’ lu’ Coşbuc” fiindcă ştiam că există două persoane care vor acorda un interes maxim Sărbătorilor de Iarnă! Acestea – tată şi fiu – lucrează pe aceeaşi maşină şi au reuşit, şi-n această iarnă, să aducă un plus de apreciere în ochii călătorilor! Sincer să fiu, şi eu am rămas impresionat atunci când m-am urcat, în seara asta, la bordul mijlocului de transport pe care aceştia îl conduc: am remarcat exact imaginea pe care edilii noştri n-au reuşit s-o creeze „umilului nostru oraş”, imagine care, ne-a fost oferită de aceşti doi titulari care îşi respectă meseria, Sărbătorile de Iarnă şi care, în limita posibilităţilor lor, au încercat s-aducă un zâmbet şi o mulţumire călătorilor care au păşit peste... cele trei praguri ale DAF-ului LTN.

Pentru un moment, am uitat de greutăţile pe care acest an mi le-a scos în cale; şi ştiu că nu sunt singurul „vrăjit” de decorul de basm pe care titularii lui LTN l-au oferit, prin bunăvoinţa şi respectul lor, atât faţă de meseria pe care o prestează cât şi faţă de omenire!

Ei s-au implicat, ei au petrecut două zile în Autobaza 1 pentru a ne oferi un moment specific Sfârşitului de An! Ei speră că 2012 va fi mai bun... Pentru toţi! Da, avem nevoie de credinţă, avem nevoie de o vorbă bună...!

Ceea ce vedeţi în pozele postate mai jos, este meritul a două persoane! Decizia le-a aparţinut şi iată că rezultatul oferit s-a bucurat şi continuă să se bucure de succes! Din economii, pe suportul apărătorii drepte din salon, lângă vârful de brad original, cei doi şoferi au pus bomboane de care s-au bucurat copiii! Apărătoarea aceea va găzdui mai multe bomboane şi-n cursul zilelor următoare...!

La anul, de Moş Crăciun, titularii LTN-ului promit o atmosferă mult mai frumoasă... Ştiu, de pe acum, c-aşa va fi! Atâta vreme cât Autobaza 1 va avea astfel de oameni, pasionaţi de meseria lor, imaginea transportului local va avea mereu de câştigat!

Voi menţiona, în cadrul acestei postări, că DAF-ul LTN este una dintre maşinile care excelează prin curăţenie; indiferent de ruta primită, acest mijloc de transport este mereu curat şi parfumat!

Drept concluzie...?! MULŢUMIRI PENTRU LECŢIA DE BUNSIMŢ, PENTRU FAPTUL CĂ NE AMINTIŢI CE ÎNSEAMNĂ SĂ... FIM OAMENI!

Cu această ocazie, vă doresc, dragi cititori, SĂRBĂTORI FERICITE ŞI UN AN NOU CU SĂNĂTATE ŞI CÂT MAI MULTE ÎMPLINIRI!

LTW – o altă maşină preţuită de conducătorii săi

Spuneam mai demult că Den Oudsten-ul LTW (ex HTM 115) este una dintre maşinile preţuite şi totodată întreţinute corespunzător de titulari. Pe lângă curăţenia din salon şi modul profesionist de conducere, şoferii au adăugat câteva... particularităţi care, cel mai bine se pot observa „dinăuntru”:

-o perdeluţă discretă, menită să evite, pe cât posibil, parfumul „de vegetale sau de... băubile cu multe grade” al unor călători;

-un plus în rândul oglinzilor care „pârăsc” activitatea din salon;

-o gestiune civilizată a cabinei şi...

-o protecţie necesară pe oglinda lateral-stânga, de orientare esenţială în trafic.

Am scris şi am să mai scriu odată: Den Oudsten-urile B 96 sunt cele mai bune maşini pe care le-a avut vreodată Transurb-ul şi, dacă s-ar ţine cont de părerile şoferilor, conducerea ar trebui ca – în viitor – să opteze pentru noi loturi de astfel de bijuterii! În urma unor discuţii avute cu o parte dintre şoferii care beneficiază de aceste modele, vă pot spune că Den Oudsten-urile n-au avut, până acum, nici o cădere majoră!

O mare parte dintre cei care au onoarea să le conducă s-au implicat şi se implică aşa cum pot mai bine pentru a le... face să strălucească! Dacă toţi cei repartizaţi pe aceste bijuterii ar fi conştienţi de ceea ce „poate şi marchează” un asemenea model...

Particularitatea lui 627

După cum susţineam în postările anterioare, fiecare şofer care îşi apreciază şi totodată respectă mijlocul de transport face tot posibilul pentru a-l întreţine şi totodată pentru a-l face cât mai prezentabil.

În rândul MAZ-urilor... dacă 629 are bordul îmbrăcat în mochetă albastră iar 628 prezintă, în momentul de faţă, un autocolant negru în partea superioară a parbrizului, hărţi pe geamurile cabinei şi semne de organizare a fluxului de călători pe fiecare canat al uşilor de acces (semne pe care – cu toată strădania colegilor şoferi – călătorii nu le respectă niciodată, din eternul spirit de turmă), iată că şi 627 iese în evidenţă cu două lămpi de iluminare posterioară a numărului de înmatriculare.

Epopeea de vineri seara

20:35... Mijloacele de transport nu sunt „călărite” de prea mulţi pasageri. Bazându-se probabil pe ora destul de înaintată, unele persoane au crezut că echipajul de la Control-Trafic al Transurb-ului este acasă, sau poate într-un birt, la o cafea fierbinte!

Mare greşeală! Controlorii se aflau la datorie, pe strada Nicolae Bălcescu, între staţiile F.S.E.A. şi C.N.V.A.

În autobuzul în care mă aflam, o doamnă a preferat să nu perforeze biletul... De aici, un întreg recital!

Doamna nu a recunoscut nici în ruptul capului că ar fi avut suficient timp să-şi "bifeze" in mod corespunzător călătoria iar organele de control şi-au păstrat poziţia cu fermitate şi totodată cu politeţe. A fost în zadar: încăpăţânarea doamnei vinovate a făcut ca restul călătorilor să coboare din mijlocul de transport şi să opteze pentru... variante alternative. Autobuzul a îngheţat între staţii cu o singură persoană precum şi cu o parte din echipa de controlori care a păstrat aceelaşi ton politicos.

După un sfert de oră la un traseu care n-are niciodată linişte – 105 – doamna şi-a recunoscut greşeala. Nervi măcinaţi şi câte o ţigară stinsă în grabă pe caldarâm... Să lucrezi la Control-Trafic implică multă răbdare!

Foto:

-1: doamna a rămas singură...

-2: ... în compania organelor de control;

-3: Aşteptând Poliţia;

-4, 5: Conflictul se încheie... după cincisprezece minute de rezistenţă.