Spiritul civic

Îndrăznesc să postez o amintire mai veche…

Suntem tineri, suntem rebeli și teribiliști… ne certăm, ne împungem, ne împăcăm dar nu uităm niciodată să facem un bine atunci când ni se ivește ocazia.

 

Iată un troleibuz defect, ajutat de-un grup de adolescenți să elibereze intersecția străzilor Domnească și Constructorilor. A fost destul de dificil dar ambiția lor a ieșit învingătoare.

 



O vioară… într-un autobuz: tot săracii se implică!

În urmă cu o săptămână, mai precis într-o seară de vineri, o elevă a Liceului de Artă și-a uitat vioara într-unul din autobuzele care deserveau traseul 19. Iată și articolul publicat în presa locală, în speranța că persoana care a luat instrumentul, îl va returna deținătorului: http://www.viata-libera.ro/societate/51707-recompensa-se-cauta-o-vioara-uitata-intr-un-autobuz-19-galati-viata-libera-cotidian . Am încercat, în primă fază, să aflu dacă șoferii care au deservit ruta menționată anterior, n-au găsit vioara pierdută. Îmi sunt prieteni buni, îi cunosc, însă rezultatul a fost negativ…

La drept vorbind, nu știu “ce poate” o vioară. Apreciez însă și respect pe toți cei care au ureche muzicală și talentul necesar pentru a forma o nouă generație de artiști! În acest sens, am încercat să strâng suma necesară pentru un astfel de instrument însă doar două persoane (suflete bugetare, cu câștiguri chinuite) au dorit să participe. Le mulțumesc pentru implicare și susținere!

Soarta a făcut ca unul dintre cei mai buni și mai inimoși prieteni ai mei să se implice în… această poveste a viorii; în tinerețe, el a studiat acest instrument la care a trebuit să renunțe din cauza unui incident. În prezent, binefăcătorul nostru este șofer de autobuz. Una dintre dorințele sale… anonimatul. Un gest caritabil rămâne… un gest caritabil și asta e tot ce contează. Puțini sunt cei care au suflet și se implică în vre-unul din episoadele necăjite ale urbei noastre! A doua dorință a sa: vioara donată s-o suplinească pe cea pierdută.  

Instrumentul oferit n-a ajuns la eleva de clasa a VI-a însă va ajuta la formarea unui alt tânăr talent: o domnișoară aflată în clasa a II-a, dornică și pricepută în tainele muzicii.

Oamenii simpli și necăjiți înțeleg cu adevărat suferința semenilor lor; nu bogătanii parveniți, nu politicienii burduhănoși, nu trepădușii care țes păienjenișul intrigilor locale!  

O vioară nouă? 300 de lei…! Și nimeni dintre cei cu posibilități financiare nu s-au implicat măcar cu un sfert din această sumă!  

S-au oferit însă oamenii de rând, oamenii care apreciază banul, înțeleg strigătul de ajutor al unui seamăn și-l susțin – în mod necondiționat – pentru a ajunge acolo unde alți semeni de-ai lor n-au putut ajunge!

ÎȚI MULȚUMESC! ȘI “RESPECT” PRIETEN DRAG!!!

 



Atunci şi acum

Trecerea anilor şterge întreprinderi dar naşte altele, funcţie de interesele societăţii. Locaţiile se schimbă mereu... dacă în trecut, zona cuprinsă între Grădina Publică şi Parcul C.F.R. se bucura de activitate sporită, prezentul împinge interesele şi totodată posibilităţile de dezvoltare economică spre periferii.

Funcţie de această expansiune urbană, şi pentru a rămâne totodată în slujba orăşenilor, regia noastră de transport local a renunţat la unele trasee, a modificat altele şi, desigur, a introdus rute noi.

Ataşez, mai jos, două hărţi cu traseele de autobuz din Galaţi: prima este din 1988, a doua din 2011 (fără „spargerea” traseului 15 şi reintroducerea lui 35).

De ce 1988? Fiindcă în acel an, în pofida economiei drastice stabilită de epoca de aur, traseele de autobuz au cunoscut o nouă expansiune.

De ce privim acest... arc peste timp doar din punct de vedere al rutelor de autobuz? Fiindcă ele pot fi cel mai des modificate funcţie de cerinţele oraşului. Troleibuzul şi tramvaiul au de urmat itinerarii „fixe” care, spre deosebire de cele ale autobuzelor, nu pot fi schimbate cu uşurinţă.

Ce a marcat trecutul şi ce reprezintă viitorul? Iată mai jos: