Scoala de ucenici a combinatului

Din parcul auto gestionat de Autobaza 1, doar doua tipuri de autobuze efectueaza curse in regim conventie pentru combinatul siderurgic precum si pentru santierul naval: Den Oudsten B96 respectiv Berkhof SB 250.

Astfel, in urma cu cateva luni, patru dintre autobuzele Den Oudsten Bussen ce asigura cursele conventie pentru combinat au fost alese sa promoveze serviciile oferite de scoala de ucenici a acestuia:

-LSD:

-LSO:

-LSZ:

-LAE:

Pe Prelungirea Brăilei – candva și… acum

Cel mai vechi și totodată mai stabil traseu de autobuz deținut de regia noastră de transport local este 9: Țiglina III – Gara C.F.R. De a lungul timpului, acesta a suferit două modificări, și anume returul mutat de pe strada Domnească pe derivația Gării – Bălcescu precum și un ocol pentru o nouă stație - Cimitirul Sf. Lazăr.

În anul 1992 s-a dat în folosință linia de troleibuz 104: Țiglina III – Parc C.F.R. Traseul și-a păstrat neschimbat itinerariul până-n prezent și este deservit, funcție de posibilități, atât de autobuze cât și de troleibuze. Dacă ar fi să coborâm mai adânc, în trecut, traseul 104 reprezintă versiunea “electrică” a fostei linii de autobuz 27, apărută la începutul anilor ’80…

9 și 104 sunt cele mai longevive trasee care leagă cartierul Țiglina III de o mare parte din celelalte zone principale din urbea noastră. În trecut am avut legătură directă (și mai apoi rapidă) spre zona centrală – cu trecere prin cartierul Francezi, precum și curse regulate spre Bazinul Nou și spre Cimitirul Israelit. Orașul însă se schimbă. Mereu. Și funcție de necesități, dispar unele trasee și se întemeiază altele noi. E firesc așa…

Drumul spre Țiglina III a fost realizat cu pământul pe care basculantele Bucegi și Carpați l-au transportat din locul pe care urma să se construiască Combinatul Siderurgic. Am citit materiale și am văzut fotografii… Îmi amintesc și acum de liniile de tramvai care urcau de la “Ultimul Leu” spre intersecția străzilor Prelungirea Brăilei cu Gheorghe Asachi, precum și de rondoul specific capătului de linie din Țiglina III care a supraviețuit și pe care continuă să-l străbată mijloacele de transport ale rutei 104.

“Pădurea din râpă” – cea pe care o știam cândva, e pe cale de dispariție… Vega Holding și mai apoi Kaufland au schimbat decorul.

Cândva, între Drumul de Centură și Inelul de Rocadă era o cale simplă; astăzi, pe cursul ei, avem două semafoare și două sensuri giratorii.

-cu LTA la traseul 104, în dreptul supermarket-ului Kaufland de la “Ultimul Leu”:

 



Pe drum spre C.S.G. (III)

După un program ambițios avem si o cursă convenție…

Cu Cobra VOD:

 



Pe drum spre C.S.G. (II)

Destinația Poarta Sud…

 



Pe drum spre C.S.G. (I)

Se apropie momentul când are loc schimbul de ture la combinatul siderurgic… Tura I se pregătește să-și încheie activitatea, tura II este pe drumul spre muncă, în autobuzele regiei noastre de transport local.

Iată un instantaneu pe care l-am surprins astăzi: un Den Oudsten în prim-plan, o parte din cartierul Filești și un fragment din C.S.G. pe fundal.

 



La… “Borcan”

Orele prânzului marchează mereu, la C.S.G., schimbul de tură. Mijloacele de transport desemnate pentru Cursele Convenție ale combinatului aduc la serviciu angajații din schimbul II și-i preiau, mai apoi, pe cei din primul schimb.

Suntem în zona Porții Sud, acolo pe unde intră o mare parte dintre convenții. Cu mulți ani în urmă a fost amplasat aici un postul de control care, în limbajul urban a  fost numit “Borcan” datorită aspectului său cu multe geamuri. Postul există și astăzi…

 



Convențiile de după-amiază

La ieșirea din cartierul Micro 13b, via centura vestică a Galațiului:

 



Cursele Convenţie: rute în interiorul C.S.G.-ului

De la deschiderea sa şi până-n prezent, colosul siderurgic gălăţean a apelat la serviciile regiei noastre de transport local pentru a-şi aduce angajaţii în câmpul muncii. S-a început cu ceea ce comunismul a numit „elan patriotic”... Peste 50 de curse speciale – motorizate şi electrice – plecau cu oameni pe scară spre/dinspre marele combinat.

Astăzi, după aproape 46 de ani de la inaugurare, C.S.G.-ul e aproape de asfinţit. Privatizarea nu i-a adus nici un beneficiu; timpul trece şi, odată cu el, secţiile se închid treptat.

Prezentul nu mai vorbeşte despre „elanul patriotic” ci despre „necesitatea de supravieţuire”.

Cu ajutorul unui bun prieten, postez mai jos harta mijloacelor de transport local care continuă să deservească unităţile active ale C.S.G.-ului; iată ce-a rămas din ceea ce a fost... cândva:

Un 6... mai vechi

... deservit, cândva, şi de autobuze: Piaţa Centrală – C.S.G (Arcelor Mittal). Pe o parte dintre plăcuţele pe care le-au primit autobuzele pentru suplinirea acestei rute convenţie, notaţia era: Farmacia Ţinc – Arcelor Mittal, dat fiind faptul că-n acea perioadă – datorită lucrărilor de infrastructură de pe Traian – prima staţie de preluare a personalului angajat în combinat era în dreptul acestui obiectiv de patrimoniu.

Astăzi, linia 6 marchează ruta dintre Bazinul Nou şi Arcelor Mittal, rută asigurată de patru ori pe zi.

Pe urmele fostului traseu 53

Una dintre măsurile impuse atât de activitatea masivă a combinatului siderurgic cât şi a principiilor comuniste privitoare la un transport ecologic a determinat construirea unei linii de tramvai între Poarta Nord (Poarta Comercială sau, cum i se mai spune acum, Poarta L.S.F.) şi Poarta Est. Practic, discutăm despre o linie specială pentru combinatul nostru siderurgic, utilizată atât de navetişti (în special cei dinspre Smârdan) cât şi de angajaţii de la birouri, care trebuiau s-alerge cu diverse acte între punctele de lucru şi sediile superiorilor sau ale colaboratorilor.

Linia directă, adică aceea dintre cele două Porţi, a primit numărul 53 şi avea o frecvenţă de jumătate de oră. Comunismul a investit în reţeaua de infrastructură – dat fiind faptul că se afla pe un teren instabil – dar Revoluţia a curmat elanul... Astăzi, până la singura staţie dintre capetele de linie menţionate anterior, se pot observa suprafeţe masive, cimentate tocmai pentru a asigura stabilitatea necesară unui transport sigur, adecvat. Între fosta staţie de la Uzina 9 (şi mai apoi Profiland) şi terminalul din dreptul Porţii Nordice, terenul n-a mai apucat să fie consolidat... Iar rezultatele sunt dezastruoase! Alunecări de teren, linii absente, surpări, lucrări parţial acoperite la lucrările de infrastructură efectuate de-alungul timpului...

Liniile din jurul combinatului sunt „rai pe pământ” pentru „vânătorii de fier-vechi”. Lipsesc multe şine... şi multe cabluri din cupru...

Ruta 53 n-a fost singura care a rulat între Poarta Nord şi Poarta Est... Le-am mai avut pe 48 (Micro 40 – C.S.G. – Poarta Nord) precum şi pe 49 (Micro 19 – C.S.G. – Poarta Nord) care reprezentau formele lungi ale liniilor convenţie 1, respectiv 3.

Sâmbătă dimineaţă am mers la Poarta Nord pentru a surprinde, într-un set de fotografii, ruta pe care serviciul de transport local o urma în slujba angajaţilor de la C.S.G.

Iată câteva imagini din terminalul amintit:

Pornim spre Poarta Est dar nu înainte de a aminti faptul că între anii 1999 şi 2003, deplasarea tramvaielor între cele două Porţi se realiza pe un singur sens de circulaţie (cel dinspre strada care ocoleşte Combinatul). Pe urmă, totul a murit, încet, iar buruienile se chinuie şi-n prezent s-acopere ambiţiile unei societăţi de mult apuse...

După tufişuri şi copaci răsare legătura directă spre Poarta Est... Remarc, în dreptul liniilor electrice care continuă să străbată viaductul, racordul direct spre intrarea nordică; în fine... ceea ce a mai rămas din el.

Traseele 48 şi 49 erau mereu deservite de Timiş-uri. La fel a fost şi debutul pentru ruta lui 53... Pe urmă, Tatrele au prins mai mult curaj în ceea ce a însemnat legătura între cele două porţi...

Materialul oferit a fost realizat cu ajutorul unui bun prieten şi totodată colaborator pasionat de istoria transportului electric din urbea noastră: Sergiu Gabriel Onofrei. Prin amabilitatea sa am reuşit să completez această prezentare! Mulţumesc pentru răbdarea precum şi pentru informaţiile oferite!