Cu 10, pe drum de amintiri intre portile C.S.G.-ului

Una dintre viziunile privitoare la transportul economic si totodata ecologic pentru orasul Galati a fost asigurarea unor trasee de tramvai intre Combinatul Siderurgic si o parte din cartierele industriale: Micro 19, Micro 20, Micro 21, Micro 39, Micro 40... precum si pentru diferite alte unitati de grupare a fortelor de munca sau institutii care colaborau cu platforma siderurgica: Gara C.F.R., zona portuara cu santierul naval si Bazinul Nou...

Marea expansiune a transportului deservit de tramvaie a luat amploare inca din prima jumatate a anilor '70 si pe parcursul a aproape unui deceniu, s-a extins in tot orasul. Avand in vedere faptul ca C.S.G.-ul era considerat "un al doilea oras muncitoresc al galatenilor", un numar semnificativ de trasee de tramvai isi aveau terminal aici. 

Primele tramvaie care au ajuns la Combinat au intors la Poarta Est, cea mai apropiata de oras dupa construirea viaductului. Ulterior, s-a realizat legatura dintre Poarta Est si Poarta Nord si poate, daca legatura electrica deservita de tramvaie dintre Galati si Braila ar fi fost realizata, ar fi existat transport electric si la Poarta Sud. 

Ca si in cazul traseelor pentru Poarta Est, la Poarta Nord se ajungea atat cu tramvaie desemnate pentru trasee in regim normal de transport cat si cu cele in regim de cursa conventie, active doar la schimburile de ture pentru C.S.G. Mai mult, a fost infiintat un traseu de tramvai care circula intre cele doua Porti: 53. Transportul calatorilor spre Poarta Nord se realiza pe doua linii, TUR respectiv RETUR. Spre sfarsitul anilor '90, datorita unor alunecari de teren combinate cu lipsa de interes a autoritatilor locale de a investi si intari malul de teren pe care se aflau aceste linii, sina de pe TUR nu a mai putut fi utilizata. Singurul traseu care a ramas activ a fost cel dintre Porti, desfasurat insa pe un singur fir - cel de RETUR - la inceput prin intermediul a doua tramvaie de tip Tatra T3R, cuplate spate in spate. Astfel, spre Poarta Nord se activa un tramvai iar celalalt era remorca iar de la Poarta Nord spre Poarta Est, remorca de pe tur devenea vagon tragator pe retur.

La achizitia tramvaielor Tatra T4D, in lotul receptionat se aflau doua vagoane (1308 si 1309) care aveau usi pe ambele parti. Conform informatiilor primite, acestea erau propuse pentru a deservi linia 53, alaturi de ultimele Tatre T3R aflate atunci in circulatie. Nu pot confirma daca 1308 si 1309 au deservit traseul solicitat. 

In primul deceniu al anilor 2000 avea sa suspende definitiv legatura electrica a transportului public local dintre Porti. O parte din liniile de tramvai, stalpi si console mai exista si astazi, ca o amintire trista in care democratia nu a investit nimic atunci cand transportul electric pentru aceasta zona era inca rentabil.

Astazi, multumita domnului Thomas E. Fischer, va ofer cateva fotografii pe care dansul le-a realizat alaturi de alti colegi pasionati, in penultima zi din luna august a anului 1996. Sa ne amintim de linia 53 cu Tatra T4D nr. 10! 

Scoala de ucenici a combinatului

Din parcul auto gestionat de Autobaza 1, doar doua tipuri de autobuze efectueaza curse in regim conventie pentru combinatul siderurgic precum si pentru santierul naval: Den Oudsten B96 respectiv Berkhof SB 250.

Astfel, in urma cu cateva luni, patru dintre autobuzele Den Oudsten Bussen ce asigura cursele conventie pentru combinat au fost alese sa promoveze serviciile oferite de scoala de ucenici a acestuia:

-LSD:

-LSO:

-LSZ:

-LAE:

Într-o zi, cândva, o amintire... (2)

Începutul anilor 70 a marcat, la Galaţi, primele episoade din „marea industrializare siderurgică” , ceea ce a deteminat dezvoltarea oraşului în ritm exponenţial. Aşa au apărut cartierele din vestul şi din nordul urbei noastre, precum şi extinderea celor din est.

Şi n-a fost vorba doar de C.S.G. ... Mai aveam şantierul naval, intreprinderile din valea oraşului, cele de pe străzile Coşbuc, Traian, Coandă, Ştefan cel Mare...    

Să dezvolţi un oraş implică, printre altele, asigurarea transportului în comun spre locurile de muncă create. A fost momentul în care transportul ecologic al „acelor vremi” a prins elan... Iată, Serviciul Referinţe din cadrul Bibliotecii V.A.Urechia ne oferă un fragment de la începutul anilor ’70, când în Galaţi au sosit primele tramvaie Tatra T3R, noi şi dornice s-alerge pe ecartamentul de 1435 mm...

„3”-ul a fost, prima oară, între cartier Ţiglina şi C.S.G. şi apoi a urmat şi „5”-ul – între cartier Ţiglina şi S.N.G. Şase ani mai târziu, ambele aveau s-ajungă în Micro 20 (Cinema Dacia)...

Traseul 30: zi de zi, între Centru şi Borcan (Poarta Sud C.S.G.)

Astăzi dimineaţă, duminică, zi de sărbătoare, am spus să călătoresc şi eu cu mijlocul de transport desemnat să asigure traseul 30: Centru – Borcan. Încă de la primele ore ale dimineţii, am avut între 8 şi 15 călători dintre care unii au mers până la capătul extrem („Borcanul”) iar alţii s-au urcat de acolo pentru a veni în oraş.

         E drept că traseul 30 a debutat cu emoţii... Emoţii care au început să dispară în favoarea utilităţii. Astfel, în timpul zilelor lucrătoare, traseul 30 se bucură de flux mare şi mediu de călători iar în cursul zilelor de sâmbătă, duminică precum şi-n zilele considerate sărbători legale, sunt destui călători care apelează la această rută.

         Reamintesc că, în prezent, programul acestui traseu este:

TUR: plecare din Centru: din oră în oră, în intervalul 06:00 – 19:00;

RETUR: plecare de la Borcan (Poarta Sud C.S.G.) : din oră în oră, în intervalul 06:30 – 19:30.

Mai jos: câteva fotografii realizate în cursul acestei dimineţi:

-tur: staţia Tirighina:

-la capăt de linie:

-retur: staţia Tirighina:

-retur: staţia Bld. Brăilei:

Sclipirile de... ieri

În „Epoca de Aur”, rentabilizarea transportului local pentru I.J.T.L. Galaţi a început în prima jumătate anilor ’80 prin introducerea unor trasee scurtate ale celor existente între orele de vârf... Un astfel de exemplu a fost linia 41 (Micro 40 – Poarta Est C.S.G.), forma scurtă a liniei 1 (B.J.A.T.M. – Poarta Est C.S.G.)

Treptat, regresul activităţii industriale a oraşului a suspendat formele scurte ale traseelor locale. S-a renunţat la 41 iar 1 a supravieţuit până în luna martie a acestui an când a fost şi el desfiinţat din cauza numărului de călători tot mai redus.

Se spune că roata se învârte; şi ceea ce am pierdut în trecut, se poate Întoarce în prezent. Traseul 41 reprezintă un astfel de exemplu. Însă, nu ca o suplinire ci ca o variantă solitară.

După ani şi ani, în această după-amiază, în bucla de întoarcere din Micro 40 (Piaţa General Berthelot) cu KT-4D-ul 1326:

Cele din urmă curse electrice spre Bazin

Astăzi a fost ultima zi în care tramvaiele au alergat pe Calea Prutului... După ce luna trecută s-a renunţat la traseele 6 (Poarta Est A.M.G. – Bazinul Nou) şi 8 (Piaţa Centrală – Bazinul Nou), iată că începând cu data de 01.04.2017, ne despărţim şi de celelalte două trasee de tramvai care rămăseseră active spre Valea Oraşului: 5 (Micro 19 – Bazinul Nou) şi 42 (Comat – Bazinul Nou).

Decizia aparţine celor aleşi să ne reprezinte urbea şi este motivată de lipsa fluxului de călători spre/dinspre Bazin. Din acelaşi motiv, de la 1 aprilie se renunţă şi la traseele de tramvai 1 (Comat – Poarta Est A.M.G.) şi 3 (Micro 19 – Poarta Est A.M.G.).

         S-a ajuns aici fiindcă industria gălăţeană este într-un continuu regres; C.S.G.-ul nu mai prestează activitatea de odinioară, multe secţii au fost desfiinţate în ultimul deceniu, fapt ce a marcat reduceri masive de personal. La fel şi S.N.G.-ul. Pe Calea Prutului, doar ruinele au mai rămas să amintească despre activitatea unor unităţi precum „11 Iunie” sau „I.L.F.”... S-a ajuns aici fiindcă la Galaţi nu se mai construieşte nimic care să ajute la dezvoltarea oraşului şi implicit a ţării, fiindcă alegem mereu oameni incapabili să găsească soluţii care să atragă investitori - autohtoni sau străini - fiindcă ne-am învăţat să trăim din „pomeni de campanie” sau cu „jugul la gât” şi să MULŢUMIM PENTRU ASTA!

Astăzi a mai murit un episod din transportul electric – acela spre Bazin. Şi înainte de a arăta cu degetul spre prezent, zic să arătăm cu degetul spre buletinele de vot pe care le-am ştampilat de a lungul timpului precum şi spre cei pe care indiferenţa le-a ştirbit curajul de a alege...

Ultima zi a traseelor 6 şi 8

Din păcate, a venit momentul în care trebuie să ne despărţim de două dintre cele mai vechi trasee de tramvai: 6 (Poarta Est C.S.G. – Bazinul Nou) şi 8 (Piaţa Centrală – Bazinul Nou).

Atât 6 cât şi 8 au fost înfiinţate odată cu extinderea liniei de tramvai către zona portuară şi implicit trecerea de la ecartamentul îngust, de 1000 mm la cel de 1435 mm. Se întâmpla în urmă cu mai bine de 45 de ani!

Primele tramvaie care au deservit aceste trasee au fost Tatrele T3R, achiziţionate în trei loturi în prima jumătate a anilor 70.

Anul 1978, foto Olle Nevenius în capătul recent înfiinţat din dreptul Bazinului Nou:

Orice poveste are un început, un punct culminant şi fireşte, o încheiere. În cazul tramvaielor gălăţene, începutul a fost răsunător! Galaţiul a fost al patrulea oraş din România care a beneficiat de servicii de transport public local cu tramvaie. Se întâmpla în prima jumătate a anilor 1900. Până la sfârşitul anilor 60 au fost extinderi reconfigurări şi reparaţii. Apoi, odată cu darea în folosinţă a Combinatului Siderurgic precum şi extinderea fabricilor şi uzinelor din oraş, reţeaua de tramvai a cunoscut un avânt impresionant. Anii 1970 – 1985 au reprezentat punctul culminant al acestei expansiuni.  

 Declinul avea să se producă în primii ani post-decembrişti însă efectele urmau să fie simţite ceva mai târziu. Primele simptome: linia de tramvai dintre Palatul Navigaţiei şi Gara C.F.R., apoi legătura între cele două Porţi ale C.S.G.-ului. A urmat bulevardul George Coşbuc, pe segmentul cuprins între strada Basarabiei şi bulevardul Henri Coandă... strada Bucovinei...strada Traian, pe segmentul cuprins între Baia Comunală şi Bariera Traian... terminalul din Bariera Traian şi strada Al. Macelaru... strada Anghel Saligny... strada Tecuci...

Şi aşa aveam să ajungem în primăvara anului 2016, cu doar 10 trasee de tramvai: 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 39, 42 şi 44.

Traseul 2 a fost primul la care s-a renunţat. Iar acum a venit rândul lui 6 şi lui 8.

Cum s-a ajuns aici? Zonele industriale care în trecut erau active, astăzi abia mai trăiesc. Nu are rost să vorbim despre fabricile de pe Calea Prutului, cele de pe bulevardul George Coşbuc sau faptul că C.S.G.-ul anilor 70 a ajuns doar o umbră tristă şi bătrână.

Galaţiul pierde, pe zi ce trece, din aura sa productivă. Iar tramvaiele care duceau angajaţii spre locurile lor de muncă au ajuns să circule aproape goale spre zonele tot mai părăsite, condamnate de nepăsarea celor care ne conduc. Iată cum a ajuns să se încheie povestea traseelor 6 şi 8...

Anul 1993, foto realizată de Richard Lomas în terminalul din Bazinul Nou:

Anul 2015, foto realizată de Frederik Buchleitner în aceeaşi locaţie:

Spuneam că Tatrele T3R au fost primele tramvaie care au deservit liniile 6 şi 8. Astăzi, „turul de onoare” a revenit tot Tatrelor, însă model KT-4D.

La prânz, cu 1327 la linia 6:

Ultimul erou al liniei 8 a fost 1326. Iar pentru linia 6: 1333 şi 1343.

         Noi ne stabilim destinul. Şi prin activitatea noastră de zi cu zi, prin modul în care înţelegem viaţa, eficienţa muncii în echipă, respectul pentru cei din jur care ne susţin şi au încredere în noi, putem înfăptui poveşti frumoase la fel de bine cum putem sfârşi altele care ar fi putut să-şi păstreze farmecul şi strălucirea...

Ni se pregăteşte un nou traseu de autobuz

La solicitarea călătorilor, Compartimentul de Transport Urban al Primăriei a decis înfiinţarea unui nou traseu care să asigure legătura între centrul oraşului şi periferia vestică: acesta va primi numărul 30 şi va circula între Centru şi Borcan.

Ca şi fostul 21 şi actualul 14, viitorul 30 se anunţă a fi un traseu “muncitoresc”, conceput pentru a servi angajaţilor care lucrează la firmele din vecinătatea Porţii Sud A.M.G. Programul de lucru se va desfăşura între orele 6:00 (prima plecare din Centru) şi 20:00 (ora la care se încheie ultima cursă - în Centru). Intervalul menţionat va fi acoperit de un singur autobuz ce va avea o frecvenţă de o oră (câte 30 de minute alocate pe semi-cursă).

Şi… ce-ar fi fost dacă…?

“Mihai Bravu” a fost una dintre primele străzi din oraşul nostru care s-a bucurat de serviciile “tramcar”-ului. Au trecut ani şi ani… şi am schimbat eroi până în ziua în care s-a hotărât suspendarea drumului electric către Gara C.F.R.

Clasa politică şi interesele ei obtuze au adus o modernizare superficială… Mă întreb şi astăzi, de ce s-a putut păstra linia de tramvai pe tronsonul Oţelarilor – Asachi şi nu s-a putut păstra şi cea care cobora spre Gară. Ce beneficii am fi avut? Cu siguranţă, cel puţin două linii: 36 şi 37.

 

În prezent, 36-le este deservit de autobuze iar 37-le este speranţa îngropată a lui 5 cel “electric” şi 29 cel “motorizat”.

Ce-ar fi fost dacă am fi avut o legătură directă pentru navetişti şi-am fi “aprins” ruta 38 spre Combinat în locul Curselor Convenţie din regimul privat?! Atât ne-a mai rămas din ceea ce a fost cândva, din ceea ce încă n-am îngropat.

Ce-ar fi fost dacă am fi păstrat tramvaiele spre Gara C.F.R.?! Ce-ar fi fost dacă…

Un traseu şi două schimburi pentru C.S.G.

Prima tură a traseului 3 aduce la serviciu angajaţii C.S.G.-ului care lucrează în schimbul I şi-i preia, pe retur, pe cei care au ieşit din schimbul III.

Astăzi dimineaţă, pe Siderurgiştilor, cu ZGT-ul 1263:

Când motorizatele susţin electricele…

În seara aceasta, pe strada Basarabiei, la traseul 6 cu MAZ-ul 619 (GL-54-PMG):

La poarta estică a C.S.G.-ului

În prezent avem trei trasee de tramvai care ajung în terminalul de la Combinat: 1 şi 3, în regim de cursă convenţie pentru schimburile de tură şi 6, cu regim normal de funcţionare, deservit de regulă de două KT-4D-uri.

Iată-l pe 1336 la linia 6, surprins în această seară în terminalul menţionat anterior. Şi, după ceva timp l-a ajuns şi 1322, colegul de tură… Două KT-uri într-un loc care, cândva, se dovedea neîncăpător pentru garniturile de Timis-uri.

Schimbul 3, speciala 1

Îmi amintesc de anii ce-au trecut şi de cursele convenţie spre C.S.G. pe care le-au deservit motorizatele… Au fost ROMAN-urile 112, pe urmă DAC-urile simple şi articulate… DAB-urile, Cobrele, MAZ-urile… Iar astăzi, titulare sunt Den Oudsten-urile.

Urmează tura de noapte iar în fostul terminal al liniei 31, olandezul LAL (ex-den Haag 195), curat şi pregătit corespunzător, îşi aşteaptă călătorii.

Terminalul din Bazin, redeschis pentru transportul electric

O dată cu încheierea lucrărilor de infrastructură din intersecția străzilor Basarabiei și Traian, tramvaiele și-au reluat cursele spre terminalul de lângă Bazinul Nou. Așa cum am amintit într-un material anterior, s-au efectuat teste cu Duewag-ul 1267 și apoi, echipele de intervenție de la depourile de tramvaie au intervenit acolo unde a fost nevoie pentru a se asigura un transport sigur și cât mai eficient.

Recunosc, mă așteptam să revăd Tatre KT-4D dar pe liniile 5 și 42…  Însă poftim, SURPRIZĂ! Ele deservesc o altă variantă (Liceul 9 – Bazinul Nou), variantă care a primit numărul 6.

Din câte mi s-a spus, varianta este doar una provizorie: după ce se va redeschide traficul pe viaductul care leagă orașul de C.S.G., linia 6 va însemna Poarta Est – Bazinul Nou.

Să revenim însă la ceea ce înseamnă linia 6… Și la cele două Tatre KT-4D care au deservit-o astăzi: 1334 și 1336…

 

 



Pe Prelungirea Brăilei – candva și… acum

Cel mai vechi și totodată mai stabil traseu de autobuz deținut de regia noastră de transport local este 9: Țiglina III – Gara C.F.R. De a lungul timpului, acesta a suferit două modificări, și anume returul mutat de pe strada Domnească pe derivația Gării – Bălcescu precum și un ocol pentru o nouă stație - Cimitirul Sf. Lazăr.

În anul 1992 s-a dat în folosință linia de troleibuz 104: Țiglina III – Parc C.F.R. Traseul și-a păstrat neschimbat itinerariul până-n prezent și este deservit, funcție de posibilități, atât de autobuze cât și de troleibuze. Dacă ar fi să coborâm mai adânc, în trecut, traseul 104 reprezintă versiunea “electrică” a fostei linii de autobuz 27, apărută la începutul anilor ’80…

9 și 104 sunt cele mai longevive trasee care leagă cartierul Țiglina III de o mare parte din celelalte zone principale din urbea noastră. În trecut am avut legătură directă (și mai apoi rapidă) spre zona centrală – cu trecere prin cartierul Francezi, precum și curse regulate spre Bazinul Nou și spre Cimitirul Israelit. Orașul însă se schimbă. Mereu. Și funcție de necesități, dispar unele trasee și se întemeiază altele noi. E firesc așa…

Drumul spre Țiglina III a fost realizat cu pământul pe care basculantele Bucegi și Carpați l-au transportat din locul pe care urma să se construiască Combinatul Siderurgic. Am citit materiale și am văzut fotografii… Îmi amintesc și acum de liniile de tramvai care urcau de la “Ultimul Leu” spre intersecția străzilor Prelungirea Brăilei cu Gheorghe Asachi, precum și de rondoul specific capătului de linie din Țiglina III care a supraviețuit și pe care continuă să-l străbată mijloacele de transport ale rutei 104.

“Pădurea din râpă” – cea pe care o știam cândva, e pe cale de dispariție… Vega Holding și mai apoi Kaufland au schimbat decorul.

Cândva, între Drumul de Centură și Inelul de Rocadă era o cale simplă; astăzi, pe cursul ei, avem două semafoare și două sensuri giratorii.

-cu LTA la traseul 104, în dreptul supermarket-ului Kaufland de la “Ultimul Leu”:

 



Viaductul – acces interzis

Se spune că după modernizarea viaductului, tramvaiele nu vor mai întoarce lângă Poarta Est C.S.G.

În trecut, atunci când această punte de legătură a mai necesitat reparații, s-a optat pentru soluția provizorie de a realiza o buclă de întoarcere după Liceul 9, buclă pe care astăzi o utilizează traseul 1 și care, în viitor, va fi terminal pentru linia 6.

Prezentul se menține zgârcit în ceea ce privește evoluția transportului cu tramvaiul; asta este, orașele vestice deschid linii și investesc în infrastructura celor prezente pe când noi continuăm să privim în mod îngust o posibilitate sigură, rapidă, elegantă și totodată nepoluantă de deplasare. În ultimii ani am tot închis trasee electrice în loc să le modernizăm. Inginerii urbei noastre, cei de ACUM, nu au nici pe departe pregătirea celor care au lucrat, în “epoca de aur”, la extinderea rețelei de tramvai. Prin urmare… cum se face că în anii apuși circulau tramvaie cu două și chiar trei remorci fără ca să existe pericol de surpare pe strada Traian – la parcul Rizer și fără să se zguduie casele și Biblioteca de pe strada Mihai Bravu iar acum… iată că singura soluție “inginerească” este renunțarea la serviciul oferit de acest mijloc de transport?!

Cu viaductul este o altă poveste… la fel de stupidă ca și restul poveștilor oferite de marile minți luminate ale urbei noastre și care, din păcate, au putere de decizie: investițiile necesare modernizării și pentru rețeaua de tramvai nu se justifică. Hai, pe bune?! Eu aș propune să vedeți câți angajați mai are încă C.S.G.-ul (pentru mine, denumirea de Arcelor Mittal NU EXISTĂ!!!) și câți apelează la cursele convenție deservite de autobuze pentru a ajunge la muncă! Și pe urmă, ținând cont de secțiile rămase active, să vadă dacă trasee precum 1, 3, 6 sau 38 sunt rentabile sau nu!

Mai jos, ZGT-ul 1251... El a deservit și 1, și 3, și 6. Din păcate nu și 38, traseu închis înainte de a-l cunoaște. Cândva, 1251 alerga de cel puțin patru ori pe viaduct; astăzi, a ajuns doar să-l privească și spere că se vor deștepta unele rațiuni până nu e prea târziu.

Cu 1251 pe Magistrala C.S.G. – pregătit pentru înscrierea în terminalul de lângă Liceul 9:

 



Pe drum spre C.S.G. (III)

După un program ambițios avem si o cursă convenție…

Cu Cobra VOD:

 



Pe drum spre C.S.G. (II)

Destinația Poarta Sud…