O lectie de patriotism de la Atlas

Gloria autobuzelor romanesti nu a apus la Galati, odata cu casarea Rocar-ului TZG si nici a de Simon-ului PNN... Nu. 

Unul dintre operatorii de transport persoane din cadrul combinatului siderurgic galatean mai detine si MAI FOLOSESTE un autobuz romanesc, model ROCAR 112. Practic, RUE este ultimul patriot  din Galati, intretinut corespunzator dar utilizat intr-un cadru restrans - in incinta combinatului precum si pe caile de acces conexe acestuia. 

RUE a fost achizitionat in 1993, si a facut parte din generatia MKA - MKG ... Colegul sau de lot, RUD, a fost casat de mult. La fel si colegii de generatie care au activat pentru R.A.T.U. / Transurb S.A.

RUE insa dovedeste ca prin priceperea si interesul unui sofer responsabil si pasionat de meseria sa, poate trai si poate inca purta - mai departe - simbolul industriei romanesti, aia facuta de romani pentru romani. 

Fotografiile au fost realizate de Adrian Postolache, caruia ii multumesc pentru (poate) ultimele amintiri realizate unui temerar autohton. 

Cursele Convenţie: pe strada Stadionului, la „Sala Sporturilor”



După cum spuneam într-o postare anterioară, odată ce strada Stadionului şi bulevardul Oţelarilor au fost redeschise traficului, circulaţia mijloacelor de transport local din această zonă a revenit la normal.

Staţia de la Sala Sporturilor (cea de pe turul traseului 10) este utilizată de mai bine de trei decenii atât de autobuzele care deservesc circuitul urban cât şi de cele distribuite la cursele convenţie.

Îmi amintesc de anii din urmă, mai precis de acele seri când treceau coloanele de autobuze prin staţia de la Sala Sporturilor. Erau si de-ale Transurb-ului, şi de-ale Atlas-ului... Staţia era plină de grupuri de angajaţi ai C.S.G.-ului care plecau, de multe ori, pe scările mijloacelor de transport.

După cosmetizarea recent atribuită, strada Stadionului se bucură din nou de coloanele de autobuze. Acum au rămas cele ale Transurb-ului întrucât Atlas-ul şi-a pierdut aproape toată flota de motorizate... Staţia nu mai este plină de „combinişti”... (N-are nici un rost să deschidem acest subiect sensibil!); şi prin urmare s-a redus numărul de autobuze ce au primit sarcina de a intra în incinta fostului colos industrial. De asemenea, nu mai este nici aglomeraţia de pe vremuri.

În concluzie?! Doar un sentiment de nostalgie. Iată, este ora când apar motorizatele pentru schimbul III la C.S.G.:

Pe urmele fostului traseu 53

Una dintre măsurile impuse atât de activitatea masivă a combinatului siderurgic cât şi a principiilor comuniste privitoare la un transport ecologic a determinat construirea unei linii de tramvai între Poarta Nord (Poarta Comercială sau, cum i se mai spune acum, Poarta L.S.F.) şi Poarta Est. Practic, discutăm despre o linie specială pentru combinatul nostru siderurgic, utilizată atât de navetişti (în special cei dinspre Smârdan) cât şi de angajaţii de la birouri, care trebuiau s-alerge cu diverse acte între punctele de lucru şi sediile superiorilor sau ale colaboratorilor.

Linia directă, adică aceea dintre cele două Porţi, a primit numărul 53 şi avea o frecvenţă de jumătate de oră. Comunismul a investit în reţeaua de infrastructură – dat fiind faptul că se afla pe un teren instabil – dar Revoluţia a curmat elanul... Astăzi, până la singura staţie dintre capetele de linie menţionate anterior, se pot observa suprafeţe masive, cimentate tocmai pentru a asigura stabilitatea necesară unui transport sigur, adecvat. Între fosta staţie de la Uzina 9 (şi mai apoi Profiland) şi terminalul din dreptul Porţii Nordice, terenul n-a mai apucat să fie consolidat... Iar rezultatele sunt dezastruoase! Alunecări de teren, linii absente, surpări, lucrări parţial acoperite la lucrările de infrastructură efectuate de-alungul timpului...

Liniile din jurul combinatului sunt „rai pe pământ” pentru „vânătorii de fier-vechi”. Lipsesc multe şine... şi multe cabluri din cupru...

Ruta 53 n-a fost singura care a rulat între Poarta Nord şi Poarta Est... Le-am mai avut pe 48 (Micro 40 – C.S.G. – Poarta Nord) precum şi pe 49 (Micro 19 – C.S.G. – Poarta Nord) care reprezentau formele lungi ale liniilor convenţie 1, respectiv 3.

Sâmbătă dimineaţă am mers la Poarta Nord pentru a surprinde, într-un set de fotografii, ruta pe care serviciul de transport local o urma în slujba angajaţilor de la C.S.G.

Iată câteva imagini din terminalul amintit:

Pornim spre Poarta Est dar nu înainte de a aminti faptul că între anii 1999 şi 2003, deplasarea tramvaielor între cele două Porţi se realiza pe un singur sens de circulaţie (cel dinspre strada care ocoleşte Combinatul). Pe urmă, totul a murit, încet, iar buruienile se chinuie şi-n prezent s-acopere ambiţiile unei societăţi de mult apuse...

După tufişuri şi copaci răsare legătura directă spre Poarta Est... Remarc, în dreptul liniilor electrice care continuă să străbată viaductul, racordul direct spre intrarea nordică; în fine... ceea ce a mai rămas din el.

Traseele 48 şi 49 erau mereu deservite de Timiş-uri. La fel a fost şi debutul pentru ruta lui 53... Pe urmă, Tatrele au prins mai mult curaj în ceea ce a însemnat legătura între cele două porţi...

Materialul oferit a fost realizat cu ajutorul unui bun prieten şi totodată colaborator pasionat de istoria transportului electric din urbea noastră: Sergiu Gabriel Onofrei. Prin amabilitatea sa am reuşit să completez această prezentare! Mulţumesc pentru răbdarea precum şi pentru informaţiile oferite!

Cursele Convenţie: când Transurb-ul bate Atlas-ul

De la începutul acestui an, o mare parte din autobuzele Atlas-ului au dispărut (mai precis au fost casate). Desigur, e vorba de DAC-urile vechi (dacă vă vine să credeţi, existau maşini fabricate la începutul anilor 80 care au fost casate în 2009 respectiv 2010!) dintre care, în cursul acestui an, am mai observat unul singur (GL-01-RUE), model 1993. În prezent, Galaţiul mai păstrează două amintiri „model 112”: Rocar-ul Transurb-ului, utilizat ca depanare (TZG) precum şi Rocar-ul de care am vorbit anterior, aparţinând Atlas-ului. Nu ştiu dacă această firmă mai are vre-un alt 112 cu care să efectueze Curse Convenţie spre C.S.G.; până acum n-am mai observat nici un alt autobuz autohton din „vechea gardă”.

Transurb-ul a mai câştigat o treaptă spre rentabilizare cu autobuzele DAF; peste 60% din maşinile care transportă muncitorii la combinat sunt DAF-uri care, deşi au fost fabricate în 2000 – 2001, au bătut la confort şi rapiditate pensionarii fostei Rocar. Poate c-ar trebui să menţionăm că ultimele Rocar-uri ale Atlas-ului au venit în 1996 şi n-au fost utilizate excesiv (Atlas-ul face curse convenţie de câteva ori pe zi, pe când regiile autonome de transport îşi „forjează” maşinile la peste zece ore de activitate).

Singurele maşini cu care Atlas-ul mai transportă angajaţii C.S.G.-ului sunt cele marca Scania şi... excepţia RUE. În rest, Transurb-ul deţine supremaţia.

În fotografiile de mai jos, al doilea Rocar al Galaţi-ului: RUE – surprins  în această seară pe strada Frunzei.