Promisiuni ce se respectă!



După recepţie, Tancrad-ul şi-a luat angajamentul că va amenaja corespunzător toate refugiile staţiilor de pe tronsonul pe care l-a modernizat. Până în acel moment amenajase doar două dintre ele (Cinema Dacia şi fosta Billa 1, penultima oprire).

La sfârşitul acestei săptămâni, staţia de la fosta Billa 1 (a doua oprire pe retur) a primit gardul de protecţie stabilit în contract...

... iar vineri dimineaţă se lucra deja la oprirea din dreptul blocului D19 ...



Noile refugii pentru călători

Orice persoană care apelează la serviciile mijloacelor de transport local observă, mai devreme sau mai târziu, bogata varietate de refugii acoperite din dreptul staţiilor; de la tipurile „clasice”, născute pe vremea comunismului (ca de exemplu staţiile de tramvai de pe Basarabiei, din preajma Bazinului Nou), spaţioase, şi cu banchete, dar... actualmente pustii pe majoritatea programului de serviciu al mijloacelor de transport, până la... noile versiuni, „zgârcite” din punct de vedere al materialului şi implicit al scopului desemnat.

Da, chiar aşa... care e scopul acestor refugii? Să protejeze călătorii de ploaie, zăpadă, caniculă sau să existe doar aşa, ca formă?! Să ofere informaţii privitoare la orarele mijloacelor de transport sau să promoveze reclame pentru al „n”-lea supermarket din oraş?!

Noua investiţie a Primăriei e mai proastă decât toate celelalte de până acum: n-ai unde să te adăposteşti de capriciile vremii, băncile sunt incomode, „spătarul” lor îţi testează serios rinichii şi coloana vertebrală iar dacă doreşti să afli cum ajungi la Gară sau în Barieră... îţi pui pofta în cui (!) dar afli însă că s-a deschis LIDL în Galaţi şi că preţurile fac concurenţă celorlalte supermarket-uri şi hypermarket-uri deja existente.

Bah, în cinstea acestei noi izbânde, datând din a doua jumătate a lunii noiembrie, am să mânânc o portocală. Luată din piaţă şi nu de la LIDL (sâc!).

Mai jos, noul refugiu din staţia de la „Potcoava de Aur”... Similar cu cel de la „Neacşu”...

Staţii vechi, scopuri mai noi

Una dintre problemele cu care se confruntă în prezent urbea noastră este reprezentată de refugiile pentru călători din staţiile mijloacelor de transport. Se pare c-a fost o licitaţie mai veche, „ramificată” pe la Primărie şi frumos colorată politic, în urma cărora ne-am ales cu... machete din sticlă sub care nu-şi găsesc loc nici măcar cei 7 pitici (fără Albă ca Zăpada)... Dar să nu răscolim în cutia cu viermi; cert este că micuţele... „gherete”, prevăzute cu neoane, nu sunt nici solide (delicvenţa juvenilă e într-o continuă creştere la Galaţi!) şi nici încăpătoare pentru numărul mare de persoane care apelează atât la serviciile Transurb-ului cât şi la cele ale operatorilor de transport privaţi. Mai mult, nu te poţi feri nici de soare, nici de ploaie, nici de furtună şi nici de zăpadă sub minusculele lor copertine...

Îmi amintesc de staţiile acelea spaţioase dar construite într-un stil... grobian, din vremurile comunismului. Erau mari şi adăposteau peste 50 de persoane. De asemenea, existau bănci din fibră (şi nu ca azi, simple table, uşor de deformat), geamuri mate, securizate, lămpi şi... celebrul cilindru metalic pe care erau anunţate spectacolele de la teatrele şi cinematografele locale precum şi diverse evenimente sau programe de sărbători. Scheletul şi copertina unui astfel de refugiu erau concepute din metal (trăiască C.S.G.-ul!) şi deşi nu promovau un aspect prea elegant, îşi justificau pe deplin utilitatea!

La început, aceste refugii au fost vopsite într-un roşu cărămiziu, pe urmă, cele care au supravieţuit marilor „ştergeri democratice” au primit nuanţe de galben şi bleu, gri deschis sau azuriu... Unele au supravieţuit până-n zilele noastre: le găsim pe strada Basarabiei (spre S.N.G.), pe Henri Coandă sau pe Domnească. În cel din urmă caz, refugiul la care fac referinţă se găseşte lângă complexul studenţesc şi pe la jumătatea anilor 2000 a fost transformat în... terasă pentru un fel de mini-bar. Postez mai jos o fotografie justificatoare... După cum observaţi, a rămas şi... „ţilindrul” acela care anunţa spectacolele locale; l-a salvat avida nevoie de publicitate.

În trecut se puteau face multe lucruri bune, acum ne prăbuşim încet dar sigur...