Şi când nimic nu se schimbă…

Da, a venit toamna, cu ploile ei lungi şi monotone, cu canalizări înfundate şi refugii impropriu amenajate în care atât călătorii cât şi conducătorii auto ai mijloacelor de transport gestionate de S.C. Transurb S.A. caută să găsească o soluţie de compromis. Aşa se nasc nervi ce de multe ori se… revarsă asupra celor nevinovaţi. De fiecare dată e aceeaşi poveste despre interese şi indiferenţă, aceeaşi poveste în care cei iresponsabili se fac că… plouă iar cei care i-au ales stau… în ploaie şi înoată prin băltoace.

Dragilor, cereţi socoteală celor pe care voi i-aţi ales să vă reprezinte!

Foto:

-staţia de la Universitate: un refugiu mult prea îngust şi o băltoacă cât un lac de acumulare

Copy – Paste: promisiuni ce anunţă lucruri deja stabilite!

O nouă campanie, un nou candidat, o nouă viziune asupra susţinerii şi dezvoltării transportului local de persoane… Dacă domnul Ciumacenco a ales versiunea “high but retro” îmbinând viziuni futuristice cu unele vechi, domnul Cristache a optat pentru modul “underground” adică acela de a susţine ceea ce ştim deja că o să se întâmple, indiferent de cine va fi ales primar! Este vorba de acel contract semnat deja cu BERD care prevede extinderea şi dezvoltarea Transurb-ului în etape clasate pe o perioadă de patru ani!

În altă ordine de idei, acest contract a fost semnat în cursul mandatului actualului primar. Deci, din bunsimţ, să nu ne lăudăm că vom face lucruri deja stabilite de alţii!

Să analizăm puţin planul P.M.P. ce vizează transportul local:

Autobuze noi… am mai discutat. Urmează să ajungă la Galaţi, în mai multe loturi! E drept că “deschiderea spectacolului” nu va aparţine autobuzelor noi ci unei “trupe de 14 troleibuze” (şi ele nou-nouţe).

Sistemul de ticketing de care vorbiţi dvs., domnule Cristache, VA FI IMPLEMENTAT ANUL VIITOR! Este un alt aspect DEJA STABILIT!

Monitorizarea flotei… se face de ceva timp, prin GPS. În plus, se lucrează la un mod mai eficient şi mai stabil de informare a publicului privind activitatea mijloacelor de transport în versiune digitală.

Acestea fiind zise, domnule Cristache, permiteţi-mi, ca simplu alegător, să vă adresez două întrebări:

1. Ce noutăţi intentionaţi să aduceţi în sectorul transportului local?

2. Ce cunoaşteţi dumneavoastră din activitatea desfăşurată de S.C. Transurb S.A. ?

Adio tramvai spre Gara C.F.R. !

După mai bine de-un secol de transport electric local spre şi dinspre Gara Galaţilor, am găsit primarul mingicar şi consilierii de carton care să aprobe ştergerea unor pagini din istoria oraşului, pagini care ar fi putut să aibă o continuitate modernă şi totodată utilă.

Am asistat la începerea lucrărilor de înlăturare a liniei de tramvai de pe strada Mihai Bravu şi am simţit gustul amar al indiferenţei justificate de interese personale. Urmează strada Gării, deocamdată pe segmentul dintre intersecţia cu A.I.Cuza şi terminalul fostelor trasee electrice 36, 37 şi 38. (foto mai jos)

Ni s-a promis troleibuz în Gara C.F.R. Fiindcă în prezent, troleibuzul este considerat unul dintre mijloacele de transport ecologice şi totodată mai puţin costisitoare decât tramvaiul. Pe bune?! De fiecare dată când edilii aprobă “ştergerea liniilor electrice de transport public”, ni se promite înlocuirea acestora cu “reţea modernă, de troleibuz”!

V-aţi învăţat să ne credeţi proşti, stimaţi edili, puşi pe căpătuială. E… până-ntr-o zi când paharul transportului local se va umple alături de alte pahare ce vor schimba istoria unui oraş căpuşat de incompetenţă, nepotism şi o politică de tot rahatul!

Marile asfaltări urbane (3): Consecinţele unor decizii nefericite

Am vorbit despre înlăturarea liniilor de tramvai de pe strada Traian precum şi de pe bulevardul George Coşbuc... lucrări parţial finalizate, care au vorbit despre interesul banului în defavoarea serviciilor oferite de Transurb. Cu alte cuvinte, am mai îngropat câteva episoade din transportul ecologic din oraşul nostru...

Între Traian şi George Coşbuc, strada Bucovinei (fostă Suliţei), continuă să păstreze liniile de tramvai. Reţeaua de alimentare a fost demontată de pe stâlpi încă de pe vremea modernizării „rutei lu’ 35”, dar liniile... liniile există pentru a ne aminti de deplasările lui 6b, 42 sau 54 precum şi de multe alte trasee (7, 36, 37, 44, ...) care au trecut pe aici atunci când strada Basarabiei (fostă 6 Martie) se afla în reparaţii pe porţiunea dintre Baia Comunală şi intersecţia cu Coşbuc.

Ar fi fost indicat ca joncţiunea Coşbuc – Bucovinei – Traian să fi rămas activă şi eventual trecută în conservare ca soluţie provizorie pentru o eventuală intervenţie pe strada Basarabiei.

O aveam deja... nu trebuia decât s-o păstrăm...

Astăzi am dat o tură pe Bucovinei.  Şi, într-un decor frumos, am regăsit amintiri... multe amintiri.

Noile refugii pentru călători

Orice persoană care apelează la serviciile mijloacelor de transport local observă, mai devreme sau mai târziu, bogata varietate de refugii acoperite din dreptul staţiilor; de la tipurile „clasice”, născute pe vremea comunismului (ca de exemplu staţiile de tramvai de pe Basarabiei, din preajma Bazinului Nou), spaţioase, şi cu banchete, dar... actualmente pustii pe majoritatea programului de serviciu al mijloacelor de transport, până la... noile versiuni, „zgârcite” din punct de vedere al materialului şi implicit al scopului desemnat.

Da, chiar aşa... care e scopul acestor refugii? Să protejeze călătorii de ploaie, zăpadă, caniculă sau să existe doar aşa, ca formă?! Să ofere informaţii privitoare la orarele mijloacelor de transport sau să promoveze reclame pentru al „n”-lea supermarket din oraş?!

Noua investiţie a Primăriei e mai proastă decât toate celelalte de până acum: n-ai unde să te adăposteşti de capriciile vremii, băncile sunt incomode, „spătarul” lor îţi testează serios rinichii şi coloana vertebrală iar dacă doreşti să afli cum ajungi la Gară sau în Barieră... îţi pui pofta în cui (!) dar afli însă că s-a deschis LIDL în Galaţi şi că preţurile fac concurenţă celorlalte supermarket-uri şi hypermarket-uri deja existente.

Bah, în cinstea acestei noi izbânde, datând din a doua jumătate a lunii noiembrie, am să mânânc o portocală. Luată din piaţă şi nu de la LIDL (sâc!).

Mai jos, noul refugiu din staţia de la „Potcoava de Aur”... Similar cu cel de la „Neacşu”...

De ce să ne înghiţim nervii în sec?!

La începutul lunii septembrie, o parte din refugiile amenajate în staţiile Transurb au dispărut. Sincer să fiu, demontarea şi retragerea acestora de către o firmă din Vrancea (probabil cea care le-a instalat, cu ani în urmă, prin tot oraşul) m-a bucurat; am zis atunci că vom scăpa de chichineţele acelea unde vara te bătea oricum soarele turbat de amiază iar toamna simţeai, din orice poziţie, celebra burniţă – aparent – interminabilă... M-am bucurat dar... prosteşte; staţiile au fost „săltate” dar nu s-a adus nimic nou în locul lor!

Prin urmare, călătorii înfruntă capriciile meteo care pe unde pot... Opriri precum Romtelecom, Casa Roşie, TreiStar sau Universitate nu-ţi oferă nici o alternativă în faţa unei posibile izbucniri nervoase a naturii; n-ai unde să te adăposteşti, taci şi înduri.

Demo? 9 septembrie: zi tipică de toamnă târzie: ploaia şi vântul au alungat călătorii sub copertina minusculă a chioşcului de carte din apropiere. Banca de aşteptare a rămas pustie...

Dead lands...

Oraşul evoluează, încet, spre o direcţie pe care oricât de mult am încerca s-o anticipăm din timp, n-am reuşi; cine ar fi crezut, la începutul acestui secol, că deceniul care va urma, va aduce atâtea schimbări în terminalul mijloacelor de transport aferent Gării C.F.R.?

Cine ar fi crezut că toată activitatea aceea din dreptul chioşcurilor cu reviste şi răcoritoare ar putea muri dintr-odată, aşa, ca la un semn...?! Cine ar fi crezut că tramvaiele care aduceau mai mereu „hoarde” de călători în vecinătatea gării vor fi suspendate datorită unor interese şi datorii politice de nivel înalt, travestite – chipurile – în „bune interese” pentru „sărmanii contribuabili”?!

Întrebări, întrebări... Şi soluţii oferite pe jumătate, funcţie de cum bate „vântul puterii” deasupra oraşului...

Terminalul s-a mutat dar imaginea oferită vizitatorilor este una de toată jena: parcări betonate, maidane, clădiri abandonate şi... mizerie, multa... mizerie...

Nimic impresionant, nimic constructiv!

Duminică seară am coborât spre gară; fostul terminal era pustiu iar chioşcurile care odinioară erau sufocate de călătorii dornici de-o bragă, un braţ de ziare, un mic sau o bere, zăceau acum, pustii.

Şi era linişte... prea multă linişte. Doar motorul lui FRD a mai alungat, pentru câteva secunde, tristeţea unui loc cândva aglomerat, acum pustiu...

La şedinţă foto: azi a fost rândul lui LTF

Continui prezentarea autobuzelor întreţinute şi conduse cu profesionalism şi totodată responsabilitate de titulari cu un nou Den: este vorba de LTF (ex-HTM 132) pe care am avut ocazia să-l surprind în fotografii în cursul acestei dimineţi.

Ca orice mijloc de transport care se respectă, LTF a ieşit şi azi curat la traseu. Tehnic vorbind, este unul dintre cele mai silenţioase autobuze primite de la olandezi. Asta se datorează atât stării tehnice impecabile cât şi a modului lin, cursiv, în care cei doi titulari îşi conduc mijlocul de transport în regimul urban. Şi aşa ajungem iar la acea relaţie specială dintre conducătorul auto şi maşina pe care acesta îşi efectuează serviciul, relaţie care implică respect, raţiune şi pasiune pentru meserie!

Aspectul exterior este ireproşabil; sistemul de iluminare este activ integral, la fel şi cel de orientare laterală precum şi cel agabaritic. Particularitatea acestui autobuz constă în – după cum am mai menţionat – capacele de protecţie pentru jante. 

Iată câteva aspecte exterioare:

Curăţenia reprezintă un punct clasic pe care LTF l-a bifat mereu in salonul său! În plus, oglinzile de orientare din dreptul uşilor, iluminarea de avertizare pentru accesarea canatelor, ciocănelele pentru spargerea geamurilor în caz de urgenţă majoră, curelele de susţinere şi panourile informative sunt în poziţiile iniţiale. Sistemul de activare a trapelor de aerisire este activ integral, izolaţia se menţine excepţională iar sistemul de iluminare al salonului precum şi cel aferent acţionării uşilor este, de asemenea, funcţional prin toate elementele sale active.

Orice titular care-şi respectă meseria caută s-aducă în cabina sa un plus de confort menit să-l ajute, cu discreţie, să-şi ducă la bun sfârşit programul de muncă în condiţii cât mai relaxante şi totodată, mai sigure. Sunt acele îmbunătăţiri de fineţe... o învelitoare pentru volan, un deodorant pulverizator în situaţii de forţă majoră, un autocolant discret în unele locaţii ale geamurilor, menit să te ajute să te orientezi mai bine în trafic, o husă pentru scaun, un suport pentru „accesorii”...

Îmi amintesc şi acum de anul 2007, când primul lot de DAB-uri foite pe plaiurile daneze a reprezentat „ o veritabilă revoluţie urbană”. Au urmat MAZ-urile care, deşi noi, n-au reuşit să se ridice la performanţa vestică a sfârşitului de mileniu...

Cireaşa de pe tort au reprezentat-o Den-urile; de cum au venit, au fost îndrăgite de veteranii Transurb-ului! Azi, o mare parte dintre ele continuă să dea clasă MAZ-urilor... E tehnică şi suflet olandez, compensat cu dăruire şi profesionalism gălăţean!

Şedinţa foto de astăzi după-amiază: PNN în obiectiv

A trecut un deceniu şi jumătate de când am călătorit pentru prima oară cu Rocar-ul deSimon PNN... Eram la Grădina Publică şi deşi era o amiază fierbinte, de vară, am renunţat la două troleibuze din pura curiozitate de a călători cu noul model lansat de uzinele Rocar.

După cum am mai spus, PNO şi PNN au stat la baza înfiinţării traseului 11b... În acea amiază aveam să călătoresc pentru prima oară pe acel traseu, ce-i drept, doar până în staţia „Agenţia C.F.R.”.

Ce pot spune? A fost un lux...! Hidramata era silenţioasă iar salonul, îmbinând nuanţe de gri şi verde oferea atât un confort excepţional pentru acele vremuri cât şi o imagine plăcută, relaxantă...

A trecut un deceniu şi jumătate de la acea călătorie. PNN nu s-a schimbat prea mult... N-a fost nevoie întrucât majoritatea materialelor întrebuinţate pentru asamblarea sa au fost de calitate şi iată că rezistă şi astăzi!

Pentru început, ofer câteva fotografii exterioare... Până în prezent, PNN a trecut prin două vopsiri, ambele respectându-i schema de culoare originală:

Să urcăm în salon. Curat şi prezentabil, aşa cum a fost mereu! PNN a schimbat câţiva titulari de-alungul carierei sale; toţi l-au îndrăgit şi au căutat să-l menajeze cât mai bine în circuitul local! Spre deosebire de „geamănul” PNO, podeaua acestui autobuz a fost „capitonată” cu-n nou material, aproape la fel de rezistent precum cel original (gri-verzui, cu sclipici)...

Un aspect care m-a surprins, pe lângă curăţenia menţionată: coşurile de gunoi, montate în dreptul ultimelor două uşi, în speranţa că pasagerii nu vor face mizerie pe parcursul călătoriei.

Aspecte din cabină, modificată ca şi-n cazul lui PNO, cu panouri şi geam separator... Modificări necesare, impuse de comportamentul primitiv al unor călători...

PREZENTUL CONTEAZĂ: duelul dintre... gemeni pentru afirmarea urbană este câştigat de PNN. Din câte am observat în ultima vreme, acesta beneficiază de-un titular experimentat, dornic să-l păstreze cât mai mult în circuitul local!

Profesionalism, respect şi interes pentru modelul 412; PNO a început să preia serviciile Asistenţei TZG (bolnăvioară în ultima vreme) pe când PNN continuă să activeze atât la locale cât şi la speciale...!

Azi, acesta a deservit linia 11 şi mai apoi a alergat în Gară pentru transferul la linia 9!