Hai ca avem... profesionisti

Profesionisti de... week-end care nu gasesc o solutie viabila, logica si totodata satisfacatoare pentru ceea ce inseamna transportul public local de persoane. E clar ca analizele de teren lipsesc... si cu cine sa le faci cand parfumul fetid, de politica, primeaza unei analize profesioniste, pe care n-are cine s-o faca?! Indiferent de culorile purtate, circul merge, ieftin, mai departe. 

Societatea de transport public local - din punctul meu de vedere - trece printr-un moment dificil, dictat de eroi care se cred eroi si care merg cu valul, indiferent de unde bate el. Si din tot talentul si priceperea voastra, de profesionisti alesi c-o diploma obtinuta pe sub manseta dar mari experti cu doua clase in politica toleranta, o faceti de cacao, din nou. Leafa sa vina... Si burtile la soare! 

Cu PIO pe contrasens

Duminica, in jurul orelor pranzului, un echipaj de Politie a filmat un mijloc de transport public local in timp ce rula pe contrasens, pe bulevardul Galati. 

Faptul ca eroarea apartine conducatorului auto este de necontestat. La fel cum si faptul ca acesta a fost sanctionat conform legislatiei in vigoare. Totusi... dincolo de indicatoarele rutiere care sa te orienteze pe drumul si implicit pe sensul de deplasare corespunzator, mai sunt si alte aspecte care cumulate, pot influenta o fractiune de secunda de neatentie. 

Conducatorul auto surprins pe contrasens are permis categoria D precum si Tv. Acesta a lucrat la Sectia 3 Tramvaie (actualmente S.T.E.) ca vatman si a urcat pe autobuz dupa ce transportul electric a fost sistat temporar. Pana duminica nu a efectuat erori. S-a intamplat insa la traseul 23 (Auchan - Metro), la periferia orasului, intr-un loc pe care probabil nu-l cunostea prea bine.

Un mic semn de intrebare ridica instruirea personalului nou, adus pe mijloacele de transport. Imi amintesc ca in trecut, "bobocii" vedeau traseele alaturi de "veterani" si pe urma rulau pe acestea sub observarea veteranilor tocmai pentru a se familiariza cu destinatiile pe care trebuiau sa le deserveasca. Nimeni nu s-a nascut atotcunoscator la volanul unui autobuz, pe strazile din Galati. 

Probabil ca se putea intampla si la... "case mai mari". Fiindca sunt conducatori auto cu vechime care rar au avut ocazia sa deserveasca un... - ceea ce se numeste - traseu preferential. Iar atunci cand s-a intamplat minunea, acestia au intrebat calatorii despre statii si/sau itinerar. 

Se spune ca a gresi e omeneste dar a fi om e lucru mare: nici una dintre fetele luminate ale Transurb-ului nu a iesit cu o declaratie in presa, cu o explicatie! Intr-o (ceea ce vrea sa para a fi) echipa, un coleg/angajat a gresit! Si au scris patru ziare pana acum despre incidentul asta (poate mai multe), plus postarile in mediile de socializare. Era de bun simt sa vorbiti dar nu... O facem doar cand ne promovam de bine, langa masini noi sau o minora actiune de colectare a deseurilor menajere culese de pe Faleza...

Nu iau apararea conducatorului auto care a gresit. Dar ca pasionat, ca fost angajat al societatii de transport public local, vad o lipsa acuta in ceea ce priveste colaborarea si implicit, comunicarea.  

… de serviciu

Autobuzele şi tramvaiele noi, moderne, rămân (deocamdată) un vis pentru Galaţi.

“Epoca de Aur” ne-a adus maşini proaspăt ieşite din fabrică dar prea puţine piese pentru întreţinerea lor pe când “Democraţia” s-a arătat mult mai zgârcită cu achiziţiile dar a acceptat dezvoltarea pieţei pieselor auto…

Indiferent de rezumat, indiferent de timpul la care ne raportăm, edilii n-au acordat NICIODATĂ atenţia şi fondurile necesare pentru “unitatea de transport local”: în trecutul comunist, de vină a fost economia iar în prezentul liber, de vină este politica.

Uneori… rămâi singur pe câmpul de luptă. Şi atunci, trebuie să te descurci cu ceea ce ai. Asta facem noi, astăzi, cei de la Transurb: ne dăm tot interesul pentru ca parcul pe care îl gestionăm să rămână activ şi util în slujba călătorilor.

Pe strada Basarabiei: KT-uri, Cobre şi o linie de tramvai care visează la modernizare… asta dacă “zorii îi vor fi benefici”

După 36 de ani

Anul 1980… o perioadă în care reţeaua de transport local gălăţean (pe atunci gestionată de I.J.T.L.) se afla în plină dezvoltare şi totodată modernizare. Punctul maxim al acestei “expansiuni” avea să fie atins în 1986.

Pe harta de mai jos, inginerii care au lucrat la I.J.T.L., au trasat cu negru liniile de tramvai funcţionale în anul 1980 iar cu verde, pe cele de autobuz. Oare acea culoare neagră cu care au fost marcate itinerariile de transport electric avea să prevestească declinul acestora?! Iar culoarea verde, să ne anunţe că autobuzele urmau să devină principala formă de transport gălăţean?!

Se ştie că până în anul 1980, la Galaţi, tramvaiul a fost baza. Pe urmă, atât rutele motorizatelor cât şi cele deţinute de electrice au fost extinse. Tramvaiele au continuat să domine circuitul urban: în 1986 aveam 28 de trasee de tramvai şi 23 de autobuz.

Din 1986 şi până în 1989 a existat perioada de stagnare. Liderii “epocii de aur” aveau în vedere pentru Galaţi un proiect mai vechi, rămas în vârf de băţ din 1985: introducerea troleibuzului. Evenimentul avea să se întâmple la data de 20 august 1989 (pe linia 101 : Micro 19 – Centru, cu 7 troleibuze DAC 117).

Nu ştim ce-ar fi urmat în privinţa transportului local dacă n-ar fi venit “Revoluţia”; cert este că planurile existente pentru reţeaua de troleibuz s-au stins după 1992 (din acel an şi până în prezent am rămas cu aceleaşi 2 trasee de troleibuz). Despre tramvaiele se spune că ar mai fi avut o şansă: linia Galaţi – Brăila, un alt proiect răpus de incapacitatea, indiferenţa şi egoismul idioţilor care s-au trezit peste noapte la cârma oraşului.

Nu zic că s-a circulat bine cu maşinile I.J.T.L.-ului în “epoca de aur” fiindcă… nu s-a circulat bine deloc! Iar astăzi însă, deşi avem oameni cu principii constructive, cu planuri şi propuneri logice, eficiente, ne încurcăm din nou în culorile politice, ne dăm unul altuia cu stângul în dreptul şi astfel continuăm să rămânem un oraş incapabil de dezvoltare.

Şi când nimic nu se schimbă…

Da, a venit toamna, cu ploile ei lungi şi monotone, cu canalizări înfundate şi refugii impropriu amenajate în care atât călătorii cât şi conducătorii auto ai mijloacelor de transport gestionate de S.C. Transurb S.A. caută să găsească o soluţie de compromis. Aşa se nasc nervi ce de multe ori se… revarsă asupra celor nevinovaţi. De fiecare dată e aceeaşi poveste despre interese şi indiferenţă, aceeaşi poveste în care cei iresponsabili se fac că… plouă iar cei care i-au ales stau… în ploaie şi înoată prin băltoace.

Dragilor, cereţi socoteală celor pe care voi i-aţi ales să vă reprezinte!

Foto:

-staţia de la Universitate: un refugiu mult prea îngust şi o băltoacă cât un lac de acumulare

Copy – Paste: promisiuni ce anunţă lucruri deja stabilite!

O nouă campanie, un nou candidat, o nouă viziune asupra susţinerii şi dezvoltării transportului local de persoane… Dacă domnul Ciumacenco a ales versiunea “high but retro” îmbinând viziuni futuristice cu unele vechi, domnul Cristache a optat pentru modul “underground” adică acela de a susţine ceea ce ştim deja că o să se întâmple, indiferent de cine va fi ales primar! Este vorba de acel contract semnat deja cu BERD care prevede extinderea şi dezvoltarea Transurb-ului în etape clasate pe o perioadă de patru ani!

În altă ordine de idei, acest contract a fost semnat în cursul mandatului actualului primar. Deci, din bunsimţ, să nu ne lăudăm că vom face lucruri deja stabilite de alţii!

Să analizăm puţin planul P.M.P. ce vizează transportul local:

Autobuze noi… am mai discutat. Urmează să ajungă la Galaţi, în mai multe loturi! E drept că “deschiderea spectacolului” nu va aparţine autobuzelor noi ci unei “trupe de 14 troleibuze” (şi ele nou-nouţe).

Sistemul de ticketing de care vorbiţi dvs., domnule Cristache, VA FI IMPLEMENTAT ANUL VIITOR! Este un alt aspect DEJA STABILIT!

Monitorizarea flotei… se face de ceva timp, prin GPS. În plus, se lucrează la un mod mai eficient şi mai stabil de informare a publicului privind activitatea mijloacelor de transport în versiune digitală.

Acestea fiind zise, domnule Cristache, permiteţi-mi, ca simplu alegător, să vă adresez două întrebări:

1. Ce noutăţi intentionaţi să aduceţi în sectorul transportului local?

2. Ce cunoaşteţi dumneavoastră din activitatea desfăşurată de S.C. Transurb S.A. ?

Să cânte… tromboanele

Se ştie că orice pas făcut într-o direcţie pozitivă implică răbdare şi sacrificii. În cazul transportului local din cadrul urbei noastre, acest pas a fost făcut pe data de 9 mai, un pas anunţat din timp, un pas care a bucurat pe unii şi a întristat pe alţii.

Am ascultat propuneri şi reclamaţii, am citit mesaje de susţinere precum şi de nemulţumire vis-a-vis de fiecare articol pe care presa locală l-a formulat privitor la faptul că Transurb-ul a rămas singurul operator de transport al Galaţi-ului.

Spuneam că unele lucruri necesită timp, cu atât mai mult o succesiune care să concretizeze evoluţia corespunzătoare a unor etape esenţiale. Nimic nu se face bătând din palme, nimic nu prinde contur peste noapte! Trebuie răbdare, trebuie încredere şi bună-voinţă.

Ştiu… să ceri răbdare unor oameni care acum, pentru a ajunge la locul de muncă trebuie să schimbe două mijloace de transport este greu de tolerat. Dar există un plan şi există posibilitatea ca acesta să fie îmbunătăţit funcţie de doleanţele celor nemulţumiţi. E vorba de timp şi de puţin sacrificiu.

Doriţi autobuze şi troleibuze noi? Vor fi! – fiindcă asta implică acel “puţin sacrificiu”. Doriţi o frecvenţă mai bună? Se va realiza – fiindcă vom avea maşinile necesare. Am să fiu sincer şi am să vă spun că urmează ultima achiziţie de autobuze second-hand, achiziţie pentru a susţine actuala distribuţie urbană. Iar apoi vor veni mijloacele de transport noi, conform contractului semnat cu cei de la BERD. Aşa stau lucrurile, aşa ni se prezintă viitorul. Dar ce te faci când clasa politică, dornică de promovare, vine cu tot felul de tentaţii pentru cei slabi de înger?!

P.N.L.-ul, reprezentat de domnul Ciumacenco pentru funcţia de “primare” al “Galaţilor”, doreşte să readucă maxi-taxi pe câteva trasee… cu câteva staţii. Şi transport gratuit oferit de Transurb, bazat pe mărirea taxelor de parcare pentru autoturismele proprietate personală. Îmi permit să spun doar… “oau!” – şi nu din entuziasm.

Halal soluţie, parcă desprinsă din vremurile străvechi: “să luăm şi de unde să luăm”. Dar prost aleasă: domnule Ciumacenco, chiar crezi că şoferii amatori şi profesionişti vor accepta propunerea dvs.?! Şi chiar credeţi că serviciile de maxi-taxi vă vor ajuta pe drumul pe care vi-l doriţi?! N-am să-vă spun decât un singur lucru: până la a fi primar, contează să-ţi pese de cei din jur! Cu… adevarat să-ţi pese!

Purceluşii se îngraşă mereu pe ultima sută de metri…

Se apropie campania electorală şi fiecare dintre candidaţii pentru locurile din fruntea urbei noastre caută să impresioneze mulţimea cu ceea ce poate… Unii promit miraje, alţii deschid şantiere peste şantiere pentru a “da bine în fişa de prezentare”. Cu o asemenea atitudine, dragi… participanţi, n-o să obţineţi niciodată apreciere şi respect!

Astăzi, pe strada Domnească… încă o provocare pentru şoferii mijloacelor de transport local:

Noţiuni introductive despre manipularea gălăţenilor

Anul 2016 este unul dintre aceia ce are nefericirea de a fi marcat de campaniile politice în care unii candidaţi ce aspiră la funcţiile importante ale urbei noastre merg pe tiparul clasic al “criticilor adresate concurenţei” şi pe tot felul de promisiuni mincinoase în loc să ne vorbească despre… REALIZĂRILE LOR, DESPRE CEEA CE AU FĂCUT PĂNĂ ACUM PENTRU A MERITA VOTUL ALEGĂTORILOR!

Ehe, da… De ani şi ani, am ales să ne uităm în curtea “vecinilor”, să semnalăm până şi cea mai banală eroare pe care presa o ambalează mai apoi frumos, în articole menite să aprindă dezamăgirea cetăţenilor şi să-i condamne spre… VEŞNICUL NICĂIERI CARE NE BANTUIE DE… PESTE 25 DE ANI!

Se spune că mass-media ar trebui să fie independentă şi totodată subiectivă; din păcate, aceasta a ajuns un mijloc de manipulare în masă care face jocurile unor partide sau a unor oameni “de afaceri”.

Cel mai recent exemplu ni-l oferă pagina http://stiridegalati.ro/ care promovează, în formatul electronic, pe domnul Cătălin Cristache (candidat în cursa “pentru Primărie”) cu-n banner de toată splendoarea. Iată un “print-screen” justificator:

În pagina respectivă găsim următorul articol: http://stiridegalati.ro/domnilor-de-la-transurb-nu-i-mai-lasati-pe-toti-aerienii-sa-se-creada-mari-soferi/  (ataşez şi-un print-screen în cazul în care articolul va fi şters din locaţia respectivă)

Înţeleg supărarea cadrului didactic care avea sarcina de a-şi duce elevii la destinaţie şi apreciez scopul activităţii desfăşurate. Dar de la o eroare şi până la “aerienii care se cred mari şoferi!” e o diferenţă colosală dar… numai bună pentru un material inflamator.

Ceea ce mulţi dintre dvs. nu ştiu este că pe parcursul unei zile de serviciu, un şofer Transurb nu lucrează întotdeauna doar pe un singur traseu. Pe lângă unele curse convenţie pentru C.S.G. şi S.N.G. mai au loc anumite joncţiuni în urma cărora autobuze de pe o linie intră la suplinire pe alte linii, joncţiuni menite să asigure un transport de persoane cât mai eficient.

Faptul că greşeşti nu înseamnă că eşti “aerian”, domnule Andrei Escu. Suntem oameni, nu computere setate să funcţionăm fără eroare.

Culmea dezinformării este să scrii tâmpenii şi să le faci credibile. Sunt şoferi pe care îi cunosc şi care n-au absolut nici o treabă cu clasele politice şi cu acea linie de partid de care vorbea autorul articolului. Responsabilitatea, experienţa, pregătirea corespunzătoare şi modul de reacţionare la stres sunt criterii de care se ţine cont atunci când doreşti să devii şofer la Transurb. Restul e can-can, domnule Escu. Dar dacă tot umblă vorbe răutăcioase şi cu parfum de politică prin târg, de ce să nu le cuprinzi dumneata într-un articol?!

… “cu căştile în urechi, ascultă şi vorbeşte în timp ce conduce…” – este vorba despre o singură cască, şi anume cea pentru telefon, acceptată de legislaţie pentru a-ţi ţine ambele mâini pe volan şi a nu-ţi pierde reflexele. Dar o parte dintre călători, în special cei trecuţi de o anumită vârstă, nu înţeleg asta. Constat cu tristeţe că aceştia au rămas cu mentalul blocat la nivelul transportului local din epoca de aur… şi atunci n-ai cum să apreciezi îmbunătăţirile Transurb-ului şi nici să te arăţi om cu cel care te duce la destinaţie şi care munceşte corect pentru un salariu.

Cei care vin şi-ţi aruncă în silă banii pentru călătorie, care îţi reproşează că ai ajuns în staţie cu 5 minute mai târziu fără a şti că mijlocul de transport a fost prins într-un ambuteiaj, cei care privesc şoferul ca pe un războinic primitiv care dă cu ghioaga în volan şi care câştigă o mulţime de bani, cei care cred că la Transurb se fac angajări pe linie de partid sunt CEI UŞOR DE MANIPULAT în campaniile electorale. Şi e suficient să scrii un articol despre două incidente minore, nu-i aşa, domnule Escu? Aştept cu interes, din partea dumneavoastră şi alte materiale de calitate. Poate… “Evenimente la rând la covrigi” sau “Hoţul de ghiocei” (că tot vine primăvara cu… "vestitorii" ei).

Pe… Cărările de Nicăieri

Un oraş care încă îşi mai păstrează caracterul industrial (deşi n-a mai rămas mare lucru din industria de odinioară) stabileşte programul celor care muncesc. Şi astfel, majoritatea se trezeşte devreme şi seara, merge la odihnă devreme… Sunt multe lucruri care ne lipsesc, sunt multe lucruri care trec pe lângă noi şi le lăsăm să treacă fiindcă… nu avem încredere în cine suntem şi ce putem şi prin urmare, ne mulţumim cu puţin.

Parcă lipseşte bucuria… sau să fie vorba de pofta de viaţă, măcinată de banalul cotidian?! Faptul că unele zile par să se repete după acelaşi şablon?! Lunea e cea mai grea… Fiindcă vine după un week-end de libertate. Iar vinerea e cea mai frumoasă… Fiindcă anunţă un week-end de libertate.   

În cursul săptămânii, fie vară, fie iarnă, cu puţin după lăsatul serii, străzile devin pustii iar oraşul se pregăteşte de somn… Ca-n anii roşii, ani care nu vor să apună şi au îndoctrinat prea multe creiere. După cum spuneam… un oraş care încă îşi mai păstrează caracterul industrial (deşi n-a mai rămas mare lucru din industria de odinioară) stabileşte programul celor care muncesc. Quod Erat Demonstratum.

Într-o seară de ianuarie… cu ZGT-ul 1535 pe “cărările de Nicăieri”: 

Adio tramvai spre Gara C.F.R. !

După mai bine de-un secol de transport electric local spre şi dinspre Gara Galaţilor, am găsit primarul mingicar şi consilierii de carton care să aprobe ştergerea unor pagini din istoria oraşului, pagini care ar fi putut să aibă o continuitate modernă şi totodată utilă.

Am asistat la începerea lucrărilor de înlăturare a liniei de tramvai de pe strada Mihai Bravu şi am simţit gustul amar al indiferenţei justificate de interese personale. Urmează strada Gării, deocamdată pe segmentul dintre intersecţia cu A.I.Cuza şi terminalul fostelor trasee electrice 36, 37 şi 38. (foto mai jos)

Ni s-a promis troleibuz în Gara C.F.R. Fiindcă în prezent, troleibuzul este considerat unul dintre mijloacele de transport ecologice şi totodată mai puţin costisitoare decât tramvaiul. Pe bune?! De fiecare dată când edilii aprobă “ştergerea liniilor electrice de transport public”, ni se promite înlocuirea acestora cu “reţea modernă, de troleibuz”!

V-aţi învăţat să ne credeţi proşti, stimaţi edili, puşi pe căpătuială. E… până-ntr-o zi când paharul transportului local se va umple alături de alte pahare ce vor schimba istoria unui oraş căpuşat de incompetenţă, nepotism şi o politică de tot rahatul!

Galaţiul primitiv

Uneori mă întreb de ce mai îndrăznim să sperăm ca măcar aspecte elementare, ce ţin de bun simţ şi civilizaţie, vor fi îndeplinite în oraşul nostru. Poate fiindcă suntem optimişti din fire sau poate fiindcă doar optimismul ne-a mai rămas?!

De ani buni, politica marchează dezastre… Oameni cu studii medii ajung să ocupe posturi importante, despre care n-au nici un habar. Totodată s-a atins acel nivel de nesimţire la care nemulţumirile şi speranţele gălăţenilor sunt ignorate de edili. Excepţie fac acele contracte când apar… “sporuri personale” iar atunci… “OK, dar demarăm cu calitate redusă”.

Serviciul transporturi din Primărie este într-o continuă hibernare. Oare cei care lucrează acolo ştiu măcar itinerariile liniilor de autobuz 10, 16, 17 sau 34?! Şi terminalele acestora?!

INTFOR, CANTEMIR, Trecere Bac – trei capete de linie “demne” de lumea a treia. Mai nou, la Trecere Bac, datorită fluxului de maşini care se deplasează sau revin spre/dinspre Tulcea, midibuzele care deservesc traseul 16 întorc în capătul Falezei Inferioare (“la Ponton”) – şi tot din trei manevre!

“Trecere Bac” și întoarcerea din trei manevre

Îmi amintesc că în anii “Epocii de Aur” am avut traseul 32 care asigura legătura între Trecere Bac și Piața Centrală. Acest traseu era deservit de un autobuz articulat (clasicul model DAC 117) care întorcea lejer în dreptul bacului.

Astăzi avem traseul 16 care respectă, în proporție de 65%, itinerariul fostului 32. El este, în prezent, deservit de midibuzele Guleryuz Cobra precum și – rareori – de Prestij-urile TEM SA rămase la datorie.

Orașul este într-o continuă schimbare iar asta marchează cerințe, logică, susținere, organizare și implicare. Însă birocrația combinată cu lipsa de interes și incapacitatea de a lua atitudine în care se bălăcesc cei din Primărie au – din păcate – ultimul cuvânt. Suntem și rămânem departe de civilizație… Punem hârtii cu numerele de traseu în geamurile autobuzelor dar dotăm aceste mașini cu G.P.S. fiindcă Primăria crede probabil că șoferii merg cu ele la pescuit pe malul Siret-ului, la Mall în timpul dintre două ture sau poate le trag în fața curții personale pentru a gusta o ciorbă înainte de a pleca la cursele convenție! Sunt multe garduri în Grădina Domnului…

Oare n-ar fi fost mai bine să se organizeze un terminal corespunzător la INTFOR?! Chiar dacă paznicii de la această întreprindere s-au obișinuit să se trezească cu MAZ-urile, Den-urile și Berkhof-urile întorcând la câțiva centimetri de poartă?! Sau la capăt de linie, în cartierul Dimitrie Cantemir sau la Trecere Bac, acolo unde e mereu haos și șoferii de autobuz apelează la înțelegerea celorlalți participanți la trafic pentru a efectua întoarcerea din trei manevre?! În ce oraș civilizat s-a mai văzut așa ceva?!

Alo, Primăria! Înțeleg că angajații tăi nu sunt capabili să ofere sprijin și susținere Transurb-ului, făcându-ne astfel de rușine urbea la capitolul transport local. Dar mai devreme sau mai târziu, vine și momentul când grâul se va cerne de neghină… Și sper să recuperăm atunci… lucruri elementare și de bun-simț!

Iată… Iunie 2015, Galați: cum să întorci un midibuz la capătul de linie de la “Trecere Bac”…

 



Birocrație, incompetență și lipsă de interes

În cea de-a doua jumătate a anului trecut, s-a început modernizarea tronsonului din strada Basarabiei cuprins între intersecția cu strada Traian și cea cu bulevardul George Coșbuc. S-a lucrat timp de aproximativ o lună în ritm intens și eficient iar rezultatele s-au observat imediat: în decembrie, șantierul s-a restrâns pe segmentul cuprins între intersecția cu strada Eternității și cea cu bulevardul George Coșbuc.

Și… ne-am oprit aici. Din lipsă de materiale, din cauza birocrației noastre, pe cât de românești pe-atât de tâmpite, cu “n” interpretări și implicit “n” posibilități de a tărăgăna lucruri urgente, din lipsa de profesionalism cu care ne confruntăm în prezent precum și datorită unor angajări efectuate după criterii politice și nu după competențe!

S-a spus că lucrările pe Basarabiei vor fi sistate pe parcursul iernii. OK! Dar iată că iarna a trecut, suntem la mijlocul primăverii iar șantierul de care vorbesc pare o cauză pierdută… Desigur, explicații se găsesc și se vor găsi mereu pentru cei creduli; soluționarea problemei e însă mai complicată (spre dificilă, spre a naibii de greoaie!).

Au trecut cinci luni de când tramvaiele traseelor 5, 6, 6b, 7, 8, 42 și 44 nu s-au mai prezentat la muncă. Au trecut cinci luni de când călătorii optează pentru variante conexe care nu îi prea mulțumesc…

Oare se rezolvă această problemă până la următoarele alegeri locale sau mai bifăm încă o înfrângere?

Din decembrie 2013 și până acum, șantierul este neschimbat:

Nu sunteți orbi și totuși… nu le potriviți!

Într-un oraș care are ceva pretenții de modernizare te aștepți să descoperi o evoluție logică, elegantă și totodată firească a lucrărilor… Din păcate, o parte dintre aceste așteptări sunt anulate în mod stupid.

Exemplul pe care vi-l ofer - și care are legătură cu tematica promovată de acest blog – vizează stațiile mijloacelor de transport local. În urmă cu aproximativ doi ani (în vara lui 2012), o parte dintre refugiile destinate călătorilor au fost demontate. Astfel, opriri cu flux mare de călători au rămas… sub cerul liber, ne mai fiind capabile să ofere nici o protecție în calea intemperiilor.

LIDL s-a implicat – pentru campania de publicitate – în asamblarea unor refugii, ca de exemplu la “Neacșu” sau la “Potcoava de Aur”. După care a urmat o pauză semnificativă, până-n vara anului trecut când Primăria a dat din nou undă verde iar lucrurile au început să se miște pe strada Traian și DN 26. Mai exact, pe itinerariul actualului traseu 35, unde s-a făcut exces zel: mergând spre Metro, ultimele două stații sunt de coborâre. Cu toate acestea ambele opriri au primit refugii din sticlă, cu copertină și băncuțe de lemn solid pe care… nu stă nimeni s-aștepte autobuzul. Această observație e valabilă și pentru stația de retur, de la Baia Comunală.

Așadar, avem stații dotate corespunzător dar lipsite de călători și stații “libere” dar de maxim interes local. În cea de-a doua categorie se încadrează terminalul de la Metro, unde conducerea acestui hypermarket nu este capabilă să construiască o nenorocită de copertină care să protejeze pe cei care apelează la traseele de autobuz 12, 17 și 35. Egoism sau indiferență? Poate ar trebui să menționez faptul că acest terminal este frecventat în mare parte de angajații celor de la Metro precum și o parte din cumpărătorii săi! Restul călătorilor care activează la punctele de lucru din zonă au stație la intersecția dintre DN 26 și poteca presărată c-o brumă de ciment știrb și măcinat, care are pretenția de a se numi strada Cetățeanu Ioan…

Iată, în această seară, a plouat și a bătut vântul iar călătorii au tremurat până la sosirea autobuzelor. Doresc să felicit pe această cale conducătorii care au permis călătorilor s-aștepte în saloanele mijloacelor de transport conduse, mașinile de care aveau nevoie pentru a ajunge la destinația dorită. E un gest nobil, demn de apreciere.

 



Marile asfaltări urbane (3): Consecinţele unor decizii nefericite

Am vorbit despre înlăturarea liniilor de tramvai de pe strada Traian precum şi de pe bulevardul George Coşbuc... lucrări parţial finalizate, care au vorbit despre interesul banului în defavoarea serviciilor oferite de Transurb. Cu alte cuvinte, am mai îngropat câteva episoade din transportul ecologic din oraşul nostru...

Între Traian şi George Coşbuc, strada Bucovinei (fostă Suliţei), continuă să păstreze liniile de tramvai. Reţeaua de alimentare a fost demontată de pe stâlpi încă de pe vremea modernizării „rutei lu’ 35”, dar liniile... liniile există pentru a ne aminti de deplasările lui 6b, 42 sau 54 precum şi de multe alte trasee (7, 36, 37, 44, ...) care au trecut pe aici atunci când strada Basarabiei (fostă 6 Martie) se afla în reparaţii pe porţiunea dintre Baia Comunală şi intersecţia cu Coşbuc.

Ar fi fost indicat ca joncţiunea Coşbuc – Bucovinei – Traian să fi rămas activă şi eventual trecută în conservare ca soluţie provizorie pentru o eventuală intervenţie pe strada Basarabiei.

O aveam deja... nu trebuia decât s-o păstrăm...

Astăzi am dat o tură pe Bucovinei.  Şi, într-un decor frumos, am regăsit amintiri... multe amintiri.

Noile refugii pentru călători

Orice persoană care apelează la serviciile mijloacelor de transport local observă, mai devreme sau mai târziu, bogata varietate de refugii acoperite din dreptul staţiilor; de la tipurile „clasice”, născute pe vremea comunismului (ca de exemplu staţiile de tramvai de pe Basarabiei, din preajma Bazinului Nou), spaţioase, şi cu banchete, dar... actualmente pustii pe majoritatea programului de serviciu al mijloacelor de transport, până la... noile versiuni, „zgârcite” din punct de vedere al materialului şi implicit al scopului desemnat.

Da, chiar aşa... care e scopul acestor refugii? Să protejeze călătorii de ploaie, zăpadă, caniculă sau să existe doar aşa, ca formă?! Să ofere informaţii privitoare la orarele mijloacelor de transport sau să promoveze reclame pentru al „n”-lea supermarket din oraş?!

Noua investiţie a Primăriei e mai proastă decât toate celelalte de până acum: n-ai unde să te adăposteşti de capriciile vremii, băncile sunt incomode, „spătarul” lor îţi testează serios rinichii şi coloana vertebrală iar dacă doreşti să afli cum ajungi la Gară sau în Barieră... îţi pui pofta în cui (!) dar afli însă că s-a deschis LIDL în Galaţi şi că preţurile fac concurenţă celorlalte supermarket-uri şi hypermarket-uri deja existente.

Bah, în cinstea acestei noi izbânde, datând din a doua jumătate a lunii noiembrie, am să mânânc o portocală. Luată din piaţă şi nu de la LIDL (sâc!).

Mai jos, noul refugiu din staţia de la „Potcoava de Aur”... Similar cu cel de la „Neacşu”...