1305: o lacrimă şi-un zâmbet

Pasiunea, nostalgia sau respectul pentru trecut, pentru acei ani de serviciu care… “ieri miroseau a nou iar astăzi miros a amintiri” ar merita susţinere şi implicare din partea autorităţilor competente. Dar ce te faci atunci când “sectorul” (adică domeniul) în care lucrezi nu este văzut ca o prioritate în ochii celor care “organizează spectacolul şi alocă mălaiul”?!

Dacă ar fi să ne urcăm pe scenă şi să privim în culise vom vedea actori trişti dar care însă vor pune mereu SUFLET şi vor FACE TOT POSIBILUL pentru ca publicul să fie mulţumit. De ce? Fiindcă ei au ales domeniul, ei au ales rolurile şi oricât de greu ar fi, ei au acea bucurie că fac tot ceea ce pot pentru… un spectacol cât mai bun, sau poate ar trebui să spun “pentru susţinerea eficientă a unui serial zilnic, urban, cu maximele şi minimele sale”.

Ar fi frumos frumos să avem “amintiri” care să ne vorbească despre evoluţia Galaţi-ului, despre anii de odinioară… Majoritatea oraşelor care se respectă, oferă astfel de… momente, unele în regim cotidian, altele cu ocazia principalelor sărbători. La noi, degeaba doresc “actorii”, degeaba doreşte “regizorul” dacă nu vrea şi “producătorul”…  

Bondarii de Dresda au reprezentat un episod important din istoria transportului local al urbei Galaţilor. Ca şi Timiş-urile, ca şi Tatrele T3R. Ca şi strămoşii lor, V-urile… E un sentiment ciudat atunci când pregăteşti un bondar pentru export, o combinaţie ciudată de tristeţe şi bucurie: tristeţea de a pierde un erou local, bucuria de a-i oferi o altă şansă.

În prezent, din rândul bondarilor de Dresda care au activat pe traseele oraşului nostru, doar 1306 mai este activ, ca vagon de manevră în depoul din Bariera Traian. 1309 şi 1314 încă se mai află în conservare iar 1305 a fost pregătit pentru Satul de vacanţă din Constanţa unde, prin amabilitatea parohiei aferente, a devenit sală de mese pentru oamenii nevoiaşi.

Mai jos, fotografii realizate de dl. Nicu Bârsan cu vagonul 1305 (ex- 9, ex-0080) înainte de trimiterea acestuia la Constanţa:

Si fotografii de la destinaţie, realizate şi oferite de Sabin Deprodio: 

O bijuterie şlefuită cu eficienţă – 1261

Spuneam, într-una din postările anterioare, că în cursul acestei veri, trei tramvaie de tip Duewag ZGT6 din lotul achiziţionat în toamna anului 2006, au trecut prin revizii majore şi totodată au primit scheme proaspete de vopsea care au respectat configuraţia celor originale: 1254, 1258 şi 1261.

Dacă pe 1254 l-am prezentat în cursul unei vizite la depoul de pe Magistrală iar pe 1258 l-am întâlnit deseori la traseu, pe cel de-al treilea n-am avut şansa să-l surprind în obiectiv... până azi.

Iată-l la ceas matinal, efectuându-şi serviciul pe traseul 39.

Pozele sunt realizate pe bulevardul George Coşbuc, în dreptul depoului din Barieră (depoul 2):

Un KT-4D în... haine noi

Este vorba despre 1333 care a primit un strat de vopsea similar cu cel cu care a ieşit pentru prima oară pe străzile oraşului nostru (şi pe care, ca şi majoritatea celorlalte Tatre, nu l-a schimbat). Zilele trecute, am avut ocazia să remarc acest tramvai pe bulevardul Oţelarilor iar astăzi, la intersecţia străzilor Stadionului, Frunzei şi Brăilei unde n-a mai scăpat de aparatul foto.

După ce a renunţat la reclama pentru Praktiker chiar în prima lună a acestui an, 1333 a ţinut să-şi arate cicatricile, mai ales cele rezultate în urma îndepărtării autocolantelor. De ceva timp însă... acele cicatrici s-au „vindecat”.

Foto 1, 2: 23.01.2011 – La capătul de linie din Micro 20 (Cinema Dacia);

Foto 3: 04.10.2011 – Traversând strada Brăilei.