Cu 10, pe drum de amintiri intre portile C.S.G.-ului

Una dintre viziunile privitoare la transportul economic si totodata ecologic pentru orasul Galati a fost asigurarea unor trasee de tramvai intre Combinatul Siderurgic si o parte din cartierele industriale: Micro 19, Micro 20, Micro 21, Micro 39, Micro 40... precum si pentru diferite alte unitati de grupare a fortelor de munca sau institutii care colaborau cu platforma siderurgica: Gara C.F.R., zona portuara cu santierul naval si Bazinul Nou...

Marea expansiune a transportului deservit de tramvaie a luat amploare inca din prima jumatate a anilor '70 si pe parcursul a aproape unui deceniu, s-a extins in tot orasul. Avand in vedere faptul ca C.S.G.-ul era considerat "un al doilea oras muncitoresc al galatenilor", un numar semnificativ de trasee de tramvai isi aveau terminal aici. 

Primele tramvaie care au ajuns la Combinat au intors la Poarta Est, cea mai apropiata de oras dupa construirea viaductului. Ulterior, s-a realizat legatura dintre Poarta Est si Poarta Nord si poate, daca legatura electrica deservita de tramvaie dintre Galati si Braila ar fi fost realizata, ar fi existat transport electric si la Poarta Sud. 

Ca si in cazul traseelor pentru Poarta Est, la Poarta Nord se ajungea atat cu tramvaie desemnate pentru trasee in regim normal de transport cat si cu cele in regim de cursa conventie, active doar la schimburile de ture pentru C.S.G. Mai mult, a fost infiintat un traseu de tramvai care circula intre cele doua Porti: 53. Transportul calatorilor spre Poarta Nord se realiza pe doua linii, TUR respectiv RETUR. Spre sfarsitul anilor '90, datorita unor alunecari de teren combinate cu lipsa de interes a autoritatilor locale de a investi si intari malul de teren pe care se aflau aceste linii, sina de pe TUR nu a mai putut fi utilizata. Singurul traseu care a ramas activ a fost cel dintre Porti, desfasurat insa pe un singur fir - cel de RETUR - la inceput prin intermediul a doua tramvaie de tip Tatra T3R, cuplate spate in spate. Astfel, spre Poarta Nord se activa un tramvai iar celalalt era remorca iar de la Poarta Nord spre Poarta Est, remorca de pe tur devenea vagon tragator pe retur.

La achizitia tramvaielor Tatra T4D, in lotul receptionat se aflau doua vagoane (1308 si 1309) care aveau usi pe ambele parti. Conform informatiilor primite, acestea erau propuse pentru a deservi linia 53, alaturi de ultimele Tatre T3R aflate atunci in circulatie. Nu pot confirma daca 1308 si 1309 au deservit traseul solicitat. 

In primul deceniu al anilor 2000 avea sa suspende definitiv legatura electrica a transportului public local dintre Porti. O parte din liniile de tramvai, stalpi si console mai exista si astazi, ca o amintire trista in care democratia nu a investit nimic atunci cand transportul electric pentru aceasta zona era inca rentabil.

Astazi, multumita domnului Thomas E. Fischer, va ofer cateva fotografii pe care dansul le-a realizat alaturi de alti colegi pasionati, in penultima zi din luna august a anului 1996. Sa ne amintim de linia 53 cu Tatra T4D nr. 10! 

Actualizare prezentari

Astazi, prezentarea tramvaielor Timis 2 si Tatra T3R respectiv T4D care au rulat la Galati a fost intregita cu fotografii noi, multumita pasionatilor de transport public local care ne-au vizitat urbea in anii '90. Sursa este mentionata pentru fiecare tramvai postat.

http://transportlocalgalati.blogspot.com/p/tramvaiele-t3rt4-timis-2-kt-4d-zgt-6.html

In urma cu aproape 9 ani

5 iulie 2011, la intersectia strazii Henri Coanda cu bulevardul Traian Vuia... Vremuri de mult apuse si un fotograf ce a surprins o intalnire intre "blondele" din "Vest", venite sa munceasca pe taramuri galatene: din Germania, o Tatra T4D cu remorca sa, utilizata atunci pentru traseul conventie nr.1 (Comat - C.S.G.) iar din Danemarca, un DAB Silkeborg efectuand fie o cursa pentru unul dintre traseele 26 (Micro 13- Gara C.F.R.) sau 34 (Micro 13 - Intfor), fie retragandu-se spre autobaza. 

Sursa: 

https://www.focustransport.org/2011/07/buses-in-galati.html

Speranţele „buneilor”

O duminică dimineaţă de mai, în Depoul de pe Magistrala C.S.G.: majoritatea tramvaielor lucrează în tura I, altele aşteaptă tura de după-amiază pentru a deservi publicul călător. Doar pensionarii stau cuminţei şi-şi povestesc amintirile celor ce au drag să-i asculte...

Foto 1: plugul 1302 în tandem cu „L”-ul 1269 aşteaptă o cosmetizare şi implicit o revenire în iernile bogate în zăpadă;

Foto 2: KT-4D-ul 1349 şi promisiunea amânată a unei reveniri... Dacă edilii noştri „prea-iubiţi” n-ar fi suspendat traseele de tramvai spre Bazinul Nou, 1349 ar fi revenit cu bucurie în circuitul de transport public local. Aşa... rămâne speranţa. Iar speranţa moare ultima;

Foto 3: 1309, unul din ultimii trei reprezentanţi aflaţi „în viaţă” ai Tatrelor T4D care au activat în urbea noastră începând cu cea de-a doua jumătate a anilor 90. Acum, 1309 speră să ajungă unul dintre vagoanele trecutului care să se bucure de-un locuşor bine-meritat într-un muzeu al transportului electric gălăţean. Poate că dacă în domeniul tramvaielor gălăţene n-ar exista oameni cu suflet, profesionişti şi dedicaţi meseriei pe care o prestează de decenii, 1309 n-ar îndrăzni să aibă o asemenea dorinţă...

Foştii eroi

Depoul de pe Magistrală… acolo unde pensionarii continuă să ofere ajutor colegilor aflaţi în serviciu:

1305: o lacrimă şi-un zâmbet

Pasiunea, nostalgia sau respectul pentru trecut, pentru acei ani de serviciu care… “ieri miroseau a nou iar astăzi miros a amintiri” ar merita susţinere şi implicare din partea autorităţilor competente. Dar ce te faci atunci când “sectorul” (adică domeniul) în care lucrezi nu este văzut ca o prioritate în ochii celor care “organizează spectacolul şi alocă mălaiul”?!

Dacă ar fi să ne urcăm pe scenă şi să privim în culise vom vedea actori trişti dar care însă vor pune mereu SUFLET şi vor FACE TOT POSIBILUL pentru ca publicul să fie mulţumit. De ce? Fiindcă ei au ales domeniul, ei au ales rolurile şi oricât de greu ar fi, ei au acea bucurie că fac tot ceea ce pot pentru… un spectacol cât mai bun, sau poate ar trebui să spun “pentru susţinerea eficientă a unui serial zilnic, urban, cu maximele şi minimele sale”.

Ar fi frumos frumos să avem “amintiri” care să ne vorbească despre evoluţia Galaţi-ului, despre anii de odinioară… Majoritatea oraşelor care se respectă, oferă astfel de… momente, unele în regim cotidian, altele cu ocazia principalelor sărbători. La noi, degeaba doresc “actorii”, degeaba doreşte “regizorul” dacă nu vrea şi “producătorul”…  

Bondarii de Dresda au reprezentat un episod important din istoria transportului local al urbei Galaţilor. Ca şi Timiş-urile, ca şi Tatrele T3R. Ca şi strămoşii lor, V-urile… E un sentiment ciudat atunci când pregăteşti un bondar pentru export, o combinaţie ciudată de tristeţe şi bucurie: tristeţea de a pierde un erou local, bucuria de a-i oferi o altă şansă.

În prezent, din rândul bondarilor de Dresda care au activat pe traseele oraşului nostru, doar 1306 mai este activ, ca vagon de manevră în depoul din Bariera Traian. 1309 şi 1314 încă se mai află în conservare iar 1305 a fost pregătit pentru Satul de vacanţă din Constanţa unde, prin amabilitatea parohiei aferente, a devenit sală de mese pentru oamenii nevoiaşi.

Mai jos, fotografii realizate de dl. Nicu Bârsan cu vagonul 1305 (ex- 9, ex-0080) înainte de trimiterea acestuia la Constanţa:

Si fotografii de la destinaţie, realizate şi oferite de Sabin Deprodio: 

Speranţe şi amintiri

Generaţiile de tramvaie sunt precum generaţiile de oameni: se nasc, muncesc, se pensionează şi… devin amintiri.

În prezent, în depoul de pe Magistrala C.S.G. , au rămas “acei bătrâni ambiţioşi” care au nevoie de… “puţină pregătire” pentru a reveni în circuitul de transport local, precum şi aceia care încă îşi mai aşteaptă… actele de pensionare.

După o absenţă semnificativă, vineri am vizitat din nou depoul… Era aceeaşi atmosferă pe care o cunosc de ani şi ani: oameni ambiţioşi, sufletişti, pricepuţi şi tramvaie bucurându-se de atenţia şi sprijinul lor. Planul de lucru şi organizarea eficientă a acestei unităţi revine domnului inginer Culiţă Paraschiv!

Din păcate, mulţi dintre eroii cu pantograf ai anilor ’90 – 2000 au părăsit de mult depoul. Regret că am lipsit prea mult şi astfel am pierdut acel moment in care aş fi dorit să le spun “adio şi vă mulţumesc pentru activităţile prestate”.

Din rândul “bondarilor” au mai rămas 1306 (activ în continuare în depoul din Bariera Traian), 1309 şi 1314 – încă în conservare.

KT-urile care au mai rămas mai au o şansă de “come-back”. Acestea sunt: 1324, 1339, 1343, 1348 şi 1349 – garate pe liniile staţionare de la intrarea în depou alături de cei doi “bondari”.

 Din cele 5 “L-uri motoare” care au debutat în regimul de transport local în cea de-a doua jumătate a anilor ’90 au mai rămas doar trei: 1266, 1267 şi 1269…

În prezent se lucrează la reactivarea ZGT-ului 1256…

1327 este activ de aproximativ două săptămâni iar 1328 reprezintă cea mai nouă revenire din rândul KT-4D-urilor:

Cândva…

…am avut autobuze şi tramvaie spre o… gară veche, modestă, dar întreţinută corespunzător, gară la care am renunţat la începutul anilor 2000 pentru a ridica una nouă.

Au trecut aproape cincisprezece ani de atunci iar gara ÎNCĂ nu este gata! Comentariile nu-şi (mai) au nici un rost; e ca şi cum am asculta o placă veche, amăgitoare, despre ceea ce ar fi trebuit să reprezinte viitorul.

Mai jos, o amintire din vara lui 2003:

Cândva… era o speranţă

Gara C.F.R. reprezintă unul dintre primele obiective care poate vorbi unui vizitator despre oraşul Galaţi şi la cum arată în prezent, exprimă pe deplin realitatea!

Astfel, după ce cobori din tren şi străbaţi peroanele vechi, cu copertine ruginite şi bănci din vremurile de mult apuse, treci pe lângă sediul gării, aflat de ani buni într-o continuă modernizare… Modernizare realizată cu ţârâita. Apoi… urmează un peisaj jalnic, care concretizează pe deplin capacitatea şi pregătirea intelectuală a celor care ne conduc urbea: o staţie de autobuz “ betonată” şi cariată de vremuri, un maidan salvat în aparenţă de o locomotivă veche, câteva clădiri abandonate şi o suprafaţă de teren care încă mai aminteşte de chioşcurile de ziare şi de consignaţiile anilor 90 precum şi de linia de tramvai, la care s-a renunţat prematur.

Nimeni nu s-a gândit la un terminal modern pentru mijloacele de transport, nimeni nu a văzut şi înţeles utilitatea tramvaiului în Gara C.F.R. fiindcă nimeni nu face nimic dacă nu obţine un contract din care să rezulte “ caşcaval” pentru propriile buzunare. Aşa ne-am învăţat şi, în această direcţie, încă se mai învârte roata la Galaţi. Să vedem până când!

Am propus, în urmă cu doi ani, refacerea şi amplasarea unui tramvai T3R (fostul 31) ca piesă de muzeu în sensul giratoriu de la Ultimul Leu, în locul acelui schelet metalic sinistru… Nu am fost singurul, au mai încercat şi alţii, din dragoste şi respect pentru istoria oraşului. Am fost trataţi cu “ hai sâctir” cu toate că profesioniştii domnilor ingineri Culiţă Paraschiv şi Dan Herepean au pregătit tramvaiul respectiv şi aşteptau undă verde de la Primărie pentru a-l expune!

Acum, cred că locaţia ideală pentru un mijloc de transport care a făcut istorie în Galaţi ar fi în fosta buclă de întoarcere de lângă Gara C.F.R. – măcar să ne amintim de liniile aglomerate 36, 37 sau 38 precum şi de faptul că incompetenţi comozi, ajunşi în fotoliul cu decizii şi-au bătut joc şi continuă s-o facă într-un mod direct, neruşinat.

Iată o amintire… “Bondarul” 1309, la traseul 36. Pe vremea când încă mai existau… minţi luminate.

1315 – amintiri de odinioară

Astăzi dimineață, Tatra 1315 a efectuat plimbarea de onoare între cele două depouri gălățene, “la braț” cu KT-ul 1334… Iată-le surprinse pe bulevardul George Coșbuc:

 



Număr de parc: 89

Primul tramvai ce a purtat identitatea 89 a fost un Timiș 2 “motor” care, odată ajuns la pensionare, a cedat “locul” unuia dintre KT-urile berlineze, achiziționate în 1997-1998.  Din păcate, KT-ul respectiv a fost primul învins de soartă din lotul pentru Galați… Iar numărul 89 a fost preluat de una dintre Tatrele din Dresda, ajunse pe liniile gălățene la debut de mileniu…

Să dăm libertate amintirilor – o fotografie rară:

 



Momente rare…

“Bondarii de Dresda” au dispărut de câțiva ani din circuitul de transport gălățean. Astăzi însă, am avut parte de una dintre rarele ocazii de a-l surprinde pe 1306 în afara depoului din Barieră (acolo unde activează pe post de vagon de manevră)… Și doar pentru un scurt set de operațiuni!

 

 

Vremea bondarilor…

Am descoperit, la http://www.flickr.com , o superbă fotografie realizată în vremea în care bondarii de Dresda susțineau transportul electric gălățean, realizat cu tramvaie. Iată-l pe 57 cu remorca sa la traseul 40, în apropierea intersecției străzilor Siderurgiștilor cu Asachi.

 

Timpul a trecut… iar T4D-ul botezat 57 a schimbat două identități: 0081 în 2007 și 1306 în 2008. Adaug și eu o fotografie personală cu 1306 și remorca sa, 1271, realizată în vara anului 2012, cu ocazia vizitei unui grup de pasionați ai mijloacelor de transport electrice, grup căruia am avut onoarea de a-i fi ghid. Fotografia este realizată pe strada Ștefan cel Mare.

 

În prezent, 1306 este singurul bondar rămas activ din lotul care a ajuns în orașul nostru. Îl putem observa, uneori, pe liniile depoului din Bariera Traian, efectuând diverse manevre pentru a-și ajuta un coleg de generație mai nouă să se încadreze corespunzător în… “sala de intervenții și minuni a meșterilor domnului inginer Culiță Paraschiv”.

Ultimele zile ale lui 1307

După 1312, 1313 și 1310 a fost chemată, pentru procesul de valorificare, Tatra 1307. Acest proces a avut loc în luna decembrie a anului trecut.

Iată cele din urmă fotografii pe care am reușit să le realizez acestui brav bondar…

 



Ultimul salut al “bondarilor”

Anul 2000 a marcat, în ceea ce privește evoluția transportului local cu tramvaie, achiziția și implicit utilizarea unui grup de 12 Tatre T4D și patru remorci B4D provenind din orașul german Dresda. Schema de culoare a acestor mijloace de transport electrice – galben cu negru – le-a adus denumirea de “bondari”.

Au trecut 13 ani de la primele curse ale acestor eroi în cadrul urbei noastre. Pe parcursul întregii perioade de activitate, ei ne-au servit publicul într-un mod sigur, elegant și totodată confortabil. Au urmat apoi anii de conservare sau, cu alte cuvinte, ani de așteptare în privința unei decizii finale: reactivare sau pensionare?

Ei bine, 1306 este - în prezent - cel mai norocos din lot. El funcționează în depoul din Barieră ca vagon de manevră. Pe de altă parte, 1312 a fost primul bondar care a primit decizia de pensionare…

Iată-l retras deocamdată pe una dintre liniile de conservare:

 

1313 l-a urmat… Astăzi l-am găsit într-una din halele depoului de pe Magistrală, în cursul procesului de valorificare. 

 

În fața halei respective, 1307…

 

… și 1310…

 

își așteptau rândul.

Da, epoca “bondarilor” este aproape de sfârșit. Iată-ne din nou în fața unui moment trist, unui moment pe care n-avem cum să-l evitem. Personalul care activează în depoul de pe Magistrală privește cu nostalgie apusul eroilor aduși din Dresda: parcă ieri le trimiteam în Probe pe liniile orașului… Parcă ieri le făceam reviziile și căutam să le menținem cât mai prezentabile…

Timpul trece pe nesimțite. Așa se întâmplă într-o viață de om, d-apoi într-una de tramvai. Măcar avem amintirile, menite să ne amintească mereu de cei dragi…

Așadar:

-1307 (98, 0082), surprins de Terry Lawson în luna mai a anului 2008, pe vremea când avea remorcă:

 

-1310 (59, 0085), alături de partenerul său B4D 1273 (396, 0134) în iulie a lui 2006 și…

 

-… 11 luni mai târziu (foto Terry Lawson):

 

-1312 (81, 0087) aflat la traseul 44. Se întâmpla în luna iunie a anului 2007, cu Terry Lawson în spatele obiectivului:

 

-1313 (93, 0088) și remorca sa, trase în poză de Ștefan Pușcașu ( http://tramclub.org ) în iunie, 2006: