VESTUL a fost cu noi!

Ziua de duminică, 17 iunie, a adus în oraşul nostru un grup de pasionaţi ai mijloacelor de transport electrice (conduşi de domnul Thomas E. Fischer), dornici să surprindă în fotografii, filmări şi totodată prezentări, tramvaiele şi troleibuzele pe care le deţine, în prezent, regia noastră de transport local.

 FAPTUL CĂ AM ÎNSOŢIT ACEST GRUP, PRECUM ŞI POSIBILITATEA DE A CONTRIBUI CU RĂSPUNSURI ŞI INFORMAŢII ASUPRA IMAGINII CURENTE A TRANSPORTULUI LOCAL GĂLĂŢEAN A FOST O PLĂCERE ŞI TOTODATĂ O ONOARE PENTRU MINE!

Ieri şi azi... au fost două zile de neuitat, două zile deosebite. La început am avut emoţii... emoţii care aveau însă să dispară odată ajuns la sediul Transurb-ului, locaţie pe care, din respect şi pasiune, o consider ca o „a doua casă”. Pe această cale, aş dori să mulţumesc domnului Radu Czech şi doamnei Cristina Albu (RATP Iaşi) cât şi conducerii regiei noastre de transport local, pentru oportunitatea oferită!

Musafirii noştri au ajuns la destinaţie (sediul Transurb), în jurul orelor 14. Conducerea regiei noastre de transport local i-a invitat în sala de şedinţe, unde domnii directori Petrache şi Graur, alături de doamnele Potop şi Alina Iordache care s-au ocupat de organizare, au furnizat primele răspunsuri la numeroasele întrebări formulate şi totodată unde s-a stabilit itinerariul acestei vizite.

După acest scurt repaus, m-am alăturat vizitatorilor şi m-am suit în autocarul lor pentru a ajunge la prima destinaţie: depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G.

Înainte de a continua această prezentare, aş dori să vă ofer o fotografie a grupului de turişti care ne-au vizitat urbea; oameni deosebiţi, prietenoşi, dornici să afle cât mai multe despre un subiect pe care majoritatea gălăţenilor îl tratează într-un mod indiferent, simplist în ceea ce priveşte argumentele fundamentale: transportul local cu mijloacele de transport 100% ecologice, adică troleibuze şi tramvaie.

Între pasiune şi respect

La o primă analiză, mai avem multe de recuperat pentru a atinge „aripa vestică a dezvoltării serviciilor de transport local”...

În ultimul deceniu, Transurb-ul a cunoscut o relansare sub conducerea doamnei directoare Genica Totolici; s-au achiziţionat mijloace de transport modrene (noi şi S.H.) şi s-a făcut o nouă organizare în privinţa gestionării traseelor locale: s-au adus tramvaie, troleibuze şi implicit autobuze care să ofere condiţii cât mai bune călătorilor.

Iată, câţiva paşi în direcţia justă... Paşi demni de apreciere!

Există interes, există dorinţă din partea Transurb-ului. Există respect şi responsabilitate pentru ceea ce această regie de transport doreşte să ofere clienţilor săi. Ziua de duminică a reprezentat... „un scurt rezumat pentru ceea ce a fost cândva şi ceea ce este acum”.

Pentru primul tur local, conducerea Transurb-ului a oferit o garnitură Duewag, formată din vagonul motor 1269 şi din singura remorcă rămasă în serviciul depoului de pe Magistrală, 1275 (practic, remorca „trăgătorului” 1266).

Înainte de a pleca în prima incursiune, vă ofer câteva imagini din acest depou:

La cererea oaspeţilor noştri, a fost activată şi garnitura 1306 – 1271, singura care în prezent mai asigură legătura între Stadionul Oţelul (sau Comat) şi Mittal Steel.

Şi iată că pornim la primul drum, alături de domnul director Petrache şi de domnul Herepean!

Pentru început, am mers la terminalul traseului 46, mai precis, în dreptul Bisericii Sf. Mina. Iar de aici, ne-am îndreptat spre Mittal Steel (C.S.G.).

O scurtă oprire în Piaţa Energiei (prima fotografie pe care am realizat-o „transportorului” nostru)...

... între Duewag-uri: un bătrân printre... strămoşi:

... şi, desigur, o „photo-session” în drum spre fostul colos metalurgic...

Suntem la macazul din faţa C.S.G.-ului: să ne amintim de fosta linie spre Poarta Nord:

Înainte de terminal – o nouă şedinţă foto:

Şi iată-ne în staţia C.S.G.-ului... În mai puţin de o oră, peroanele aveau să găzduiască angajaţii combinatului, din păcate, tot mai puţini. Terminalul nu aduce nici o nouătate pentru garnitura Duewag (deseori prezentă aici)...

Înainte de a pleca spre o nouă destinaţie:

Din nou pe drumuri: următoarea locaţie este Bazinul Nou. Distanţa dintre C.S.G. şi noua locaţie stabilită este parcursă în mai puţin de jumătate de oră. În terminal are loc o nouă şedinţă foto/video...

Şi fiindcă tot suntem aici; iată câteva poze din bucla de întoarcere:

Urmează o nouă oprire în vecinătatea şantierului naval...

... după care ne îndreptăm spre Piaţa Centrală unde, profitând de liniştea unei după-amieze târzii, de duminică, are loc un nou set de fotografii:

Şedinţa durează câteva minute; plecăm din nou, parcă goniţi de Tatra 1334 care necesită să se „desfăşoare” în terminal...

O fotografie realizată în vagonul motor...

... înainte de a ne întoarce la depou, pentru a schimba garnitura; îl lăsăm pe 1269 pentru... 1306, tras deja pe una dintre liniile de pornire:

Ieşim din depou, dar nu înainte de a realiza o fotografie „stăpânei” KT-ului 1324, îndreptându-se spre combinat:

... întâlnire în obiectiv...

... şi iată-ne gata de un nou drum!

Prima oprire a lui 1306: Micro 40, decor superb, prezentare pur ecologică:

După câteva minute ajungem pe strada Ştefan cel Mare, unde garnitura Tatra mai beneficiază de două şedinţe foto/video; prima, în dreptul staţiei Arcaşilor...

A doua, înainte de intrarea în terminalul din dreptul Cimitirului Israelit:

ZGT-ul 1255 pare să grăbească desfăşurarea acţiunii...

Din capătul de linie al traseului 39 ne îndreptăm spre Casa Roşie (Hotel Galmondo) unde sunt cazaţi oaspeţii noştri; vizitele la depoul de tramvaie din Bariera Traian şi la Autobaza 1 rămân pentru următoarea dimineaţă...

Mulţumiri şi respect pentru vatmanul care ne-a condus cu profesionalism şi răbdare pe străzile electrificate ale urbei noastre cât şi pentru informaţiile pe care dumnealui ni le-a oferit, cu amabilitate!

Noaptea a trecut pe nesimţite; iată-mă prezent în dreptul hotelului pentru cea din urmă incursiune.

Până la depoul pe care urmează să-l vizităm, ne deplasăm cu autocarul. Zece minute mai târziu, acesta pătrunde în fosta „patrie” a Tatrelor T3 (şi T4) şi trage într-un loc umbros, de la marginea liniilor acum pustii.

Primele obiective: Timiş-ul 2...

... şi ZGT-ul donor ex-RET 849:

Atracţia depoului este însă Tatra T4 ex-7 (ex-0075), achiziţionată din Magdenburg. Iată câteva fotografii:

Intrăm într-una din hale unde muncitorii lucrează la foc continuu:

În hala alăturată aşteaptă trei ZGT-uri:

-1261:

-1264:

-1254:

Vedere de grup, frontală:

... şi posterioară:

Cu bunăvoinţa domnului Herepean, trecem în hala în care sunt garate remorcile Duewag-urilor din Frankfurt precum şi cele ale Tatrelor din Dresda.

Spaţiul oferit nu este prea generos; cu toate acestea, am reuşit să realizez o fotografie ultimei Tatre T3: ex-31 (tramvaiul copiilor)

precum şi o fotografie Tatrei T4: ex-4, ex-0078, ex-1318...

Părăsim depoul printr-o legătură directă cu Autobaza 1, deschisă prin amabilitatea domnului Herepean. Este luni dimineaţă, zi de muncă... din cele 13 troleibuze, doar patru pot fi fotografiate în autobază: Astrele 1279 şi 1280 precum şi MAZ-urile 1407 şi 1402... De asemenea aş dori să adresez mulţumiri domnului inginer Paraschiv precum şi personalului Autobazei 1 pentru înţelegere şi susţinere.

Mai jos, 1402, „alone” pe pista principală:

După aproximativ un sfert de oră, oaspeţii noştri au revenit la autocar.

De aici, dânşii au dorit să realizeze câteva fotografii Duewag-ului garat lângă McDonalds (Micro 19) după care au părăsit Galaţiul pentru a vizita oraşul vecin, Brăila. Am însoţit grupul până la ieşirea dinspre Şendreni, lângă benzinăria de vis-a-vis de cimitirul bisericii Sf. Parascheva. Acesta a fost locul în care a trebuit să-mi iau „la revedere” de la grupul de turişti.

Recunosc, pe parcursul celor două zile pe care le-am petrecut în compania lor, m-am ataşat şi mi-a venit destul de greu la despărţire.

SPER SĂ FI FOST UN GHID BUN ŞI – ALĂTURI DE CONDUCEREA TRANSURB-ULUI – SĂ FI ÎNDEPLINIT CERINŢELE/AŞTEPTĂRILE OASPEŢILOR NOŞTRI. AŞA CUM SPUNEAM LA ÎNCEPUTUL ACESTEI PREZENTĂRI, FAPTUL CĂ AM FOST ALĂTURI DE GRUP A FOST O ONOARE! SPER CA DANŞII SĂ REVINĂ CAT MAI CURAND ÎN URBEA NOASTRĂ, IAR ATUNCI CAND O VOR FACE, SPER SĂ-I IMPRESIONĂM CU NOUTĂŢI DEMNE DE CONSEMNAT ÎN MATERIALELE VIITOARE.