Duminica amintirilor: 1. Zile senine cu MKB

MKB a lucrat pentru transportul public de persoane din Galati pentru aproximativ 15 ani. Masina a fost achizitionata in 1993, intr-un lot de 7 autobuze noi, cumparat de la fostele uzinele Rocar si adus la R.A.T.U. Galati de proprii soferi ai institutiei (regiei de transport), a circulat pana in 2008 si a fost al doilea casat din lotul sau de provenienta (după MKC).

In fotografia de mai jos, apartinand Agerpres, descoperita si distribuita de domnul Adrian Zăinescu in Grupul "Galații de odinioara", MKB avea 5 anisori de transport public in serviciul calatorilor si cel mai probabil, fusese retras din traseu pentru o cursa conventie pentru Santierul Naval Galati (Damen).

Vă mai amintiţi?!

Epoca Isuzu a fost răspunsul R.A.T.U. pentru concurenţa transportatorilor privaţi. Se întâmpla în anul 1998, când Primăria a decis să “echipeze” societatea de transport local cu primul lot de 12 midibuze dintre care 11 pentru serviciul public local şi unul de protocol.

Midibuzele au debutat pe traseul 102 pentru a susţine titularele de atunci ale acestuia – adică troleibuzele articulate DAC/ROCAR  117E/217E. A urmat 15-le şi apoi… restul traseelor deţinute de R.A.T.U. Până în a doua jumătate a lui 2013, ne-am bazat pe serviciile oferite de micuţele Isuzu, fie că ne-a plăcut sau nu.

Vă mai amintiţi de afişajele programate, de primele perforatoare electronice, de regula aceea – preluată din ţările civilizate – prin care eram obligaţi să ne urcăm pe la uşa din faţă, să perforăm sau să cumpărăm bilet şi să coborăm pe la uşa din spate? Vă mai amintiţi de scaunele îmburetate, de îngrămădeala de la orele de vârf?!

Poate că Isuzu n-a fost soluţia optimă pentru necesităţile noastre în ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un transport civilizat. Poate că nu le-am dat noi, călătorii, feed-back-ul dorit. Dar cert este că inimile lor au fost puternice, ambiţioase şi şi-au dat toată silinţa pentru a ne purta spre destinaţiile dorite.

Anul 1998… şi al doilea lot de Isuzu-uri aflate pe prima pistă a Autobazei 1, aşteptând să deservească pasagerii urbei noastre:

Sfârşit de vară, sfârşit de epocă Isuzu



Micuţul YRD a fost şi el tras pe dreapta. Iată-l la câteva zile de la retragere, odihnindu-se pe prima pistă din Autobaza 1:

Pensionarea sa marchează încheierea epocii Isuzu, începută în a doua jumătate a anului 1998. Amintesc că achiziţionarea acestui tip de midibuze s-a dorit a fi un răspuns pentru concurenţa privată de la sfârşitul anilor 90. Dealungul celor 15 ani de activitate, cele 26 de Isuzu-uri au acoperit toate traseele locale – cu schimbările impuse pe parcurs – precum şi cursele convenţie.

Primul care a clacat a fost EEM, în 2006. Iar YRD a jucat... ultima carte în... „ultimul mohican”. Să ni-l amintim la datorie: ultima fotografie pe care i-am realizat-o în cursul acestei veri, la traseul 26, pe bulevardul George Coşbuc:

Ultimul mohican al lotului WZ

Din primul lot de Isuzu-uri, format din 11 membri, singurul care mai iese în circuitul urban este WZH. Colegii care au... „prins pe roate” anul 2012 au fost retraşi într-un colţ al autobazei şi aşteaptă casarea. Deşi WZM îşi anunţa prelungirea activităţii, alături de WZH, iată că astăzi, trecând prin dreptul autobazei, l-am descoperit în... anturajul retras al colegilor pensionaţi. Şi tot astăzi, în Piaţa Energiei, am avut ocazia să-l observ şi pe WZH, deservind o cursă specială; iată-l mai jos: