Autobaza 4: ultimul popas al celor din urma Rocar-uri

La Autobaza 4 am fost o singura data, in vara anului 2009, pentru a-mi lua la revedere de la cele din urma mijloace de transport public local autohtone cu care am calatorit in anii de scoala, liceu si facultate. In acea perioada, serviciul de transport public local mai utiliza doar cateva "romanesti" la traseele conventie precum si la traseul 31 (Micro 19 - Barbosi), "romanesti" ce aveau sa fie si ele retrase la inceputul anului 2010. Doar cele doua Rocar-uri de Simon au avut viata mai lunga, ultimul - PNN - fiind retras in vara anului 2019 din postura de "Depanare".

Din cate stiu, Autobaza 4 a gazduit, pe vremuri, flota de camioane detinuta de fostul I.J.T.L. Aici insa mai erau trimise, ocazional, si autobuze in special pentru reparatii. Datorita unui litigiu castigat in instanta, Autobaza 4 a iesit din jurisdictia operatorului de transport public local in favoarea unei persoane care a revendicat terenul pe care se afla aceasta constructie. O parte din aceasta exista si astazi. 

Din flota de odinioara a Autobazei 4, operatorul de transport public local a ales si a intretinut o parte din masini pe care le-a folosit in diferite scopuri pentru serviciile necesare desfasurarii activitatilor din cadrul Autobazei 1 precum si Sectiei 3 Tramvaie. Despre acestea voi mentiona intr-un articol ulterior. 

Revenind la singura mea vizita de la sfarsitul lunii iunie a anului 2009 in cadrul Autobazei 4, pot spune ca incinta ce gazduia autobuzele fusese curatata de echipamente (intrucat procesul privitor la revendicarea terenului era rol si se banuia deja castigatorul). Mai erau doua bancuri de lucru care banuiesc ca ulterior au fost transferate catre o alta sectie a Transurb-ului. Cele din urma autobuze autohtone fusesera scoase la licitatie - cu anunt in cotidianul local "Viata Libera", conform procedurilor legale. Printre ele se afla si un "stranier", Isuzu-ul WZJ, singurul care a fost achizitionat de un operator privat in urma acelei licitatii, reparat si utilizat ulterior pentru transportul de persoane in mediul rural. Toate celelalte masini, achizitionate noi intre anii 1993 - 1996 au fost casate si vandute la pret de fier vechi. 

Iata si cateva fotografii pe care le-am realizat in cursul acelei vizite: 

O lectie de patriotism de la Atlas

Gloria autobuzelor romanesti nu a apus la Galati, odata cu casarea Rocar-ului TZG si nici a de Simon-ului PNN... Nu. 

Unul dintre operatorii de transport persoane din cadrul combinatului siderurgic galatean mai detine si MAI FOLOSESTE un autobuz romanesc, model ROCAR 112. Practic, RUE este ultimul patriot  din Galati, intretinut corespunzator dar utilizat intr-un cadru restrans - in incinta combinatului precum si pe caile de acces conexe acestuia. 

RUE a fost achizitionat in 1993, si a facut parte din generatia MKA - MKG ... Colegul sau de lot, RUD, a fost casat de mult. La fel si colegii de generatie care au activat pentru R.A.T.U. / Transurb S.A.

RUE insa dovedeste ca prin priceperea si interesul unui sofer responsabil si pasionat de meseria sa, poate trai si poate inca purta - mai departe - simbolul industriei romanesti, aia facuta de romani pentru romani. 

Fotografiile au fost realizate de Adrian Postolache, caruia ii multumesc pentru (poate) ultimele amintiri realizate unui temerar autohton. 

Duminica amintirilor: 1. Zile senine cu MKB

MKB a lucrat pentru transportul public de persoane din Galati pentru aproximativ 15 ani. Masina a fost achizitionata in 1993, intr-un lot de 7 autobuze noi, cumparat de la fostele uzinele Rocar si adus la R.A.T.U. Galati de proprii soferi ai institutiei (regiei de transport), a circulat pana in 2008 si a fost al doilea casat din lotul sau de provenienta (după MKC).

In fotografia de mai jos, apartinand Agerpres, descoperita si distribuita de domnul Adrian Zăinescu in Grupul "Galații de odinioara", MKB avea 5 anisori de transport public in serviciul calatorilor si cel mai probabil, fusese retras din traseu pentru o cursa conventie pentru Santierul Naval Galati (Damen).

TZG rămâne în funcţia de Asistenţă Tehnică

Se spune că după ce ultimul Rocar 112 va fi pensionat, locul său în ceea ce priveşte serviciul de depanare va fi luat de Rocar-ul deSimon PNO. Acesta din urmă a luat deja primele lecţii în cursul lunii trecute, în perioada în care TZG a fost pregătit pentru un nou ITP.

Aşadar, postul de Asistenţă Tehnică va fi, în continuare, asigurat de ultimul Rocar 112 rămas în serviciul Transurb-ului până cel puţin la sfârşitul primăverii lui 2013. Până atunci, PNO îşi continuă activitatea la locale precum şi la cursele convenţie.

Mai jos:

-după trecerea I.T.P.-ului, în Autobaza 1:

-ieri dimineaţă, pe bulevardul Coşbuc:

Fişă de prezentare (4): autobuzul DAC/ROCAR 112 UDM

Primele autobuze DAC, model 112, au sosit la Galaţi în luna decembrie a anului 1988 şi au debutat pe traseul 11 (pe atunci, I.L.T.G. – Parc C.F.R.). Un an mai târziu, acestea au stat la baza înfiinţării Cursei Rapide ce avea capete de linie Micro 19 respectiv Parcul C.F.R. şi se dorea a fi „un ajutor eficient cu număr redus de staţii pentru traseul 10”.

Cele 6 autobuze DAC 112 care au ajuns pentru prima oară în urbea noastră (timp de 8 ani, deşi acest model era disponibil, I.J.T.L. Galaţi a optat, alături de alte oraşe, doar pentru varianta articulată, care a susţinut cu brio transportul local alături de Ikarus-urile 280 şi Roman-urile 112 achiziţionate în cea de-a doua jumătate a anilor 70) erau „tipice” anilor de... „economie comunistă”: scunde, cu izolaţii deficitare şi piese de slabă calitate, utilizate atât pentru dotarea saloanelor cât şi a părţilor de natură tehnico-funcţională.

Exemplarele care au urmat, până la loturile din 1993, n-au avut nici ele prea mulţi ani la activ în folosul călătorilor.

Modelul 112 a fost achiziţionat de regia noastră de transport local până în 1996. La o primă analiză în ceea ce priveşte achiziţiile autohtone, varianta articulată a avut mai mulţi reprezentanţi decât cea scurtă. Aceasta din urmă, a rezistat în serviciul local până la sfârşitul anului 2009. E drept, au fost şi câteva excepţii izolate în primele luni ale lui 2010, atât la Convenţii cât şi la trasee („perifericele” 26 şi 31, mai precis). În prezent, mai trăieşte doar un singur reprezentant din generaţia 112: este vorba de autobuzul de intervenţii, „legendarul” TZG, care prin ambiţia şi dedicaţia foştilor săi titulari a reuşit s-adune până acum 16 ani de activitate... în folosul comunităţii.

PNN, de serviciu la 102

Ceea ce a mai rămas din industria autohtonă de autobuze, la Galaţi se poate număra pe degete, cu condiţia să ştii să numeri până la trei. În altă ordine de idei, TZG (1996), PNO şi PNN (1997). Dintre acestea, cele două Rocar-uri de Simon continuă să facă treabă excepţională, ambele fiind utilizate atât la traseele cu flux mare de călători cât şi la cursele speciale. De menţionat că PNO a revenit de ceva timp în circuitul local (după ce i s-a reparat motorul).

Astăzi, PNN a optat pentru un traseu cu destulă bătaie de cap: 102. Faptul că acest mijloc de transport, cu 14 anişori la activ, este introdus la una dintre cele mai aglomerate itinerarii ne arată faptul că Rocar-ul a făcut multe produse de calitate, care iată că-i poartă numele după aproape nouă ani de la desfiinţare. Şi da, colaborarea cu italienii a adus acel plus de unde am fi avut ceva de învăţat... dacă s-ar fi dorit.