Se afișează postările cu eticheta Viata Libera. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viata Libera. Afișați toate postările

miercuri, 1 iunie 2016

Vă mai amintiţi?!

Epoca Isuzu a fost răspunsul R.A.T.U. pentru concurenţa transportatorilor privaţi. Se întâmpla în anul 1998, când Primăria a decis să “echipeze” societatea de transport local cu primul lot de 12 midibuze dintre care 11 pentru serviciul public local şi unul de protocol.

Midibuzele au debutat pe traseul 102 pentru a susţine titularele de atunci ale acestuia – adică troleibuzele articulate DAC/ROCAR  117E/217E. A urmat 15-le şi apoi… restul traseelor deţinute de R.A.T.U. Până în a doua jumătate a lui 2013, ne-am bazat pe serviciile oferite de micuţele Isuzu, fie că ne-a plăcut sau nu.

Vă mai amintiţi de afişajele programate, de primele perforatoare electronice, de regula aceea – preluată din ţările civilizate – prin care eram obligaţi să ne urcăm pe la uşa din faţă, să perforăm sau să cumpărăm bilet şi să coborăm pe la uşa din spate? Vă mai amintiţi de scaunele îmburetate, de îngrămădeala de la orele de vârf?!

Poate că Isuzu n-a fost soluţia optimă pentru necesităţile noastre în ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un transport civilizat. Poate că nu le-am dat noi, călătorii, feed-back-ul dorit. Dar cert este că inimile lor au fost puternice, ambiţioase şi şi-au dat toată silinţa pentru a ne purta spre destinaţiile dorite.

Anul 1998… şi al doilea lot de Isuzu-uri aflate pe prima pistă a Autobazei 1, aşteptând să deservească pasagerii urbei noastre:


joi, 17 aprilie 2014

Urmările acelei… greve spontane

Din punctul meu de vedere, am considerat Primăria – acționară de bază la S.C. Transurb S.A. – vinovată de haosul din transportul local, iscat la sfârșitul lunii trecute; însă nemulțumirile celor pe care se sprijină Transurb-ul - șoferii profesioniști, “motorul” acestei instituții – au vizat, în mare parte, hotărârile stabilite de superiorii lor, de la “birouri”.
A fost un moment de adevăr, un moment de îndrăzneală… Acea clipă când sinceritatea te atinge la coaste și-ți cere să-i dai glas
Comisia investită de primar promite o nouă organizare. Ni se cere – așadar – să mai credem, pentru a suta oară, în viața noastră de contribuabili, într-o societate civilizată… Ei cum naiba s-o obții într-un cadru demn de lumea a III-a, în care investițiile sunt minore iar pretențiile… majore???
Iată articolul pe care cei de la “Viața Liberă” l-au formulat drept… “epilogul” protestului unui grup de oameni muncitori care doresc un salariu decent și un gram de respect din partea celor pe care îi slujesc și din partea celor care îi dirijează.
De ce e așa de greu în… mentalitatea unui oraș din estul României?! Doar suntem oameni, muncim și dorim să ne bucurăm de o viață normală! 

luni, 24 februarie 2014

Azi ne întoarcem în trecut…

Am adăugat, în pagina destinată “Arhivei de Presă”, ceea ce a însemnat anul 1995 pentru R.A.T.U. Galați. Pasionaților precum și persoanelor interesate de istoria regiei noastre de transport local le doresc multă răbdare și succes în lecturarea materialelor specifice: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/arhiva-de-presa-1980-2005.html 

marți, 4 februarie 2014

Cum putem salva tramvaiul de pe Mihai Bravu?

14 august 1900… debutul tramvaiului gălățean. Ne-au trebuit aproape două decenii până ca dorința noastră să devină realitate; a fost meritul lui Charles Georgi și a companiei sale.
Tramcarul local și-a început activitatea pe cinci trasee. Printre capetele de linie (terminale) se afla și cel din Gara C.F.R.
Am trecut prin două războaie mondiale și am “servit” o epocă de aur… A fost bine, a fost rău?!  Tramvaiul a coborât mereu în gară și ne-a asigurat legătura cu principalele puncte de maxim interes ale orașului.
Vremurile se schimbă. Uneori în bine, alteori în rău. Desigur, aici depinde de spiritul civic, de respect, de logică, demnitate, cunoaștere și dorință. E limpede că în ultimii ani alunecăm tot mai rapid pe panta comodității și știți ce? Ne facem rău cu mâna noastră… Zic asta fiindcă noi, gălățenii de rând avem puterea de decizie, noi am stabilit cine să ne conducă pentru a ne reprezenta și materialize interesele comune.
Revoluția ne-a adus democrația dar ne-a pătat demnitatea și ne-a mâncat curajul de a lupta pentru o lume mai bună. De la începutul anilor 90 a început perioada de regres, perioadă simțită pe toate planurile: cultură, economie, societate, agricultură, transporturi… S-au închis fabrici, s-au distrus ferme, mărețul C.S.G. a ajuns o caricatură iar transportul local ecologic riscă s-ajungă o amintire.
După Revoluție nu s-au mai făcut linii de tramvai iar rețeaua de troleibuz s-a extins în primii ani de… independență pe baza unor resurse și a unor proiecte stabilite în epoca apusă. Pe urmă a urmat trista resemnare.
Încet dar sigur, au dispărut tramvaiele dintre Porțile C.S.G.-ului (linia spre Poarta Nord), pe Coșbuc (porțiunea dintre intersecția cu Basarabiei și intersecția cu Bucovinei), în cartierul Port (între Palatul de Navigație și Gara C.F.R.), pe strada Traian (porțiune parțială între Baia Comunală și Barieră), pe strada Bucovinei…
Așteptăm să vedem ce se va întâmpla cu linia de tramvai care ducea spre Poarta Est C.S.G. (după consolidarea viaductului)… Dar până atunci aflăm din paginile cotidianului local “Viața Liberă” despre un alt segment care, în urma modernizării, va rămâne fără tramvai: strada Mihai Bravu și implicit, strada Gării.
Am menționat, la începutul acestui material, faptul că Gara C.F.R. a fost una dintre primele capete de linie pentru tramvai. De asemenea, până la închiderea circulației tramvaiului – din veșnicile interese politice pe care nu avem curajul de a le combate dar avem “tăria de caracter” de a le… “analiza” prin bodegi și piețe mergând pe principiul “eu când vreau să latru, latru și… doar atât!” – electricele liniilor care asigurau legături cu cartierele Micro 19, Micro 39, cu Bariera Traian sau C.S.G. nu duceau lipsă de călători. Desigur, n-ar duce lipsă nici acum dacă ar exista un minim interes de conservare și modernizare.
Am o singură întrebare: de ce în proiectul de modernizare nu s-a luat în calcul consolidarea terasamentului pentru reintroducerea unor linii de tramvai moderne, așa cum a făcut fosta conducere a urbei pentru tronsonul Asachi – Oțelarilor?
Domnule primar, doresc să vă spun două lucruri:
1.   Când plec din Micro 20 cu intenția de a ajunge la Gară, aș prefera să realizez această călătorie cu tramvaiul. Fiindcă este mai sigur, mai eficient și mai relaxant decât transportul cu maxi-taxi și totodată e mai ecologic decât orice alt mijloc de deplasare care coboară spre destinația menționată;
2.   Știți de ce am avut tramvai în Galați? Fiindcă AȘA ȘI-AU DORIT GĂLĂȚENII DIN URMĂ CU DOUĂ SECOLE… Au avut curajul de a cere și de a insista să obțină o asemenea formă de transport. Noi, cei de astăzi, dorim S-O PĂSTRĂM!
Iată și câteva amintiri… Sper ca până la urmă să răzbească și interesul pentru transportul electric cu tramvaiul spre Gara C.F.R.! Și sper ca printre cei care citesc acest material să existe persoane dornice de susținere și implicare!
 









sâmbătă, 27 iulie 2013

O ultimă misiune pentru EEJ

Midibuzul Isuzu pe care noi (încă) ni-l mai amintim sub identitatea EEJ a participat recent la un exerciţiu al Jandarmeriei. Locul acestei... scenete a fost în dreptul peroanelor nordice din Autobaza 1, acolo unde EEJ şi-a jucat cel din urmă rol: http://www.viata-libera.ro/eveniment/44612-galati-viata-libera-transurb-autobuz-teroristi-jandarmi-exercitiu

duminică, 6 mai 2012

Arhiva de presă – anul 1991

După o perioadă relativă de pauză pe care am avut-o în ceea ce priveşte documentarea & prezentarea activităţii regiei noastre de transport local de-alungul timpului, revin astăzi cu ceea ce a marcat anul 1991 în istoria I.J.T.L./R.A.T.U.: http://transportlocalgalati.blogspot.com/p/arhiva-de-presa-ijtl-ratu-transurb-1980.html (materialele sunt postate în partea de jos a paginii).