Autobaza 4: ultimul popas al celor din urma Rocar-uri

La Autobaza 4 am fost o singura data, in vara anului 2009, pentru a-mi lua la revedere de la cele din urma mijloace de transport public local autohtone cu care am calatorit in anii de scoala, liceu si facultate. In acea perioada, serviciul de transport public local mai utiliza doar cateva "romanesti" la traseele conventie precum si la traseul 31 (Micro 19 - Barbosi), "romanesti" ce aveau sa fie si ele retrase la inceputul anului 2010. Doar cele doua Rocar-uri de Simon au avut viata mai lunga, ultimul - PNN - fiind retras in vara anului 2019 din postura de "Depanare".

Din cate stiu, Autobaza 4 a gazduit, pe vremuri, flota de camioane detinuta de fostul I.J.T.L. Aici insa mai erau trimise, ocazional, si autobuze in special pentru reparatii. Datorita unui litigiu castigat in instanta, Autobaza 4 a iesit din jurisdictia operatorului de transport public local in favoarea unei persoane care a revendicat terenul pe care se afla aceasta constructie. O parte din aceasta exista si astazi. 

Din flota de odinioara a Autobazei 4, operatorul de transport public local a ales si a intretinut o parte din masini pe care le-a folosit in diferite scopuri pentru serviciile necesare desfasurarii activitatilor din cadrul Autobazei 1 precum si Sectiei 3 Tramvaie. Despre acestea voi mentiona intr-un articol ulterior. 

Revenind la singura mea vizita de la sfarsitul lunii iunie a anului 2009 in cadrul Autobazei 4, pot spune ca incinta ce gazduia autobuzele fusese curatata de echipamente (intrucat procesul privitor la revendicarea terenului era rol si se banuia deja castigatorul). Mai erau doua bancuri de lucru care banuiesc ca ulterior au fost transferate catre o alta sectie a Transurb-ului. Cele din urma autobuze autohtone fusesera scoase la licitatie - cu anunt in cotidianul local "Viata Libera", conform procedurilor legale. Printre ele se afla si un "stranier", Isuzu-ul WZJ, singurul care a fost achizitionat de un operator privat in urma acelei licitatii, reparat si utilizat ulterior pentru transportul de persoane in mediul rural. Toate celelalte masini, achizitionate noi intre anii 1993 - 1996 au fost casate si vandute la pret de fier vechi. 

Iata si cateva fotografii pe care le-am realizat in cursul acelei vizite: 

Transportul public local de persoane si Ziua Romaniei cu... realizari turcesti

Daca e sa privim in trecut, moldovenii si turcii au o istorie bogata impreuna, istorie ce continua sa scrie episoade... 

Nu voi cobori la vremea lui Stefan cel Mare, ci la nivelul anului 1998, cand a inceput, in ceea ce priveste transportul public local de persoane, achizitia midibuzelor Isuzu: masini care si-au dovedit robustetea in conditiile extreme de atunci. A urmat apoi episodul Prestij si cel cu Cobrele Guleryuz in rolurile principale. Cobrele exista si astazi in Autobaza 1 a Transurb S.A., asteptand de cativa ani sa fie duse la casare. 

Astazi, 1 decembrie, Ziua Romaniei defileaza la Galati midibuzele Karsan, cu stegulete romanesti. Mi-ar fi placut sa vad niste creatii autohtone sau creatii asamblate in Romania, cu un plus adus de atatia ingineri valorosi pe care inca ii mai avem in tara dar... deocamdata nu. 

Revenind la noile 20 de midibuze turcesti, am convingerea ca nu vor dezamagi din punct de vedere tehnic desi, capacitatea oferita calatorilor mi se pare redusa pentru unele trasee unde acestea au fost repartizate.

Traseul 37 (Str. Levaditti - Tiglina II) reprezinta prima modificare in ceea ce priveste implementarea sistemului e-ticketing. Acesta urmareste inlocuirea traseului de troleibuz 104 (Tiglina III - Parc C.F.R.). Astazi, au fost alese doua Karsane pentru noul traseu. A fost un prim pas. Urmatorul ar dori sa renunte la troleibuzele de pe 104 si sa suplineasca traseul 37 cu inca doua Karsane. Raman insa la baza, analizele din teren precum si doleantele calatorilor care sper sa fie in favoarea mentinerii transportului electric catre Tiglina III. 

A doua modificare - o etapa intermediara - reprezinta modificarea traseului 27. A treia, prelungirea traseului 20 prin Piata Centrala, o propunere mai veche, datand din primavara acestui an, ca solutie la modificarea timpului pe cursa alocat traseului 19 precum si la pastrarea uniforma a plecarilor din capatul de linie de la Complexul Siret a celor doua trasee. 

Modificarile intermediare cauta sa acomodeze din timp calatorii spre schema propusa a sistemului de e-ticketing, schema care poate fi oricand imbunatatita functie de propunerile si solicitarile celor care apeleaza zilnic/aproape zilnic la serviciile de transport public local. 

Deocamdata, in prima etapa, sa vedem cateva dintre midibuzele Karsan ce au debutat astazi la locale:

Foto 1: d-na Mioara Slabu; 

Foto 2: dl Marius Nicodim. 

Vă mai amintiţi?!

Epoca Isuzu a fost răspunsul R.A.T.U. pentru concurenţa transportatorilor privaţi. Se întâmpla în anul 1998, când Primăria a decis să “echipeze” societatea de transport local cu primul lot de 12 midibuze dintre care 11 pentru serviciul public local şi unul de protocol.

Midibuzele au debutat pe traseul 102 pentru a susţine titularele de atunci ale acestuia – adică troleibuzele articulate DAC/ROCAR  117E/217E. A urmat 15-le şi apoi… restul traseelor deţinute de R.A.T.U. Până în a doua jumătate a lui 2013, ne-am bazat pe serviciile oferite de micuţele Isuzu, fie că ne-a plăcut sau nu.

Vă mai amintiţi de afişajele programate, de primele perforatoare electronice, de regula aceea – preluată din ţările civilizate – prin care eram obligaţi să ne urcăm pe la uşa din faţă, să perforăm sau să cumpărăm bilet şi să coborăm pe la uşa din spate? Vă mai amintiţi de scaunele îmburetate, de îngrămădeala de la orele de vârf?!

Poate că Isuzu n-a fost soluţia optimă pentru necesităţile noastre în ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un transport civilizat. Poate că nu le-am dat noi, călătorii, feed-back-ul dorit. Dar cert este că inimile lor au fost puternice, ambiţioase şi şi-au dat toată silinţa pentru a ne purta spre destinaţiile dorite.

Anul 1998… şi al doilea lot de Isuzu-uri aflate pe prima pistă a Autobazei 1, aşteptând să deservească pasagerii urbei noastre:

Cândva, cu EEM…

Epoca midibuzelor a început la Galați în anul 1998, odată cu achiziția primului lot de Isuzu-uri (WZF – WZR) care au debutat la traseul 102, în paralel cu troleibuzele articulate (DAC 117E și 217E). În decurs de aproximativ un an, parcul Transurb-ului avea 26 de Isuzu-uri cu care spera să combată fenomenul maxi-taxi.

După cum am mai spus, aceste midibuze și-au început cariera în condiții dificile, care le-au exploatat peste limitele stabilite de producători: traseul 102 și mai apoi 11b, urmate de 9b și 20b…

A fost o luptă zilnică, dusă în condiții severe. Și orice luptă își are învinșii ei.

Primul Isuzu care a căzut la datorie a fost EEM; i-a cedat motorul și a devenit donor pentru colegii de lot.

Am căutat fotografii cu acest mijloc de transport… N-am găsit nimic. Și asta până când o prietenă pasionată de mijloacele de transport în comun gălățene – Harlau Roxana – a reușit să surprindă un scurt episod din viața acestuia, scurtă, ambițioasă dar lipsită de noroc.  

Probabil că sunt singurele instantanee care să ne amintească de EEM; el rămâne unul dintre eroii noștri locali! Iată-l surprins în fostul terminal din Gara C.F.R., la traseul 29…

 

Așa cum am mai spus, intențiile acestui blog sunt de a promova imaginea regiei noastre de transport, de a oferi informații utile și de a aprinde amintiri… Aștept pe oricine dorește să se implice din pasiune pentru un scop comun. ÎȚI MULȚUMIM, ROXANA!

Eroii de ieri

Pe vremea când generația Isuzu încă mai făcea istorie la Galați…

 

 

 

Cele din urmă fotografii - I

În cursul ultimelor două săptămâni, o parte dintre “motorizatele” Autobazei 1 retrase din circulație au fost transportate la Remat, pentru casare. Mai precis, este vorba despre midibuzele Isuzu și autobuzele DAB. Le mulțumim atât lor, pentru că ne-au slujit pe traseele locale și-n regimul curselor convenție, cât și mecanicilor și totodată titularilor pentru modul în care au avut grijă de ele.

Au fost ambițioase până-n ultimele lor zile… Și au lăsat în urmă frumoase amintiri.

Iată cea din urmă fotografie pe care am realizat-o grupului de pensionari, cu doar două zile înainte de drumul spre Remat…

 

Să vedem și ultimele trei DAB-uri retrase din circulație: DWH (ex-2934), DWO (ex-2905) și DWP (ex-2901)…

 

 



Sfârşit de vară, sfârşit de epocă Isuzu



Micuţul YRD a fost şi el tras pe dreapta. Iată-l la câteva zile de la retragere, odihnindu-se pe prima pistă din Autobaza 1:

Pensionarea sa marchează încheierea epocii Isuzu, începută în a doua jumătate a anului 1998. Amintesc că achiziţionarea acestui tip de midibuze s-a dorit a fi un răspuns pentru concurenţa privată de la sfârşitul anilor 90. Dealungul celor 15 ani de activitate, cele 26 de Isuzu-uri au acoperit toate traseele locale – cu schimbările impuse pe parcurs – precum şi cursele convenţie.

Primul care a clacat a fost EEM, în 2006. Iar YRD a jucat... ultima carte în... „ultimul mohican”. Să ni-l amintim la datorie: ultima fotografie pe care i-am realizat-o în cursul acestei veri, la traseul 26, pe bulevardul George Coşbuc:

YRD – şedinţa foto a „ultimului mohican”

Epoca Isuzu va apune la sfârşitul acestei veri, odată cu expirarea I.T.P.-ului ultimului membru: YRD. Deşi midibuzul se menţine în condiţii tehnice bune, m-am grăbit să-l surprind în clasica prezentare foto, menită să ne amintească de el (şi) după momentul pensionării.

În prezent, „ultimul mohican” continuă să servească majoritatea traseelor deţinute de regia noastră de transport local, căutând parcă să ne amintească pentru ultima oară de rolul important pe care l-au jucat midibuzele Isuzu în deceniul trecut Cei doi titulari ai lui YRD promit să-l conducă şi-n ultima sa zi de activitate. Prin buna relaţie pe care o promovează cu călătorii precum şi prin interesul manifestat faţă de mijlocul de transport pe care-şi desfăşoară activitatea, ei vor marca cu siguranţă un epilog pozitiv.

Şedinţa foto s-a desfăşurat în două episoade; asta fiindcă YRD continuă să fie un membru de bază în peisajul de transport local şi, prin urmare, are prea puţin timp liber la dispoziţie.

-exteriorul: continuă să-şi păstreze aspectul îngrijit:

-salonul: se păstrează în condiţii bune pentru transportul călătorilor:

-cabina: mereu simplă, discretă şi curată:

Pe Ana Ipătescu: adio tramvaie!

Economia locală s-a dovedit a fi potrivnică în ceea ce priveşte promovarea zonei portuare şi implicit susţinerea sa prin reţele complexe de mijloace de transport.

Astăzi privim spre strada Ana Ipătescu, cea care, în cea de-a doua jumătate a anilor 80 a primit reţea de tramvai menită s-asigure legătura – de bază – între Gara Fluvială şi Gara C.F.R. Serviciul electric în zona menţionată a rezistat puţini ani: în ciuda analizelor din acele vremuri, acesta s-a dovedit nerentabil.

Iată c-a venit şi timpul în care... îngropăm un alt episod electric din istoria locală, episod care nu s-a bucurat de succesul aşteptat. Lucrările de modernizare au început de anul trecut, de la sfârşitul primăverii şi ar trebui să se sfârşească în luna septembrie. Tramvaiul nu va mai reveni pe Ana Ipătescu. Şi nu va fi – deocamdată – nici troleibuz (deşi prin 2010 a existat o promisiune „cu tangoane” între strada Domnească şi INTFOR).

În concluzie, singurele care se vor bucura de modernizarea acestei străzi vor fi midibuzele Prestij, menite să deservească traseul 15. Ele nu se vor mai zdruncina pe drumul marcat de piatră cubică...