23 PGL: REVENIREA

La 1 decembrie 2019, in orasul Galati aveau sa fie reintroduse midibuzele, intr-un fel, un deja-vu pentru anul 1998 dar de aceasta data, nu cu Isuzu si ulterior Prestij-uri ci cu Karsane si nu pe rutele principale, asa cum a fost in 1998 ci pe cele cu flux redus de calatori, asa cum e si logic. Cele 20 de Karsane care au debutat - asamblate ca si Isuzu-urile si Prestij-urile din trecut, in Turcia - au fost trimise pe liniile 12, 13, 15, 16, 25, 30, 31, 37 si 38. Ultimele doua trasee, 37 (Tiglina I/II - Levaditti) si 38 (Micro 19 - Cartier A.N.L. Micro 17) au fost infiintate odata cu introducerea Karsan-elor. 

Primul Karsan din lotul celor destinate pentru transportul public local galatean a fost inmatriculat GL-02-PGL si a fost utilizat intial pentru scolarizarea viitorilor titulari de midibuze. Pe urma, au venit, in "reprize" si restul Karsanelor... per total, 20 la numar care au primit numere de parc de la 13 PGL la 26 PGL si de la 28 PGL la 32 PGL.

Dintre toate cele 20, un Karsan avea sa inceapa cu stangul. Este vorba de 23 PGL, care a luat foc in trafic si care - avand in vedere faptul ca in ultimii ani, tot mai multe autobuze de la Transurb se aprind pe trasee sau in Autobaza 1 - a ridicat un mare semn de intrebare. Midibuzul a fost trimis la  expertiza la Bucuresti, a fost refacut si adus in Autobaza 1 in cursul acestei saptamani (miercuri, conform informatiilor primite). In Autobaza 1, dupa o alta verificare, 23-ul a revenit la locale. 

Si iata ca, in cursul acestei amieze de duminica, l-am surprins pe acest midibuz la traseul 15 in zona Stirex. 

Mai jos, prima fotografie realizata dupa stingerea incendiului, pe cand 23 se afla in Autobaza 1, urmata de altele 3 pe care le-am realizat astazi, in locatia mentionata anterior. 

Inainte de modernizare

Anul 2019, pe vremea cand lucram la Transurb S.A. si calatoream in unele dimineti cu tramvaiul spre locul de munca... 

Anul 2019, cand inca nu incepusera lucrarile de modernizare pe strada Siderurgistilor iar aspectul acesteia era oarecum "vintage", din generatia care a iubit si promovat transportul electric cu tramvaie. 

Mai jos: ZGT-ul 1528 trecand la ceas matinal prin zona "IREG" de pe strada Siderurgistilor.

Cu troleibuzul printre competenta de ieri si bufoneria de azi

Anul 1984 avea sa aduca - in ceea ce priveste transportul public local de persoane - prima discutie privitoare la introducerea troleibuzului in Galati. Timp de 4 ani, s-a discutat si analizat IN MOD COMPETENT si pe fundalul costurilor privitoare la carburant despre extinderea transportului electric. Amintesc ca lucrarile pentru reteaua de troleibuz au inceput in anul 1988 iar primele 7 troleibuze au iesit in PROBE in luna august a anului 1989 (lotul 201 - 207). 

Desigur ca in acele vremuri nu exista atata birocratie si incompetenta printre alesii urbei. 

In anul 1985, conform materialului postat mai jos, existau trei propuneri privitoare la extinderea retelei de tramvai: 

-legatura catre Poarta Nord a C.S.G.-ului, legatura realizata ulterior;

-legatura dintre Gara C.F.R. si Gara Fluviala, realizata si inaugurata in anul 1986;

-legatura spre Vanatori, propunere amanata si ulterior abandonata in favoarea unei decizii mai pretentioase: realizarea unei cai de rulare pentru tramvaie pe dig, intre Galati si Braila.

Pentru troleibuze, se propunea:

-legatura dintre cartierul Micro 19 si Parcul C.F.R., legatura realizata si activa si astazi;

-legatura dintre cartierul Tiglina III si Parcul C.F.R., realizata si ea si - de asemenea - activa si in prezent;

-legatura cu cartierul Port pana la Gara Fluviala, propunere abandonata, reluata ulterior pentru mutarea terminalului catre I.L.T.G, si anulata din nou la inceputul anilor 90 datorita fluxului de calatori aflat in continua scadere;

-legatura cu cartierul Siret, propunere amanata si anulata dupa Revolutie.

Amintesc faptul ca din anul 1992 si pana in prezent, reteaua de troleibuz nu a mai suferit nici o extindere desi pe plan mondial se militeaza pentru transportul ecologic. Daca tramvaiul a pierdut si pierde teren, troleibuzul a avut mai multe sanse de extindere pe parcursul mandatelor de primari care s-au perindat pana acum la conducerea orasului. In anii 2018 - 2019 au existat doua propuneri de bun simt, venite din partea Transurb si neonorate de Primarie ca deh... cand n-ai cu cine, n-ai ce face:

-extinderea retelei de troleibuz pe bulevardul Dunarea;

-extinderea retelei de troleibuz de la Parc C.F.R. in Bariera Traian.

Din pacate, oamenii de calitate lipsesc iar sedintele dintre Compartimentul de Transporturi din Primarie si reprezentantii de la Transurb sunt doar o pierdere de timp in ceea ce priveste extinderea transportului electric cu troleibuze. Pierdere de timp "sponsorizata" de contribuabili. Pe bune acum, sunteti atat de incompetenti incat sa aprobati extinderea unei retele de troleibuz pe 6 stalpi mari si lati?! 

1988 - I.J.T.L- ul si autobuzele sale

Imi amintesc cu drag de vremurile in care autobuzele nu purtau "uniforme" pentru schemele de culoare, asa cum se doreste si se implementeaza in prezent. Probabil e o nostalgie a copilariei mele...

In materialul original, postat mai jos, se regasesc o parte din autobuzele I.J.T.L.-ului care, in cursul anului 1988, erau programate pentru reconditionari estetice. Roman-uri si DAC-uri. Cine si le mai aminteste? 

Vremuri de normalitate... de mult apuse

In anul 1998 inca existau lucruri simple si de calitate in ceea ce privea informarea calatorilor cu privire la programul de functionare al mijloacelor de transport in comun. E drept ca nu existau destule detalii dar cele promovate erau clare si precise si - in acele vremuri - erau respectate. 

In anul 1998 parcul auto de atunci era suficient de dezvoltat pentru a indeplini in mod corespunzator programul de transport. In ceea ce privea sectorul de motorizate, existau autobuze autohtone (DAC 112, DAC 117, ROCAR U 312 B, ROCAR DE SIMON) precum si midibuzele Isuzu, robuste si prezente mereu la datorie. 

Din pacate, slaba pregatire a protagonistilor din prezent, aflati in functii de conducere, contribuie cu "brio" la haosul actual. Intreaga axa a transportului public local de persoane, incepand cu compartimentul din Primarie, este slab organizata iar rezultatele se vad zilnic pe teren. Poate c-ar trebui studiat putin trecutul, logica promovata atunci, si daca ideile noi nu contribuie in mod constructiv la promovarea transportului in comun, macar o analiza a trecutului, efectuata de oameni competenti, sa gaseasca variante constructive. 

E trist sa vezi baloane de sapun umflandu-se pe spinarile contribuabililor si laudandu-se cu niste realizari de slaba calitate. Poate chiar patetic. Lucrurile sunt simple pentru cei ce stiu sa le faca simple. Astept, probabil alaturi de alti galateni care apeleaza la serviciile transportului public local, o implicare profesionista si nu una copilareasca, superficiala. 

Pana atunci, va ofer o fotografie cu un panou de statie, metalic, vopsit cu rabdare (nu autocolante de slaba calitate, nu hartii scoase la imprimanta si "modern" lipite in locatiile corespunzatoare), promovand - pentru acele vremuri - informatii logice, stabile.

Autobuzele Den Oudsten B96: soarele coboara spre apus

Serialul Den Oudsten B 96 care ruleaza la Galati din anul 2010 se apropie de ultimele sale episoade. La debut au fost 30 de "actori principali" carora, ulterior, li s-au mai adaugat inca 8. Primul actor care a parasit scena transportului public local de persoane a fost LTB si incet, incet, ne-au mai parasit si altii... 

Astazi, "serialul" mai are 6 actori dintre care doar 5 continua sa interactioneze cu publicul calator.

LST si LSZ continua sa ramana eroii principali ai serialului. Ambii au activitate zilnica, atat la traseele locale cat si la cursele conventie.

LSJ, LAE si LAH au aparitii mai rare dar continua sa-si joace fara probleme rolurile pana la capat. 

LTN a ajuns "regizor" dupa pensionarea Rocar-ului PNN. Si probabil va mai regiza seriale in Autobaza 1 dar cu alti actori... 

Mai jos, doua... "postere" cu eroii principali cu activitatea cea mai longeviva din serialul Den Oudsten B96:

Actualizare statistica mijloace de transport public local pentru anul 2019

Anul 2019 a adus "zestre noua" in curtea autobazei 1. Astfel, dupa achzitia celor 17 troleibuze Skoda Solaris in anii 2017-2018, anul 2019 a redeschis capitolul midibuzelor cu 20 de Karsan Jest nou-noute iar "sectorul" autobuze a primit 40 de autobuze BMC Procity 12, si acestea tot nou-noute. 
O parte din autobuzele vechi au prins mult meritata pensionare, altele au cazut surmenate, la datorie.

Troleibuzele MAZ Eton 203T au aparitii tot mai rare la trasee si cum extinderea retelei electrice de troleibuz continua sa ramana un vis schitat doar pe hartiile edililor pentru a mai "condimenta" cate o sedinta in ceea ce priveste transportul public local, este posibil ca acestea sa intre in conservare sau sa ruleze foarte rar, prin rotatie. 

Sectia Transport Electric a fost nevoita sa treaca tramvaiele Tatra KT-4D in conservare pentru a doua oara intr-un deceniu. Avand in vedere ca la Galati se intentioneaza pastrarea a trei trasee de tramvai, in prezent se desfasoara lucrari de modernizare pe axa dintre Siderurgistilor si cartierele Micro 39-40, in depou sunt 25 de ZGT-uri Duwag Holec 4/6, precum si faptul ca in viitor parcul electric va primi 8 tramvaie noi, este foarte posibil ca Tatrele KT-4D sa devina o amintire.

https://transportlocalgalati.blogspot.com/p/statistica-parcului.html 

Inapoi in... 1985

Lasand prezentul cu traseele sale aflate intr-o continua schimbare, cu mijloacele de transport moderne, recent achizitionate si promovate in scurt metraje, la bordul carora se afla soferi profesionisti, politicosi si imbracati corespunzator, intr-o tinuta eleganta, placuta dar alaturi de un director general caruia ii place afirmarea in mass-media, deschidem in aceasta seara arhiva societatii de transport public local cu un episod din anul 1985. 

Vor mai fi si alte materiale originale, pornind din trecut si cu bataie lunga - pana in prezent. Dar deocamdata, sa ne indreptam pasii spre nostalgia trecutului.

Dupa cum spuneam: anul 1985. In acea vreme, transportul public galatean se desfasura cu autobuze si tramvaie. Existau 26 trasee de tramvai - aflate in expansiune - si 26 trasee de autobuz. 

In ceea ce priveste dezvoltarea retelei de tramvai, linia 49 avea sa fie rebotezata 53 si modificata odata cu aparitia liniei 48 . Traseele 45 si 47 aveau sa fie suspendate si inglobate in alte rute electrice iar altele, precum traseul 40, aveau sa sufere modificari. 

La reteaua de autobuze, modificarile au aparut mai tarziu. In acele vremuri, se spune ca traseele motorizate erau mult mai stabile decat cele electrice. Si asa a si fost pana la introducerea troleibuzului, in anul 1989 cand au inceput sa apara primele schimbari majore. 

Inca din 1983, economia Epocii de Aur avea sa stabileasca doua criterii eficiente - pentru acea perioada - in ceea ce privea activitatea mijloacelor de transport de pe teritoriul Romaniei: introducerea buteliilor cu gaz metan si aplicarea programului variat pentru orele de varf si perioadele cu flux mediu si redus de calatori dintre orele de varf. La Galati, au existat, dupa cum povesteam si-n materialele anterioare, trasee scurte, ale caror capat era mutat in centrul orasului pentru economisirea carburantului. Desigur, chiar si-n acele perioade, legaturile cu capetele de linie principale ramaneau asigurate dar la o frecventa de timp mai redusa iar in timpul week-end-ului existau trasee speciale. 

Nu putem spune ca transportul local din anul 1985 era satisfacator. Nu. Nici pe departe. Se calatorea pe scarile autobuzelor si tramvaielor iar cozile din statii erau uneori la fel ca cele de la lapte, carne sau paine. Atunci era un orizont inchis. Acum e un orizont liber. Lipsesc doar mintile luminate care sa invete din trecut ceea ce pot imbunatati azi. Din pacate, nu se vad aceste minti. 

Stii ce inseamna sa promovezi cu adevarat ca... boss atat in plan real cat si intr-un banal material publicitar al unei societati pe care o ai in subordine? Cu siguranta nu doar un chip zugravit pentru o prezentare eleganta. Daca stii sa tii alaturi si sa respecti o echipa, daca stii sa cunosti oamenii cu care lucrezi si sa ii respecti pentru calitatile lor si sa fii in preajma lor cu o vorba buna, ca OM, ai de castigat. Nimic nu se face in mod individual. Dovada si acest material.

În urmă cu 30 de ani...

Galaţi, strada Brăilei, în apropiere de Ultimul Leu... Anul 1987. Blocuri recent construite, spaţii verzi, drumuri asfaltate şi trafic aerisit.

În ceea ce priveşte transportul public local, se continuă achiziţia autobuzelor articulate, model DAC 117, achiziţie începută din anul 1980 precum şi amplasarea buteliilor cu gaz metan pe caroseria acestora: 3 butelii pentru autobuzele articulate, 2 pentru cele simple.

Fotografia aparţine Arhivei Stanescu. Multumesc pentru acceptul publicării!

A fost odată ca niciodată...

Terminalul din Centru a fost activ pentru aproape douazeci de ani. Puţini îşi mai amintesc probabil de scopul înfiinţării sale: acela de a permite înfiinţarea, din motive ce ţineau de economia de carburant,  formelor scurte ale unor trasee. Acestea erau utilizate în zilele de sâmbătă şi duminică precum şi între orele de vârf din cursul săptămânii.

De exemplu, traseul 10, care în acea perioadă mergea între Micro 19 şi Parcul C.F.R. avea ca formă scurtă traseul 15, ce cobora din Micro 19 până în Centru. Traseul 24 („traseul tineretului”) asigura legătura între Micro 40 şi I.L.T.G. (INTFOR-ul de astăzi) iar forma sa scurtă era 34: Micro 40 – Centru. (...)

Terminalul din Centru se afla la intersecţia străzilor Bălcescu cu Brigadierilor (acolo unde a fost pizzeria Daisy) şi în prezent aparţine Bisericii Adormirea Maicii Domnului şi găzduia, pe lângă autobuze, şi staţie de taxiuri. În terminal se intra din strada Brăilei, pe lângă Hotelul Dunărea, unde era amenajată staţia de coborâre. Autobuzele intrau apoi în rondou şi aşteptau orele de plecare în noi curse. Prima staţie de urcare se numea – ca şi terminalul – Centru însă era amplasată pe strada Brăilei, după intersecţia acesteia cu strada Bălcescu (staţia mai era cunoscută şi sub denumirile „Loto Pronosport” sau „Femina”).

În ceea ce priveşte economia de carburant, o altă măsură implementată (şi) la I.J.T.L. Galaţi din cursul anului 1984 au fost buteliile cu gaz metan. Pe atunci aveam trei tipuri de autobuze în serviciul transportului public local: Ikarus 280, Roman 112 şi DAC 117. Ikarus-urile 280 şi DAC-urile 117 erau modelele prevăzute cu articulaţie (de aici şi porecla de „râme”) şi „purtau” câte trei butelii. Roman-urile 112 („bombardierele”) aveau doar două butelii.

Iată, mai jos, o superbă amintire din anii 80, cu două articulate DAC aflate în staţia de coborâre din dreptul Hotelului Dunărea: 

După 36 de ani

Anul 1980… o perioadă în care reţeaua de transport local gălăţean (pe atunci gestionată de I.J.T.L.) se afla în plină dezvoltare şi totodată modernizare. Punctul maxim al acestei “expansiuni” avea să fie atins în 1986.

Pe harta de mai jos, inginerii care au lucrat la I.J.T.L., au trasat cu negru liniile de tramvai funcţionale în anul 1980 iar cu verde, pe cele de autobuz. Oare acea culoare neagră cu care au fost marcate itinerariile de transport electric avea să prevestească declinul acestora?! Iar culoarea verde, să ne anunţe că autobuzele urmau să devină principala formă de transport gălăţean?!

Se ştie că până în anul 1980, la Galaţi, tramvaiul a fost baza. Pe urmă, atât rutele motorizatelor cât şi cele deţinute de electrice au fost extinse. Tramvaiele au continuat să domine circuitul urban: în 1986 aveam 28 de trasee de tramvai şi 23 de autobuz.

Din 1986 şi până în 1989 a existat perioada de stagnare. Liderii “epocii de aur” aveau în vedere pentru Galaţi un proiect mai vechi, rămas în vârf de băţ din 1985: introducerea troleibuzului. Evenimentul avea să se întâmple la data de 20 august 1989 (pe linia 101 : Micro 19 – Centru, cu 7 troleibuze DAC 117).

Nu ştim ce-ar fi urmat în privinţa transportului local dacă n-ar fi venit “Revoluţia”; cert este că planurile existente pentru reţeaua de troleibuz s-au stins după 1992 (din acel an şi până în prezent am rămas cu aceleaşi 2 trasee de troleibuz). Despre tramvaiele se spune că ar mai fi avut o şansă: linia Galaţi – Brăila, un alt proiect răpus de incapacitatea, indiferenţa şi egoismul idioţilor care s-au trezit peste noapte la cârma oraşului.

Nu zic că s-a circulat bine cu maşinile I.J.T.L.-ului în “epoca de aur” fiindcă… nu s-a circulat bine deloc! Iar astăzi însă, deşi avem oameni cu principii constructive, cu planuri şi propuneri logice, eficiente, ne încurcăm din nou în culorile politice, ne dăm unul altuia cu stângul în dreptul şi astfel continuăm să rămânem un oraş incapabil de dezvoltare.

Cândva...

Anii 70 au fost anii ROMAN-urilor 112, cele care au asigurat trecerea de la TV 20-uri la DAC-urile model 112 respectiv 117. Fosta E.T.O. Galaţi („transformată” mai apoi În I.J.T.L.) a deţinut peste 160 (!) de astfel de exemplare, majoritatea casate între anii 1985 – 1987. Acestea au fost sprijinite la debut de TV-uri iar la final, de DAC-urile scunde şi articulate.

O parte din exemplarele achiziţionate noi în anii 70 au rezistat aproape două decenii şi au apucat să-şi cunoască „susţinătorii” – mai precis lotul BTR – BUA – achiziţionat S.H. de la Târgu-Mureş. Au fost ani chinuiţi de economie, ani în care regia de transport local a trebuit să facă minuni cu piese şi echipamente de slabă calitate sau preluate de la maşinile casate.

În privinţa traficului, anii 70 au avut puţine autoturisme şi multe autobuze, de obicei aglomerate la orele de vârf, „sindrom” de care avea să sufere şi deceniul următor. Sunt ani şi amintiri... ce fac parte din istoria transportului urban, din vieţile multora dintre noi.

-foto 1: pe strada Brăilei, în dreptul Liceului Pedagogic (sursa: „Valiza cu fotografii”);

-foto 2: Complexul Siret;

-foto 3: la Parcul C.F.R.

Vă mai amintiţi?!

Epoca Isuzu a fost răspunsul R.A.T.U. pentru concurenţa transportatorilor privaţi. Se întâmpla în anul 1998, când Primăria a decis să “echipeze” societatea de transport local cu primul lot de 12 midibuze dintre care 11 pentru serviciul public local şi unul de protocol.

Midibuzele au debutat pe traseul 102 pentru a susţine titularele de atunci ale acestuia – adică troleibuzele articulate DAC/ROCAR  117E/217E. A urmat 15-le şi apoi… restul traseelor deţinute de R.A.T.U. Până în a doua jumătate a lui 2013, ne-am bazat pe serviciile oferite de micuţele Isuzu, fie că ne-a plăcut sau nu.

Vă mai amintiţi de afişajele programate, de primele perforatoare electronice, de regula aceea – preluată din ţările civilizate – prin care eram obligaţi să ne urcăm pe la uşa din faţă, să perforăm sau să cumpărăm bilet şi să coborăm pe la uşa din spate? Vă mai amintiţi de scaunele îmburetate, de îngrămădeala de la orele de vârf?!

Poate că Isuzu n-a fost soluţia optimă pentru necesităţile noastre în ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un transport civilizat. Poate că nu le-am dat noi, călătorii, feed-back-ul dorit. Dar cert este că inimile lor au fost puternice, ambiţioase şi şi-au dat toată silinţa pentru a ne purta spre destinaţiile dorite.

Anul 1998… şi al doilea lot de Isuzu-uri aflate pe prima pistă a Autobazei 1, aşteptând să deservească pasagerii urbei noastre:

Purceluşii se îngraşă mereu pe ultima sută de metri…

Se apropie campania electorală şi fiecare dintre candidaţii pentru locurile din fruntea urbei noastre caută să impresioneze mulţimea cu ceea ce poate… Unii promit miraje, alţii deschid şantiere peste şantiere pentru a “da bine în fişa de prezentare”. Cu o asemenea atitudine, dragi… participanţi, n-o să obţineţi niciodată apreciere şi respect!

Astăzi, pe strada Domnească… încă o provocare pentru şoferii mijloacelor de transport local:

Noţiuni introductive despre manipularea gălăţenilor

Anul 2016 este unul dintre aceia ce are nefericirea de a fi marcat de campaniile politice în care unii candidaţi ce aspiră la funcţiile importante ale urbei noastre merg pe tiparul clasic al “criticilor adresate concurenţei” şi pe tot felul de promisiuni mincinoase în loc să ne vorbească despre… REALIZĂRILE LOR, DESPRE CEEA CE AU FĂCUT PĂNĂ ACUM PENTRU A MERITA VOTUL ALEGĂTORILOR!

Ehe, da… De ani şi ani, am ales să ne uităm în curtea “vecinilor”, să semnalăm până şi cea mai banală eroare pe care presa o ambalează mai apoi frumos, în articole menite să aprindă dezamăgirea cetăţenilor şi să-i condamne spre… VEŞNICUL NICĂIERI CARE NE BANTUIE DE… PESTE 25 DE ANI!

Se spune că mass-media ar trebui să fie independentă şi totodată subiectivă; din păcate, aceasta a ajuns un mijloc de manipulare în masă care face jocurile unor partide sau a unor oameni “de afaceri”.

Cel mai recent exemplu ni-l oferă pagina http://stiridegalati.ro/ care promovează, în formatul electronic, pe domnul Cătălin Cristache (candidat în cursa “pentru Primărie”) cu-n banner de toată splendoarea. Iată un “print-screen” justificator:

În pagina respectivă găsim următorul articol: http://stiridegalati.ro/domnilor-de-la-transurb-nu-i-mai-lasati-pe-toti-aerienii-sa-se-creada-mari-soferi/  (ataşez şi-un print-screen în cazul în care articolul va fi şters din locaţia respectivă)

Înţeleg supărarea cadrului didactic care avea sarcina de a-şi duce elevii la destinaţie şi apreciez scopul activităţii desfăşurate. Dar de la o eroare şi până la “aerienii care se cred mari şoferi!” e o diferenţă colosală dar… numai bună pentru un material inflamator.

Ceea ce mulţi dintre dvs. nu ştiu este că pe parcursul unei zile de serviciu, un şofer Transurb nu lucrează întotdeauna doar pe un singur traseu. Pe lângă unele curse convenţie pentru C.S.G. şi S.N.G. mai au loc anumite joncţiuni în urma cărora autobuze de pe o linie intră la suplinire pe alte linii, joncţiuni menite să asigure un transport de persoane cât mai eficient.

Faptul că greşeşti nu înseamnă că eşti “aerian”, domnule Andrei Escu. Suntem oameni, nu computere setate să funcţionăm fără eroare.

Culmea dezinformării este să scrii tâmpenii şi să le faci credibile. Sunt şoferi pe care îi cunosc şi care n-au absolut nici o treabă cu clasele politice şi cu acea linie de partid de care vorbea autorul articolului. Responsabilitatea, experienţa, pregătirea corespunzătoare şi modul de reacţionare la stres sunt criterii de care se ţine cont atunci când doreşti să devii şofer la Transurb. Restul e can-can, domnule Escu. Dar dacă tot umblă vorbe răutăcioase şi cu parfum de politică prin târg, de ce să nu le cuprinzi dumneata într-un articol?!

… “cu căştile în urechi, ascultă şi vorbeşte în timp ce conduce…” – este vorba despre o singură cască, şi anume cea pentru telefon, acceptată de legislaţie pentru a-ţi ţine ambele mâini pe volan şi a nu-ţi pierde reflexele. Dar o parte dintre călători, în special cei trecuţi de o anumită vârstă, nu înţeleg asta. Constat cu tristeţe că aceştia au rămas cu mentalul blocat la nivelul transportului local din epoca de aur… şi atunci n-ai cum să apreciezi îmbunătăţirile Transurb-ului şi nici să te arăţi om cu cel care te duce la destinaţie şi care munceşte corect pentru un salariu.

Cei care vin şi-ţi aruncă în silă banii pentru călătorie, care îţi reproşează că ai ajuns în staţie cu 5 minute mai târziu fără a şti că mijlocul de transport a fost prins într-un ambuteiaj, cei care privesc şoferul ca pe un războinic primitiv care dă cu ghioaga în volan şi care câştigă o mulţime de bani, cei care cred că la Transurb se fac angajări pe linie de partid sunt CEI UŞOR DE MANIPULAT în campaniile electorale. Şi e suficient să scrii un articol despre două incidente minore, nu-i aşa, domnule Escu? Aştept cu interes, din partea dumneavoastră şi alte materiale de calitate. Poate… “Evenimente la rând la covrigi” sau “Hoţul de ghiocei” (că tot vine primăvara cu… "vestitorii" ei).

TZF – o altă bijuterie fabricată de Rocar

Lotul de TZ-uri a marcat istorie pe străzile urbei noastre… Cei patru membri au funcționat ireproșabil până-n ziua în care le-a venit decizia de pensionare. Trebuie menționat că două autobuze au fost utilizate deseori la traseele locale și mai rar la cursele convenție iar celelalte două au avut o repartizare opusă colegelor sale în ceea ce privește activitatea de transport local. Acestea din urmă au fost TZF și TZG.

Despre TZG am mai vorbit… TZF a fost și el unul dintre cele mai curate și mai întreținute Rocar-uri gălățene iar tehnic vorbind, a fost sănătos până-n ultima sa zi de activitate. Pentru postul de Asistență Tehnică au candidat MKG și TZG. Putea candida însă și el… Cu siguranță că nu n-ar fi dezamăgit!

Iată-l pe TZF în vara anului 2009, fotografiat în Autobaza 1 doar cu câteva luni înainte de retragerea sa la Autobaza 4 (de unde avea sa fie trimis la fier-vechi).

 



Azi… ele nu mai sunt

… trecutul ne-a oferit lucruri utile, trainice…

În fotografia pe care o postez mai jos și pe care am realizat-o în vara anului 2009, industria și arhitectura amintesc de… aspecte care azi au ajuns amintiri: autobuzele românești, simple dar robuste precum și casele vechi care mor încet, din nepăsare sau în mod intenționat. Cu alte cuvinte, BZF – unul dintre cele mai bune și mai active “motorizate” Rocar 112 ale regiei noastre de transport local, pensionat în 2010 – precum și casa de la intersecția străzilor Traian și Eroilor, prăbușită doi ani mai târziu.

 



Cândva… la “Păpădie”

În această seară vă ofer o fotografie din anul 1984 aparținând “Serviciului Referințe” al Bibliotecii V.A.Urechia: intersecția străzilor Brăilei cu Coșbuc, cu un trafic mult mai aerisit decât cel prezent. Majoritatea autovehiculelor de proveniență autohtonă…

Anul 1984 a marcat una dintre puținele perioade de succes din istoria regiei noastre de transport local: ROMAN-urile 112 sosite în cea de-a doua jumătate a anilor 70 dominau localele, DAC-urile 117 câștigau tot mai mult teren iar Ikarus-urile 280 achiziționate noi, în două loturi - în urmă cu aproximativ 5 ani de la realizarea acestei fotografii - reprezentau… elementul de rezistență!

 



Azi ne întoarcem în trecut…

Am adăugat, în pagina destinată “Arhivei de Presă”, ceea ce a însemnat anul 1995 pentru R.A.T.U. Galați. Pasionaților precum și persoanelor interesate de istoria regiei noastre de transport local le doresc multă răbdare și succes în lecturarea materialelor specifice: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/arhiva-de-presa-1980-2005.html 

Un nou episod în Arhiva de presă

Am mai adăugat un an de amintiri în ceea ce privește evoluția regiei noastre de transport local… Anul 1993: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/arhiva-de-presa-1980-2005.html