Ultima zi a traseelor 6 şi 8

Din păcate, a venit momentul în care trebuie să ne despărţim de două dintre cele mai vechi trasee de tramvai: 6 (Poarta Est C.S.G. – Bazinul Nou) şi 8 (Piaţa Centrală – Bazinul Nou).

Atât 6 cât şi 8 au fost înfiinţate odată cu extinderea liniei de tramvai către zona portuară şi implicit trecerea de la ecartamentul îngust, de 1000 mm la cel de 1435 mm. Se întâmpla în urmă cu mai bine de 45 de ani!

Primele tramvaie care au deservit aceste trasee au fost Tatrele T3R, achiziţionate în trei loturi în prima jumătate a anilor 70.

Anul 1978, foto Olle Nevenius în capătul recent înfiinţat din dreptul Bazinului Nou:

Orice poveste are un început, un punct culminant şi fireşte, o încheiere. În cazul tramvaielor gălăţene, începutul a fost răsunător! Galaţiul a fost al patrulea oraş din România care a beneficiat de servicii de transport public local cu tramvaie. Se întâmpla în prima jumătate a anilor 1900. Până la sfârşitul anilor 60 au fost extinderi reconfigurări şi reparaţii. Apoi, odată cu darea în folosinţă a Combinatului Siderurgic precum şi extinderea fabricilor şi uzinelor din oraş, reţeaua de tramvai a cunoscut un avânt impresionant. Anii 1970 – 1985 au reprezentat punctul culminant al acestei expansiuni.  

 Declinul avea să se producă în primii ani post-decembrişti însă efectele urmau să fie simţite ceva mai târziu. Primele simptome: linia de tramvai dintre Palatul Navigaţiei şi Gara C.F.R., apoi legătura între cele două Porţi ale C.S.G.-ului. A urmat bulevardul George Coşbuc, pe segmentul cuprins între strada Basarabiei şi bulevardul Henri Coandă... strada Bucovinei...strada Traian, pe segmentul cuprins între Baia Comunală şi Bariera Traian... terminalul din Bariera Traian şi strada Al. Macelaru... strada Anghel Saligny... strada Tecuci...

Şi aşa aveam să ajungem în primăvara anului 2016, cu doar 10 trasee de tramvai: 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 39, 42 şi 44.

Traseul 2 a fost primul la care s-a renunţat. Iar acum a venit rândul lui 6 şi lui 8.

Cum s-a ajuns aici? Zonele industriale care în trecut erau active, astăzi abia mai trăiesc. Nu are rost să vorbim despre fabricile de pe Calea Prutului, cele de pe bulevardul George Coşbuc sau faptul că C.S.G.-ul anilor 70 a ajuns doar o umbră tristă şi bătrână.

Galaţiul pierde, pe zi ce trece, din aura sa productivă. Iar tramvaiele care duceau angajaţii spre locurile lor de muncă au ajuns să circule aproape goale spre zonele tot mai părăsite, condamnate de nepăsarea celor care ne conduc. Iată cum a ajuns să se încheie povestea traseelor 6 şi 8...

Anul 1993, foto realizată de Richard Lomas în terminalul din Bazinul Nou:

Anul 2015, foto realizată de Frederik Buchleitner în aceeaşi locaţie:

Spuneam că Tatrele T3R au fost primele tramvaie care au deservit liniile 6 şi 8. Astăzi, „turul de onoare” a revenit tot Tatrelor, însă model KT-4D.

La prânz, cu 1327 la linia 6:

Ultimul erou al liniei 8 a fost 1326. Iar pentru linia 6: 1333 şi 1343.

         Noi ne stabilim destinul. Şi prin activitatea noastră de zi cu zi, prin modul în care înţelegem viaţa, eficienţa muncii în echipă, respectul pentru cei din jur care ne susţin şi au încredere în noi, putem înfăptui poveşti frumoase la fel de bine cum putem sfârşi altele care ar fi putut să-şi păstreze farmecul şi strălucirea...

Tunelul… toamnei

În depoul de pe Magistrala C.S.G.: o după-amiază paşnică, de noiembrie şi câteva ceasuri de odihnă înaintea unei noi zile de muncă…

Zile obişinuite

… în spatele fiecărei călătorii cu tramvaiele gestionate de Secţia 3 a Transurb-ului se află oamenii sufletişti ai domnului inginer Culiţă Paraschiv, cei care se cunosc şi lucrează împreună de ani şi ani. Colaborarea lor generează… lucruri simple dar sigure, eficiente. Şi în spatele fiecărui lucru simplu, sigur şi eficient există o poveste… o ambiţie… o amintire.

La final, tot ce contează este asigurarea unui transport corespunzător pentru călători, asta e mulţumirea celor care lucrează la Secţia 3: după pregătirile necesare, KT-4D-ul 1327 a fost cosmetizat în culorile originale iar colegul 1343 reprezintă următoarea provocare.

Şi sunt doar zile obişinuite… 

Şedinţa foto a KT-ului 1327

Debutul acestui tramvai pe plaiurile gălăţene a avut loc în anul 1998, cu primul său număr de parc: 78. Sistemul de înregistrare din 2007 i-a atribuit, pentru câteva luni, o nouă identitate - 0099 după care a urmat cea pe care o afişează şi astăzi: 1327.

A trecut aproape un deceniu şi jumătate de la prima tură a lui 1327 (se spune că pe traseul 39). De atunci şi până-n prezent, acesta a urmat atât rute electrice care astăzi au ajuns nostalgice amintiri precum şi linii ce continuă să existe.

1327 nu a fost (şi nu este) un tramvai mofturos, care să facă zile negre personalului celor două depouri; el a necesitat ceva intervenţii, le-a primit, şi... iată-l în continuare dornic de deplasări pe traseele care au mai rămas în Galaţi.

În prezent, acesta este unul dintre veteranii ce se prezintă mereu îngrijit şi care, cu sprijinul profesioniştilor conduşi de domnul inginer Culiţă Paraschiv şi de domnul inginer Herepean, oferă călătorilor condiţii sigure de transport.

-exteriorul:

-salonul:

-cabina:

Noi materiale publicitare postate pe tramvaie

Unele şi-au păstrat reclamele cu care au fost livrate (Zoppini, G-Star Raw sau Mobel Hubner), altele au primit reclame noi pe parcursul activităţii prestate pentru regia noastră de transport local. În prezent, pe lângă „persistentele” „KMG” sau „Apă-Canal” (şi exceptând, desigur, „Izvorul Muntelui” postat recent pe debutantul 1533), alte trei tramvaie au primit autocolante publicitare noi:

-Tatra KT-4D 1327 şi ZGT-ul 1264: un nou canal de televiziune – "Megamax"; 

-Tatra KT-4D 1328: campania „Casă, n-ai egal”.