Cu 10, pe drum de amintiri intre portile C.S.G.-ului

Una dintre viziunile privitoare la transportul economic si totodata ecologic pentru orasul Galati a fost asigurarea unor trasee de tramvai intre Combinatul Siderurgic si o parte din cartierele industriale: Micro 19, Micro 20, Micro 21, Micro 39, Micro 40... precum si pentru diferite alte unitati de grupare a fortelor de munca sau institutii care colaborau cu platforma siderurgica: Gara C.F.R., zona portuara cu santierul naval si Bazinul Nou...

Marea expansiune a transportului deservit de tramvaie a luat amploare inca din prima jumatate a anilor '70 si pe parcursul a aproape unui deceniu, s-a extins in tot orasul. Avand in vedere faptul ca C.S.G.-ul era considerat "un al doilea oras muncitoresc al galatenilor", un numar semnificativ de trasee de tramvai isi aveau terminal aici. 

Primele tramvaie care au ajuns la Combinat au intors la Poarta Est, cea mai apropiata de oras dupa construirea viaductului. Ulterior, s-a realizat legatura dintre Poarta Est si Poarta Nord si poate, daca legatura electrica deservita de tramvaie dintre Galati si Braila ar fi fost realizata, ar fi existat transport electric si la Poarta Sud. 

Ca si in cazul traseelor pentru Poarta Est, la Poarta Nord se ajungea atat cu tramvaie desemnate pentru trasee in regim normal de transport cat si cu cele in regim de cursa conventie, active doar la schimburile de ture pentru C.S.G. Mai mult, a fost infiintat un traseu de tramvai care circula intre cele doua Porti: 53. Transportul calatorilor spre Poarta Nord se realiza pe doua linii, TUR respectiv RETUR. Spre sfarsitul anilor '90, datorita unor alunecari de teren combinate cu lipsa de interes a autoritatilor locale de a investi si intari malul de teren pe care se aflau aceste linii, sina de pe TUR nu a mai putut fi utilizata. Singurul traseu care a ramas activ a fost cel dintre Porti, desfasurat insa pe un singur fir - cel de RETUR - la inceput prin intermediul a doua tramvaie de tip Tatra T3R, cuplate spate in spate. Astfel, spre Poarta Nord se activa un tramvai iar celalalt era remorca iar de la Poarta Nord spre Poarta Est, remorca de pe tur devenea vagon tragator pe retur.

La achizitia tramvaielor Tatra T4D, in lotul receptionat se aflau doua vagoane (1308 si 1309) care aveau usi pe ambele parti. Conform informatiilor primite, acestea erau propuse pentru a deservi linia 53, alaturi de ultimele Tatre T3R aflate atunci in circulatie. Nu pot confirma daca 1308 si 1309 au deservit traseul solicitat. 

In primul deceniu al anilor 2000 avea sa suspende definitiv legatura electrica a transportului public local dintre Porti. O parte din liniile de tramvai, stalpi si console mai exista si astazi, ca o amintire trista in care democratia nu a investit nimic atunci cand transportul electric pentru aceasta zona era inca rentabil.

Astazi, multumita domnului Thomas E. Fischer, va ofer cateva fotografii pe care dansul le-a realizat alaturi de alti colegi pasionati, in penultima zi din luna august a anului 1996. Sa ne amintim de linia 53 cu Tatra T4D nr. 10! 

Actualizare prezentari

Astazi, prezentarea tramvaielor Timis 2 si Tatra T3R respectiv T4D care au rulat la Galati a fost intregita cu fotografii noi, multumita pasionatilor de transport public local care ne-au vizitat urbea in anii '90. Sursa este mentionata pentru fiecare tramvai postat.

http://transportlocalgalati.blogspot.com/p/tramvaiele-t3rt4-timis-2-kt-4d-zgt-6.html

Sa coboram in Gara C.F.R. ... a anului 1993

Alaturi de Richard Lomas si Dave Spencer, mai facem, si in aceasta seara, o incursiune in trecut. Mai precis in anul 1993, locatia: Gara C.F.R.

Pe atunci, Gara C.F.R. era un terminal cu flux maxim de calatori aproape pe tot parcursul zilei. Aici ajungeau tramvaie si autobuze care asigurau legaturile cu toate cartierele din Galati.

In prima captura foto, este surprins un trio cu un novice, un expert si un veteran: novicele este DAC-ul 112 cu nr. de parc 9350, achizitionat in primavara lui 1993. 9350 a prins noua numerotare si a avut numarul de parc YWL pana in anul 2004, cand a fost casat. 

Tramvaiul T3R cu nr. 2 era expertul ce avea o vechime de aproape 20 de ani in circuitul de transport electric din Galati. A fost casat prin anul 1995 iar numarul sau de parc a fost preluat de o alta Tatra dar model T4D, achizitionata din Magdenburg. 

Veteranul este DAC-ul 117 cu nr de parc 3693. Acesta a fost achizitionat in octombrie 1988 si a fost casat in anul 1995. In captura video, 3693 prezinta o schema de vopsea adoptata dupa ce a renuntat la reclama pentru cotidianul local "Viata Libera".

In cea de-a doua captura, il avem, pe langa tramvaiul T3R cu nr. 2 doua motorizate: Ikarus-ul 7759, unul dintre ultimele supravietuitoare ale loturilor de 14 Ikarus-uri 280 achizitionate in 1978, si DAC-ul 117 cu nr. de parc MKJ, achizitionat de la Targu Mures in anul 1993 alaturi de un alt articulat: MKH. MKJ a rezistat in schema de culoare originala pana in 2004 cand a fost pensionat.

Într-o zi, cândva, o amintire... (2)

Începutul anilor 70 a marcat, la Galaţi, primele episoade din „marea industrializare siderurgică” , ceea ce a deteminat dezvoltarea oraşului în ritm exponenţial. Aşa au apărut cartierele din vestul şi din nordul urbei noastre, precum şi extinderea celor din est.

Şi n-a fost vorba doar de C.S.G. ... Mai aveam şantierul naval, intreprinderile din valea oraşului, cele de pe străzile Coşbuc, Traian, Coandă, Ştefan cel Mare...    

Să dezvolţi un oraş implică, printre altele, asigurarea transportului în comun spre locurile de muncă create. A fost momentul în care transportul ecologic al „acelor vremi” a prins elan... Iată, Serviciul Referinţe din cadrul Bibliotecii V.A.Urechia ne oferă un fragment de la începutul anilor ’70, când în Galaţi au sosit primele tramvaie Tatra T3R, noi şi dornice s-alerge pe ecartamentul de 1435 mm...

„3”-ul a fost, prima oară, între cartier Ţiglina şi C.S.G. şi apoi a urmat şi „5”-ul – între cartier Ţiglina şi S.N.G. Şase ani mai târziu, ambele aveau s-ajungă în Micro 20 (Cinema Dacia)...

31 – cel din urmă T3R gălăţean

Şedinţa foto de astăzi are un invitat de legendă, singurul supravieţuitor al epocii „Tatra T3R” atât din oraşul nostru cât şi din ţară, cosmetizat şi aflat în conservare în Depoul 1 al S.C. Transurb S.A.

După cum spuneam în materialul anterior, T3R-ul 31 a fost achiziţionat în anul 1971. Schema de culoare originală – roşu cu alb – şi-a păstrat-o până în prima jumătate a anilor 90 când a primit reclama Colgate-Palmolive şi implicit o nouă schemă: jumătate roşu, jumătate verde.

În prima jumătate a anilor 2000, acesta avea să fie vopsit în albastru cu alb iar ulterior, să fie modificat în tramvaiul copiilor şi să primească un regim special de funcţionare, cu câteva curse pe an, cu ocazia zilelor de 1 iunie şi 24 – 31 decembrie. De asemenea, el a prins şi prima schimbare de număr din anul 2007 – când a devenit 0071.

De atunci şi până anul trecut, cel din urmă T3R s-a odihnit într-una din halele depoului 1. Apoi... a primit o şansă şi a fost cosmetizat – interior şi exterior – după schema şi dotările originale.

Exteriorul:

Salonul:

Cabina:

Se intenţionează ca T3R-ul nr. 31 să fie expus într-un loc public din urbea noastră care aminteşte şi păstrează activitatea transportului electric local cu pantograf. Are ce povesti...!

După ani şi ani...

Depoul nr. 1, Depoul Tatra sau „Depoul din Barieră” a fost construit pentru întreţinerea şi repararea primelor tramvaie care au circulat pe ecartament de 1435 mm: adică T3R-urile made in Czech Republic, nou nouţe, 50 de unităţi achiziţionate în trei loturi de către I.T.O. Galaţi la începutul anilor ’70. Cu ele a început marea dezvoltare a transportului public electric din urbea noastră...

Astăzi, depoul nr. 1 continuă să-şi desfăşoare activitatea pentru menţinerea în serviciu a eroilor electrici – Tatrele KT-4D şi Duewag-urile ZGT – care deservesc traseele rămase. Aici, trecutul şi prezentul formează un amestec ciudat, de ambiţie combinată cu nostalgie, un fel de arc peste timp ce cuprinde mai bine de patruzeci de ani de activitate ai transportului cu tramvaie...

Bijuteria depoului este o Tatra T3R, achiziţionată în anul 1971 şi utilizată până în a doua jumătate a anilor 2000. În prezent, aceasta a fost refăcută şi aşteaptă şansa de a fi expusă într-o locaţie potrivită din oraşul nostru unde să amintească despre cei aproape 40 de ani de serviciu T3R. Reamintesc faptul că Galaţiul a fost singurul oraş din România care a achiziţionat modelul Tatra T3R!

„Gardianul” Depoului 1 provine din Dresda. A venit la Galaţi în a doua jumătate a anilor ’90, alături de „11 fraţi şi 4 cărucioare”. În prezent, au mai rămas... „3 fraţi şi 1 cărucior”.

„Salonul trecutului” este locaţia care păstrează cele mai vechi amintiri despre tramvaiele care au fost găzduite de Depoul 1: piese şi echipamente, plăcuţe de trasee desfiinţate, „cărucioare” aflate în conservare şi, desigur, împăcarea cu natura.

Cândva, se lucra la foc automat pentru întreţinerea T3R-urilor iar liniile erau mereu ocupate. Astăzi... pe liniile acestea staţionează liniştite trei „cărucioare” pensionate: două Duewag-uri şi un B4D...

În halele rămase active, profesioniştii continuă să trateze tramvaiele ce necesită reparaţii. Se fac minuni. Şi sacrificii... Zi de zi!

Ultima zi a traseelor 6 şi 8

Din păcate, a venit momentul în care trebuie să ne despărţim de două dintre cele mai vechi trasee de tramvai: 6 (Poarta Est C.S.G. – Bazinul Nou) şi 8 (Piaţa Centrală – Bazinul Nou).

Atât 6 cât şi 8 au fost înfiinţate odată cu extinderea liniei de tramvai către zona portuară şi implicit trecerea de la ecartamentul îngust, de 1000 mm la cel de 1435 mm. Se întâmpla în urmă cu mai bine de 45 de ani!

Primele tramvaie care au deservit aceste trasee au fost Tatrele T3R, achiziţionate în trei loturi în prima jumătate a anilor 70.

Anul 1978, foto Olle Nevenius în capătul recent înfiinţat din dreptul Bazinului Nou:

Orice poveste are un început, un punct culminant şi fireşte, o încheiere. În cazul tramvaielor gălăţene, începutul a fost răsunător! Galaţiul a fost al patrulea oraş din România care a beneficiat de servicii de transport public local cu tramvaie. Se întâmpla în prima jumătate a anilor 1900. Până la sfârşitul anilor 60 au fost extinderi reconfigurări şi reparaţii. Apoi, odată cu darea în folosinţă a Combinatului Siderurgic precum şi extinderea fabricilor şi uzinelor din oraş, reţeaua de tramvai a cunoscut un avânt impresionant. Anii 1970 – 1985 au reprezentat punctul culminant al acestei expansiuni.  

 Declinul avea să se producă în primii ani post-decembrişti însă efectele urmau să fie simţite ceva mai târziu. Primele simptome: linia de tramvai dintre Palatul Navigaţiei şi Gara C.F.R., apoi legătura între cele două Porţi ale C.S.G.-ului. A urmat bulevardul George Coşbuc, pe segmentul cuprins între strada Basarabiei şi bulevardul Henri Coandă... strada Bucovinei...strada Traian, pe segmentul cuprins între Baia Comunală şi Bariera Traian... terminalul din Bariera Traian şi strada Al. Macelaru... strada Anghel Saligny... strada Tecuci...

Şi aşa aveam să ajungem în primăvara anului 2016, cu doar 10 trasee de tramvai: 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 39, 42 şi 44.

Traseul 2 a fost primul la care s-a renunţat. Iar acum a venit rândul lui 6 şi lui 8.

Cum s-a ajuns aici? Zonele industriale care în trecut erau active, astăzi abia mai trăiesc. Nu are rost să vorbim despre fabricile de pe Calea Prutului, cele de pe bulevardul George Coşbuc sau faptul că C.S.G.-ul anilor 70 a ajuns doar o umbră tristă şi bătrână.

Galaţiul pierde, pe zi ce trece, din aura sa productivă. Iar tramvaiele care duceau angajaţii spre locurile lor de muncă au ajuns să circule aproape goale spre zonele tot mai părăsite, condamnate de nepăsarea celor care ne conduc. Iată cum a ajuns să se încheie povestea traseelor 6 şi 8...

Anul 1993, foto realizată de Richard Lomas în terminalul din Bazinul Nou:

Anul 2015, foto realizată de Frederik Buchleitner în aceeaşi locaţie:

Spuneam că Tatrele T3R au fost primele tramvaie care au deservit liniile 6 şi 8. Astăzi, „turul de onoare” a revenit tot Tatrelor, însă model KT-4D.

La prânz, cu 1327 la linia 6:

Ultimul erou al liniei 8 a fost 1326. Iar pentru linia 6: 1333 şi 1343.

         Noi ne stabilim destinul. Şi prin activitatea noastră de zi cu zi, prin modul în care înţelegem viaţa, eficienţa muncii în echipă, respectul pentru cei din jur care ne susţin şi au încredere în noi, putem înfăptui poveşti frumoase la fel de bine cum putem sfârşi altele care ar fi putut să-şi păstreze farmecul şi strălucirea...