Şi… ce-ar fi fost dacă…?

“Mihai Bravu” a fost una dintre primele străzi din oraşul nostru care s-a bucurat de serviciile “tramcar”-ului. Au trecut ani şi ani… şi am schimbat eroi până în ziua în care s-a hotărât suspendarea drumului electric către Gara C.F.R.

Clasa politică şi interesele ei obtuze au adus o modernizare superficială… Mă întreb şi astăzi, de ce s-a putut păstra linia de tramvai pe tronsonul Oţelarilor – Asachi şi nu s-a putut păstra şi cea care cobora spre Gară. Ce beneficii am fi avut? Cu siguranţă, cel puţin două linii: 36 şi 37.

 

În prezent, 36-le este deservit de autobuze iar 37-le este speranţa îngropată a lui 5 cel “electric” şi 29 cel “motorizat”.

Ce-ar fi fost dacă am fi avut o legătură directă pentru navetişti şi-am fi “aprins” ruta 38 spre Combinat în locul Curselor Convenţie din regimul privat?! Atât ne-a mai rămas din ceea ce a fost cândva, din ceea ce încă n-am îngropat.

Ce-ar fi fost dacă am fi păstrat tramvaiele spre Gara C.F.R.?! Ce-ar fi fost dacă…

Cândva… era o speranţă

Gara C.F.R. reprezintă unul dintre primele obiective care poate vorbi unui vizitator despre oraşul Galaţi şi la cum arată în prezent, exprimă pe deplin realitatea!

Astfel, după ce cobori din tren şi străbaţi peroanele vechi, cu copertine ruginite şi bănci din vremurile de mult apuse, treci pe lângă sediul gării, aflat de ani buni într-o continuă modernizare… Modernizare realizată cu ţârâita. Apoi… urmează un peisaj jalnic, care concretizează pe deplin capacitatea şi pregătirea intelectuală a celor care ne conduc urbea: o staţie de autobuz “ betonată” şi cariată de vremuri, un maidan salvat în aparenţă de o locomotivă veche, câteva clădiri abandonate şi o suprafaţă de teren care încă mai aminteşte de chioşcurile de ziare şi de consignaţiile anilor 90 precum şi de linia de tramvai, la care s-a renunţat prematur.

Nimeni nu s-a gândit la un terminal modern pentru mijloacele de transport, nimeni nu a văzut şi înţeles utilitatea tramvaiului în Gara C.F.R. fiindcă nimeni nu face nimic dacă nu obţine un contract din care să rezulte “ caşcaval” pentru propriile buzunare. Aşa ne-am învăţat şi, în această direcţie, încă se mai învârte roata la Galaţi. Să vedem până când!

Am propus, în urmă cu doi ani, refacerea şi amplasarea unui tramvai T3R (fostul 31) ca piesă de muzeu în sensul giratoriu de la Ultimul Leu, în locul acelui schelet metalic sinistru… Nu am fost singurul, au mai încercat şi alţii, din dragoste şi respect pentru istoria oraşului. Am fost trataţi cu “ hai sâctir” cu toate că profesioniştii domnilor ingineri Culiţă Paraschiv şi Dan Herepean au pregătit tramvaiul respectiv şi aşteptau undă verde de la Primărie pentru a-l expune!

Acum, cred că locaţia ideală pentru un mijloc de transport care a făcut istorie în Galaţi ar fi în fosta buclă de întoarcere de lângă Gara C.F.R. – măcar să ne amintim de liniile aglomerate 36, 37 sau 38 precum şi de faptul că incompetenţi comozi, ajunşi în fotoliul cu decizii şi-au bătut joc şi continuă s-o facă într-un mod direct, neruşinat.

Iată o amintire… “Bondarul” 1309, la traseul 36. Pe vremea când încă mai existau… minţi luminate.

Poate, într-o zi …

Cândva, autobuzele și tramvaiele își dădeau întâlnire în Gara “veche”…

Astăzi, avem o nouă gară. Iar în terminalul ei ajung doar motorizatele. Se spune că speranța moare ultima; și astfel îndrăznesc să cred că vom putea face ceva pentru ca măcar liniile de tramvai 36, 37 și 38 să redevină active, după o modernizare pe străzile Gării și Mihai Bravu…

În ciuda tuturor edililor încuiați la minte, în ciuda tuturor nefericiților care dorm la ședințele de C.L. și votează din inerție, în ciuda tuturor intereselor de culise și a spălării de cașcaval care ne tot scârbesc de ani de zile dar pentru care suntem obligați să cotizăm – sper să existe o rază de soare din partea BERD care să aibă puterea de a alunga toți păianjenii pe care noi, gălățenii, încă nu găsim curajul de a-i dovedi!