Cele din urmă curse electrice spre Bazin

Astăzi a fost ultima zi în care tramvaiele au alergat pe Calea Prutului... După ce luna trecută s-a renunţat la traseele 6 (Poarta Est A.M.G. – Bazinul Nou) şi 8 (Piaţa Centrală – Bazinul Nou), iată că începând cu data de 01.04.2017, ne despărţim şi de celelalte două trasee de tramvai care rămăseseră active spre Valea Oraşului: 5 (Micro 19 – Bazinul Nou) şi 42 (Comat – Bazinul Nou).

Decizia aparţine celor aleşi să ne reprezinte urbea şi este motivată de lipsa fluxului de călători spre/dinspre Bazin. Din acelaşi motiv, de la 1 aprilie se renunţă şi la traseele de tramvai 1 (Comat – Poarta Est A.M.G.) şi 3 (Micro 19 – Poarta Est A.M.G.).

         S-a ajuns aici fiindcă industria gălăţeană este într-un continuu regres; C.S.G.-ul nu mai prestează activitatea de odinioară, multe secţii au fost desfiinţate în ultimul deceniu, fapt ce a marcat reduceri masive de personal. La fel şi S.N.G.-ul. Pe Calea Prutului, doar ruinele au mai rămas să amintească despre activitatea unor unităţi precum „11 Iunie” sau „I.L.F.”... S-a ajuns aici fiindcă la Galaţi nu se mai construieşte nimic care să ajute la dezvoltarea oraşului şi implicit a ţării, fiindcă alegem mereu oameni incapabili să găsească soluţii care să atragă investitori - autohtoni sau străini - fiindcă ne-am învăţat să trăim din „pomeni de campanie” sau cu „jugul la gât” şi să MULŢUMIM PENTRU ASTA!

Astăzi a mai murit un episod din transportul electric – acela spre Bazin. Şi înainte de a arăta cu degetul spre prezent, zic să arătăm cu degetul spre buletinele de vot pe care le-am ştampilat de a lungul timpului precum şi spre cei pe care indiferenţa le-a ştirbit curajul de a alege...

Şi iar se... agită „Valea”

O mare parte dintre firmele şi întreprinderile de pe Calea Prutului au devenit amintiri din primii ani ai post-comunismului gălăţean. Altele au schimbat patroni şi profiluri...

Cert este că atunci când vorbim de „fluxul vieţii” de pe Calea Prutului, vorbim despre şantierul naval Damen, de firmele din jurul acestuia şi de Piaţa Ruşilor.

„Valea Oraşului” se trezeşte cu primul schimb al Şantierului şi pe urmă mai are un pulseu de energie după-amiaza, la sfârşitul acestui schimb.

Transportul spre şi dinspre „Vale” continuă să fie dominat de tramvaie. E drept că din anii „Epocii de Aur” şi până în prezent am pierdut câteva trasee spre Bazin din cauza modificărilor (mai mult sau mai puţin inspirate) ale edililor noştri.

Se spune că nu trebuie să privim spre trecut cu mânie ci spre viitor, cu speranţă. Agitaţia va continua să animeze „Valea” în zdrăngănit de frâne şi suspin de boghiuri...

        Astăzi... astăzi e doar un alt episod dintr-un serial ce durează de mai bine de patruzeci de ani care a schimbat doar... protagoniştii:

O şansă, o apreciere

Cel mai recent tramvai reactivat de Secţia 3 a Transurb Galaţi a fost reparat şi verificat corespunzător după care cosmetizat în schema de culoare originală. De asemenea, s-a avut în vedere şi salonul acestuia, cu banchete şi panouri schimbate sau curăţate de mâzgâleli, cu sistem de iluminare activ integral şi sistem de încălzire funcţional.

Vagonul menţionat poartă numărul 1328 şi a debutat pentru prima oară în circuitul de transport electric gălăţean în anul 1997: de atunci şi până la începutul lui 2013 a funcţionat impecabil şi a marcat o prezenţă constantă la trasee. Datorită lucrărilor de infrastructură pe termen lung care au afectat circulaţia tramvaielor, o parte dintre Tatrele KT-4D au devenit rezerve. A fost şi cazul lui 1328. Faptul că de la 9 mai 2016, S.C. Transurb S.A. a devenit unicul operator de transport public local, a adus o nouă speranţă pentru câteva tramvaie deja pregătite corespunzător, care abia aşteptau să revină în serviciul călătorilor.

Aş dori să felicit pe domnul inginer Culiţă Paraschiv precum şi pe echipa dumnealui care a reuşit să redea o şansă unei bijuterii:

Foto:

-astăzi, pe Calea Prutului: 

Foială pe Calea Prutului

Încep orele de vârf…   

Şi… ce-ar fi fost dacă…?

“Mihai Bravu” a fost una dintre primele străzi din oraşul nostru care s-a bucurat de serviciile “tramcar”-ului. Au trecut ani şi ani… şi am schimbat eroi până în ziua în care s-a hotărât suspendarea drumului electric către Gara C.F.R.

Clasa politică şi interesele ei obtuze au adus o modernizare superficială… Mă întreb şi astăzi, de ce s-a putut păstra linia de tramvai pe tronsonul Oţelarilor – Asachi şi nu s-a putut păstra şi cea care cobora spre Gară. Ce beneficii am fi avut? Cu siguranţă, cel puţin două linii: 36 şi 37.

 

În prezent, 36-le este deservit de autobuze iar 37-le este speranţa îngropată a lui 5 cel “electric” şi 29 cel “motorizat”.

Ce-ar fi fost dacă am fi avut o legătură directă pentru navetişti şi-am fi “aprins” ruta 38 spre Combinat în locul Curselor Convenţie din regimul privat?! Atât ne-a mai rămas din ceea ce a fost cândva, din ceea ce încă n-am îngropat.

Ce-ar fi fost dacă am fi păstrat tramvaiele spre Gara C.F.R.?! Ce-ar fi fost dacă…