Si ce-ar fi fost daca...

Ce-ar fi fost daca edilii ar fi optat pentru pastrarea si modernizarea liniei de tramvai pentru terminalul din Gara C.F.R.?... Cu siguranta c-ar fi fost o solutie optima pentru transportul ecologic public local. Cu siguranta, cel putin trei linii, negandite, necalculate, neverificate de alesii locali. 

E drept ca orasul Galati - din punct de vedere industrial - nu mai este ceea ce a fost cu 40 de ani in urma - si prin urmare, transportul public local a fost si este intr-o continua adaptare. "Linia spre Gara" a fost insa o pierdere nefericita dar adoptata insa de toti cei cu decizie dar fara viziune. Daca terminalul ar fi fost modernizat corespunzator si s-ar fi investit pe axa Str. Garii - Str. Mihai Bravu, am fi avut cel putin trei trasee care ar fi putut sprijini transportul public motorizat:

-36: Gara C.F.R. - Comat: traseul clasic ce inca beneficiaza de un flux insemnat de calatori;

-37: Gara C.F.R. - Micro 19: o varianta optima pentru un drum vechi;

-Gara C.F.R. - Liceul Nr. 9: eficient macar la orele de varf.

Daca, in prezent, nu se poate extinde o biata retea de troleibuz de la Parcul C.F.R. in Bariera Traian, degeaba ne gandim la o logica ecologica, de mult rapusa... 

Şi… ce-ar fi fost dacă…?

“Mihai Bravu” a fost una dintre primele străzi din oraşul nostru care s-a bucurat de serviciile “tramcar”-ului. Au trecut ani şi ani… şi am schimbat eroi până în ziua în care s-a hotărât suspendarea drumului electric către Gara C.F.R.

Clasa politică şi interesele ei obtuze au adus o modernizare superficială… Mă întreb şi astăzi, de ce s-a putut păstra linia de tramvai pe tronsonul Oţelarilor – Asachi şi nu s-a putut păstra şi cea care cobora spre Gară. Ce beneficii am fi avut? Cu siguranţă, cel puţin două linii: 36 şi 37.

 

În prezent, 36-le este deservit de autobuze iar 37-le este speranţa îngropată a lui 5 cel “electric” şi 29 cel “motorizat”.

Ce-ar fi fost dacă am fi avut o legătură directă pentru navetişti şi-am fi “aprins” ruta 38 spre Combinat în locul Curselor Convenţie din regimul privat?! Atât ne-a mai rămas din ceea ce a fost cândva, din ceea ce încă n-am îngropat.

Ce-ar fi fost dacă am fi păstrat tramvaiele spre Gara C.F.R.?! Ce-ar fi fost dacă…

Cândva… era o speranţă

Gara C.F.R. reprezintă unul dintre primele obiective care poate vorbi unui vizitator despre oraşul Galaţi şi la cum arată în prezent, exprimă pe deplin realitatea!

Astfel, după ce cobori din tren şi străbaţi peroanele vechi, cu copertine ruginite şi bănci din vremurile de mult apuse, treci pe lângă sediul gării, aflat de ani buni într-o continuă modernizare… Modernizare realizată cu ţârâita. Apoi… urmează un peisaj jalnic, care concretizează pe deplin capacitatea şi pregătirea intelectuală a celor care ne conduc urbea: o staţie de autobuz “ betonată” şi cariată de vremuri, un maidan salvat în aparenţă de o locomotivă veche, câteva clădiri abandonate şi o suprafaţă de teren care încă mai aminteşte de chioşcurile de ziare şi de consignaţiile anilor 90 precum şi de linia de tramvai, la care s-a renunţat prematur.

Nimeni nu s-a gândit la un terminal modern pentru mijloacele de transport, nimeni nu a văzut şi înţeles utilitatea tramvaiului în Gara C.F.R. fiindcă nimeni nu face nimic dacă nu obţine un contract din care să rezulte “ caşcaval” pentru propriile buzunare. Aşa ne-am învăţat şi, în această direcţie, încă se mai învârte roata la Galaţi. Să vedem până când!

Am propus, în urmă cu doi ani, refacerea şi amplasarea unui tramvai T3R (fostul 31) ca piesă de muzeu în sensul giratoriu de la Ultimul Leu, în locul acelui schelet metalic sinistru… Nu am fost singurul, au mai încercat şi alţii, din dragoste şi respect pentru istoria oraşului. Am fost trataţi cu “ hai sâctir” cu toate că profesioniştii domnilor ingineri Culiţă Paraschiv şi Dan Herepean au pregătit tramvaiul respectiv şi aşteptau undă verde de la Primărie pentru a-l expune!

Acum, cred că locaţia ideală pentru un mijloc de transport care a făcut istorie în Galaţi ar fi în fosta buclă de întoarcere de lângă Gara C.F.R. – măcar să ne amintim de liniile aglomerate 36, 37 sau 38 precum şi de faptul că incompetenţi comozi, ajunşi în fotoliul cu decizii şi-au bătut joc şi continuă s-o facă într-un mod direct, neruşinat.

Iată o amintire… “Bondarul” 1309, la traseul 36. Pe vremea când încă mai existau… minţi luminate.

Gustul amar al nepăsării

Puțini dintre noi știu că strada Mihai Bravu ar fi putut intra în istoria – tot mai sărăcăcioasă – a Galaților ca fiind prima stradă pavată cu piatră cubică. De asemenea, pe ea au alergat tramvaiele din anii 1900 și până spre sfârșitul primului deceniu al celui de-al XXI-lea secol. Inițial s-a mers pe o singură linie, până în preajma Grădinii Publice. Pe urmă, doar până la intersecția cu strada Basarabiei (fostă 6 Martie) dar pe două căi distincte pentru tur și retur. Chiar și așa, viziunile Epocii de Aur privitoare la transportul cu tramvaie s-au materializat prin legături între Gara C.F.R. și Bariera Traian, Micro 19, Piața Centrală, C.S.G. sau ICEPRONAV (Gara Fluvială).

Astăzi, ne îngropăm singuri istoria. Încet și trist. Strada Mihai Bravu, pe segmentul cuprins între intersecția cu Basarabiei și cu Gării se află într-un curs de modernizare pe care-l găsesc caraghios. Da, trebuie să acceptăm modernismul însă trebuie să fim totodată conștienți că-l putem aplica (și) pentru a păstra și respecta munca bunicilor și a străbunicilor noștri!

Sunt lecții pe care mulți dintre noi le înțeleg, le apreciază, dar nu au puterea de a le susține; cum naiba s-o faci atunci când edilii, ocrotiți de propriile lor legi, ALEG SĂ CIUNTEASCĂ O STRADĂ CARE AR FI PUTUT DEVENI UN CADRU ISTORIC AL URBEI NOASTRE???

Din Micro 19 și până în Gara C.F.R. – avem doar un singur traseu de autobuz, 29 și unul privat, 64. În trecut, aveam – în curs de o oră – două autobuze la traseul 28 și două la traseul 29, plus 2 tramvaie la traseul 37. Acestea erau coordonate cu orarul trenurilor care ajungeau în Gară și care, la orele de vârf, erau suplementate.

Transurb-ul a luptat pentru reactivarea liniilor de tramvai 36 și 37… S-au implicat și pasionații dar a fost în zadar. Interesele influențate de “vaca mereu bună de muls” au hotărât o moderinzare penibilă, care nu ne va motiva niciodată doleanțele ci, dimpotrivă, ne va arunca doar praf în ochi.

Pe strada Mihai Bravu, în decurs de trei zile s-au scos liniile de tramvai. Apoi au fost tăiați copacii, pe motiv că erau bătrâni și bolnavi… Ce porcărie!

 

 

Poate, într-o zi …

Cândva, autobuzele și tramvaiele își dădeau întâlnire în Gara “veche”…

Astăzi, avem o nouă gară. Iar în terminalul ei ajung doar motorizatele. Se spune că speranța moare ultima; și astfel îndrăznesc să cred că vom putea face ceva pentru ca măcar liniile de tramvai 36, 37 și 38 să redevină active, după o modernizare pe străzile Gării și Mihai Bravu…

În ciuda tuturor edililor încuiați la minte, în ciuda tuturor nefericiților care dorm la ședințele de C.L. și votează din inerție, în ciuda tuturor intereselor de culise și a spălării de cașcaval care ne tot scârbesc de ani de zile dar pentru care suntem obligați să cotizăm – sper să existe o rază de soare din partea BERD care să aibă puterea de a alunga toți păianjenii pe care noi, gălățenii, încă nu găsim curajul de a-i dovedi!

 

 



Noi dorim... ele doresc

Nu sunt singurul gălăţean care s-ar bucura de serviciile transportului electric spre/dinspre Gara C.F.R. Nu sunt singurul care speră ca, în cel de-al doisprezecelea ceas, traseele 36 şi 37 să fie din nou deservite de tramvaie.

NOI dorim... ELE doresc. Iar reţeaua aşteaptă.

Încă se mai poate...

O rază de speranţă

În ultimii ani, strada Gării a fost frământată de tot soiul de lucrări care i-au răscolit infrastructura. În cursul acestora, liniile de tramvai au fost scoase (pe anumite porţiuni) iar după încheierea operaţiunilor, montate în poziţia iniţială.

De curând, pietrele cubice de la intersecţia cu Mihai Bravu şi până în dreptul troiţei au fost scoase iar muncitorii au turnat asfalt. Era necesar întrucât mulţi şoferi îşi rupeau suspensiile prin gropile şi peste denivelările existente. Linia de tramvai nu a fost nici scoasă şi nici acoperită, semn că există o rază de speranţă pentru revenirea tramvaiului în Gara C.F.R.

Poate după o modernizare „ca la carte” a străzii Mihai Bravu, finalizată c-o priminire de terasament şi noi linii de tramvai (în cazul în care ar fi posibil, mi-aş dori pe cei de la Tancrad să se ocupe de această poveste), ne vom bucura din nou de 36, în varianta originală, precum şi de 37, după care tânjesc mulţi călători...

Pe Mihai Bravu: speranţele... aşteaptă „farmecul trecutului”

Câte tramvaie coborau spre Gara C.F.R. în anii 80 precum şi-n prima jumătate a următorului deceniu?! Mda... multe...

Acum nu mai coboară niciunul fiindcă politica a vorbit din nou, strâmb, din interes personal, chipurile „în serviciul amărăştenilor de pe Mihai Bravu” care trăiau câte un cutremur de mică magnitudine la trecerea fiecărui tramvai spre/dinspre Gară. Interese, interese...

Şi cum campaniile politice necesită mereu „praf aruncat cu efect în ochii cei miopi ai localnicilor”, măsura luată a oprit (şi) ultimul traseu electric spre terminalul menţionat anterior; adică 36: COMAT – GARA C.F.R.

Cu câţiva ani în urmă, se dorea şi activarea lui 37 (MICRO 19 – GARA C.F.R.) dar lucrurile au murit „în faşă”... tot din cauza unor confruntări politice.

36-le trăieşte şi azi, dar nu sub tutela tramvaielor... Liniile şi reţeaua s-au păstrat intacte... Poate, într-o zi, transportul electric va ajunge, din nou, în gară...

Până atunci, midibuzele „fac legea” pe 36: astăzi, pe tura 1, am avut-o pe Cobra VOE. Iat-o într-un decor de basm, pe o bătrână stradă umbroasă care aşteaptă... o bătrână legendă electrică...

Un traseu ce... n-a mai fost

Spre sfârşitul anilor 2000, atât datorită fluxului de călători interesaţi de legătura dintre grupul de cartiere Micro 18, 19, 20 şi 21 şi Gara C.F.R cât şi datorită legăturilor oferite de regia noastră de transport între locaţiile menţionate (mai precis, ruta 29, deservită cu o frecvenţă prea mare pentru călători), s-a optat pentru introducerea traseului de tramvai 37.

Optimă decizie din punctul meu de vedere: „colaborarea” dintre autobuze şi tramvaie ar fi mişcat urbea în direcţia dorită de mulţi călători...

Din păcate, privaţii au fost... „pe felie” şi cu sprijinul autorităţilor, au făcut ca traseul 64 să devină... suplementarul serviciilor oferite de Transurb între Micro 19 şi Gară. Între timp, traseul 37 obţinuse aprobarea Consiliului Local. În ciuda evoluţiei private, regia de transport local continua să spere în fosta linie electrică, în special datorită legăturilor cu Siderurgiştilor, Basarabiei şi Traian dar... fir-ar să fie, politicienii noştri dornici de căpătuială au cerut închiderea străzii Mihai Bravu... Pe motiv că la trecerea tramvaielor cad... pereţii unor „case de patrimoniu” de care nimeni nu s-a îngrijit până acum dar care iată c-au devenit aşa, pe nesimţite, subiect de... „cum să-mi manifest iubirea politică faţă de localnici”.

Să-mi fie scuzată această pornire radicală! Dar... dacă dumnealor ar fi luptat pentru binele urbei atunci ar fi căutat să sprijine şi implicit să modernizeze liniile de tramvai spre Gară! O ASEMENEA ACŢIUNE AR FI CERUT LOGICĂ ŞI CUGETARE NU VARIANTA DRUMULUI SCURT (ŞI LIPSIT DE PERSPECTIVĂ).

Pregătirile pentru relansarea traseului 37 au murit din faşă. Iar amintirile m-au „năpădit” dintr-odată când am văzut vatmanul unui tramvai montând plăcuţa de linie corespunzătoare într-unul din terminale. Pe spate era scris... 37. Şi era o plăcuţă nouă, care intenţiona să bucure călătorii fideli ai Transurb-ului...