Si ce-ar fi fost daca...

Ce-ar fi fost daca edilii ar fi optat pentru pastrarea si modernizarea liniei de tramvai pentru terminalul din Gara C.F.R.?... Cu siguranta c-ar fi fost o solutie optima pentru transportul ecologic public local. Cu siguranta, cel putin trei linii, negandite, necalculate, neverificate de alesii locali. 

E drept ca orasul Galati - din punct de vedere industrial - nu mai este ceea ce a fost cu 40 de ani in urma - si prin urmare, transportul public local a fost si este intr-o continua adaptare. "Linia spre Gara" a fost insa o pierdere nefericita dar adoptata insa de toti cei cu decizie dar fara viziune. Daca terminalul ar fi fost modernizat corespunzator si s-ar fi investit pe axa Str. Garii - Str. Mihai Bravu, am fi avut cel putin trei trasee care ar fi putut sprijini transportul public motorizat:

-36: Gara C.F.R. - Comat: traseul clasic ce inca beneficiaza de un flux insemnat de calatori;

-37: Gara C.F.R. - Micro 19: o varianta optima pentru un drum vechi;

-Gara C.F.R. - Liceul Nr. 9: eficient macar la orele de varf.

Daca, in prezent, nu se poate extinde o biata retea de troleibuz de la Parcul C.F.R. in Bariera Traian, degeaba ne gandim la o logica ecologica, de mult rapusa... 

„Noul 9”

În urma solicitării elevilor care învaţă la Liceul Teoretic „Emil Racoviţă”, Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” precum şi Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”, începând cu data de 1 martie 2017, traseul 9 a fost deviat, TUR-RETUR, pe strada Regiment 11 Siret.

Aşa cum am mai specificat, S.C. Transurb S.A. este deschisă propunerilor venite din partea călătorilor săi şi caută să le înfăptuiască cu susţinerea şi acordul serviciului transporturi din cadrul Primăriei Municipiului Galaţi: şi aşa, în urma solicitării devierii traseului 9, susţinută prin semnăturile elevilor, s-a întocmit un nou program de funcţionare al acestuia. De asemenea, pentru păstrarea unei frecvenţe constate a mijloacelor de transport care pleacă din cartierul Ţiglina III, am operat schimbări şi la traseul 104 (Cimitir Sf. Lazăr – Parc C.F.R.) astfel încât, în timpul săptămânii, frecvenţa să fie de 12 minute (cu 2 autobuze pentru traseul 9 şi 4 mijloace de transport pentru 104) iar sâmbăta, duminica precum şi-n zilele considerate sărbători legale, frecvenţa să fie de 18 minute (cu 2 autobuze la traseul 9 şi 2 mijloace de transport pentru 104).

Începând cu 1 martie 2017, elevii care locuiesc în cartierele Ţiglina III şi Micro 17 au o legătură directă cu unităţile de învăţământ „Emil Racoviţă”, „Mihail Kogălniceanu” şi „Alexandru Ioan Cuza”. De asemenea, s-a îmbunătăţit şi frecvenţa mijloacelor de transport care tranzitează strada Regiment 11 Siret iar locuitorii din această zonă au acum legătură directă cu Ţiglina III („noul” 9) aşa cum au şi cu Micro 19 (traseul 29), Trecere Bac/Piaţa Centrală (traseul 16), Micro 13/38/39/40 (traseul 22), Complexul Siret (traseul 19), Grădina Publică (traseul 19), Valea Oraşului (traseul 29), zona centrală (traseele  „noul 9”, 16, 19, 22 şi 29), Gara C.F.R. (traseele „noul 9”, 22 şi 29).

Ieri, în prima zi de activitate a celui mai recent traseu deviat prin Complexul Francezi am descoperit călători mulţumiţi şi un grad optim de încărcare al mijloacelor de transport care-l deserveau.

Din punctul meu de vedere... felicitări elevilor care au „avut curajul” să solicite această modificare într-un mod corect, constructiv precum şi celui care a întocmit materialul: dl Andrei-Paul Cimpoeru. Împreună aţi dovedit că lucrurile bune pot prinde contur atunci când ştiţi cum să vă implicaţi. Felicitări!

Ieri: 01.03.2017. pe „Regiment 11 Siret”:

“10-le” de azi

O altă modificare implementată de la data de 1 august vizează traseul 10: mai concret, capătul de linie specific Gării C.F.R. a fost mutat la Damen.

Traseul 10 a suferit, de a lungul timpului, mai multe schimbări: în epoca de aur, prima sa configuraţie a fost între Micro 19 şi Parc C.F.R., configuraţie ce a respectat-o până la inaugurarea actualei forme a traseului de troleibuz 102, atunci când “10-le motorizat” a devenit “electric”. Finalizarea cartierului Dimitrie Cantemir a cerut mijloace de transport care să asigure legătura cu principalele zone ale oraşului. Şi astfel, la sfârşitul anului 2006, traseul 10 a ajuns să alerge între noul cartier şi INTFOR (fost I.L.T.G.). Sfârşitul acestei primăveri a adus o nouă schimbare în organigrama transportului public… au dispărut operatorii privaţi iar Transurb-ul a primit sarcina de a acoperi întregul oraş. Primul pas a fost cel mai greu. Se numeşte “tatonare” şi cere schimbări. Aş dori să fac o scurtă paranteză şi să mulţumesc călătorilor care au avut răbdarea şi bunăvoinţa de a-şi semnala propunerile şi nemulţumirile în mod civilizat. Dar să revenim la traseul nostru… Ziua de 9 mai, “Ziua Z” a transportului gălăţean, a modificat o parte dintre traseele operate de Transurb şi a adus altele noi. Printre cele modificate, se află şi “10-le” care continuă s-ajungă în cartierul Dimitrie Cantemir dar dintr-o altă locaţie: Gara C.F.R. În absenţa microbuzelor private, propunerea nu s-a bucurat de succes. Angajaţii Damen-ului au cerut o legătură cu grupul de cartiere Micro 19/20/21 care, în trecut, le era asigurată de traseul privat 61. Şi aşa… revenind la “astăzi”, avem un 10 care rulează între Damen şi Cartier Dimitrie Cantemir cu o frecvenţă de 45 de minute între orele de vârf ale zilelor lucrătoare şi 23 de minute în cursul acestora. În week-end precum şi-n zilele ce reprezintă Sărbători Legale, se circulă la o frecvenţă constantă, de 45 minute. Plecările din terminalele curente (Dimitrie Cantemir, respectiv Damen) sunt simetrice – adică au loc la aceeaşi oră.

  

Mai jos:

-traseul 10, amintiri din scurta perioadă în care a deservit Gara C.F.R.:

-din această dimineaţă, pe str. Alex. Moruzzi:

-graficul – simetric şi valabil – până la data de 1 septembrie:

Spre Gară…

Locurile se schimbă în timp… În acest sens, unul dintre cele mai expresive exemple îl constituie fostul terminal aferent Gării C.F.R. …vă mai amintiţi cum arăta în prima jumătate a anilor 90?

-captură din filmarea realizată în 1993 de Dave Spencer şi Richard Lomas:

Astăzi… doar statuia Soldatului Necunoscut şi clădirea dărăpănată care cândva a reprezentat fostul club al C.F.R.-ului au rămas să ne mai povestească despre vremurile de odinioară.

Liniile de tramvai au dispărut treptat… mai întâi cea de pe strada Ana Ipătescu, pe urmă cea care cobora dinspre strada Mihai Bravu. A urmat terminalul. Chioşcurile şi barurile care se întindeau în şir indian vis-à-vis de fostul club al C.F.R.-iştilor s-au stins o dată cu mutarea terminalului aferent autobuzelor în dreptul noului sediu al gării de călători.

Piatra cubică a dispărut şi ea în favoarea asfaltului… a mai apărut o parcare, s-au mai plantat puieţi în fostul capăt de linie al tramvaielor iar in jurul “Soldatului Necunoscut” a fost amenajat un parc cu flori.

În prezent, zona menţionată continuă să ridice două întrebări: ce se va întâmpla cu clădirea ce a găzduit clubul C.F.R.-iştilor şi când se va asfalta terminalul autobuzelor precum şi zona cuprinsă între terminal şi intersecţia cu strada Gării?!

-astăzi dimineaţă… drumuri noi dar rute constante: 

Traseul 22 – noul itinerariu

De câţiva ani ne-am obişinuit cu legătura dintre Micro 40 şi Gara C.F.R. , o legătură directă şi totodată corelată cu mersul trenurilor care vin sau pleacă de la peroanele urbei noastre: traseul 22 - din zori şi până aproape de miezul nopţii – grafice pe care profesioniştii le deservesc mereu în timp util.

Ziua de 9 mai a adus trasee noi şi trasee modificate: printre acestea, 22 a primit sarcina unui “tur” prin Micro 13b precum şi o deviere tur/retur pe  “Prelungirea Coşbuc – Regiment 11 Siret”. Cu alte cuvinte, din Micro 40, traseul porneşte spre Micro 13b - Centură – Micro 39 – Siderurgiştilor – Ultimul Leu – Ţiglina I – Complex Francezi – Mazepa I – Str. Domnească – Gara C.F.R. Pe retur, se pleacă din Gara C.F.R. – Mioriţa – Str. Nicolae Bălcescu – Centru – Mazepa I – Complex Francezi – Ţiglina II – Ultimul Leu – Siderurgiştilor – Micro 40.

În cursul săptămânii, traseul 22 este deservit în felul următor:

-5:00 – 7:00 -> 2 autobuze cu o frecvenţă de 40 minute;

-7:00 – 9:00 -> 4 autobuze cu o frecvenţă de 20 minute;

-9:00 – 13:00 -> 2 autobuze cu o frecvenţă de 40 minute;

-13:00 – 18:00 -> 4 autobuze cu o frecvenţă de 20 minute;

-18:00 – 22:30 -> 2 autobuze cu o frecvenţă de 40 minute.

Mai jos, postez câteva fotografii realizate de pe noile segmente ale traseului 22:

-Ionel Fernic…

-Drumul de Centură:

-Traian Vuia:

-Regiment 11 Siret:

După Sărbători

În această seară, flux maxim de pasageri în Gara C.F.R. Mijloacele de transport ale Transurb-ului au fost la datorie: 

Rute deviate

Datorită extinderii şantierului de pe strada Gării, majoritatea traseelor care au terminal în dreptul Gării C.F.R. au fost deviate.

Astfel:

-liniile 9, 20 şi 22 au drum comun cu linia 29 (singura rămasă nemodificată) pe segmentul Centru – Gara C.F.R. (strada Brăilei – strada Navelor – strada Portului – strada George Enescu – strada Dogăriei – strada Alexandru Moruzzi – strada Ana Ipătescu – strada Dogăriei – strada Gării – Gara C.F.R. – strada Gării – strada Dogăriei – strada Ana Ipătescu – strada Alexandru Moruzzi – strada Dogăriei – strada George Enescu – strada Portului – strada Navelor – strada Domnească – strada Nicolae Bălcescu – strada Brăilei) şi respectă staţiile aferente liniei 29;

-linia 26 se abate de pe strada Domnească pe itinerariul strada Basarabiei – strada Mihai Bravu – strada Alexandru Davila – strada Maramureşului – Gara C.F.R. (atât tur cât şi retur);

-linia 36 coboară pe strada Basarabiei apoi deviază pe strada Mihai Bravu – strada Alexandru Davila – strada Maramureşului – Gara C.F.R. (atât tur cât şi retur).

Mai jos:

-DDK deservind traseul 9, aflat la intersecţia străzilor George Enescu şi Portului:

-DDI la traseul 20, plecând din staţia aferentă Palatului de Navigaţie…

-… şi urmat la scurt timp de YMW la traseul 9:

-o parte din şantierul de lângă Gara C.F.R. Fac o scurtă paranteză pentru a menţiona faptul că dacă în oraş sunt necesare o mulţime de locuri de parcare, în Gară, acestea vor fi mult prea numeroase:

-YNK întorcând lângă Gara C.F.R. prin praf şi printre borduri, conducte şi movile de pietriş:

 Observaţie: timpii pe cursă alocaţi traseelor deviate nu au fost modificaţi.

Linii către… nicăieri

Şi… s-a ajuns aici, în punctul în care până şi cele mai frumoase basme trebuie să-şi accepte deznodământul. 

Probabil că aşa a fost să fie “aventura transportului ecologic spre Gara C.F.R.”… acele căi născute din ambiţia unor TEMERARI la începutul anilor 1900 şi îngropate, după aproape un secol, de IDIOŢII care au ajuns să ne conducă oraşul.

Linia de tramvai de pe strada Mihai Bravu era un fragment istoric din “Povestea Galaţilor”, un fragment pe care indiferenţa şi intersele politice l-au distrus.

În seara asta, la intersecţia străzilor Basarabiei cu Mihai Bravu:

21 - ultimul traseu din generaţia de aur a “complementarelor”

Gestionarea cât mai eficientă a carburantului pentru mijloacele de transport în cursul “Epocii de Aur” a avut – printre altele – două măsuri radicale: utilizarea buteliilor cu gaz metan (câte trei pe autobuzele articulate şi două pe cele simple) şi înfiinţarea traseelor “rapide” şi “complementare”.

Traseele “rapide” urmau cursul celor normale însă opreau doar în staţiile cu flux mare de călători iar pe plăcuţele de linie, erau marcate cu litera “R”. De exemplu, traseul 10R (Micro 19 – Parc. C.F.R.) oprea, pe tur, la Spitalul Judeţean, Ţiglina I, Sana, Magazin Modern, Parfumul Teilor, I.T.G. şi Parc C.F.R. Acestea erau folosite la orele de vârf.

Traseele “complementare” reprezentau forme scurte ale traseelor propriu-zise şi erau utilizate între orele de vârf. Forma scurtă a lui 10 (Micro 19 – Parc C.F.R.) era 15 (Micro 19 – Centru), a lui 11 (I.L.T.G. – Parc C.F.R.) era 33 (Centru – Parc C.F.R. folosit doar în week-end), a lui 20 (Complex Siret – Gara C.F.R.) era 30 (Complex Siret – Centru), a lui 24 (I.L.T.G. – Micro 40) era 34 (Centru – Micro 40), a lui 21 (Gara C.F.R. – Gara Barboşi)  era 31 (Micro 19 – Gara Barboşi) iar a lui 27 (Ţiglina III – Parc C.F.R.) era 16 (Ţiglina III – Centru folosit pentru o scurtă perioadă de timp).

“Complementarele” au dispărut treptat, spre sfârşitul anilor 90, în mare parte datorită reorganizării sistemului de transport local. Astăzi, fostul traseu 10 este 102 iar 15 are o cu totul altă formă decât cea menţionată anterior… La fel şi 11 iar 33 nu mai există, ca şi 30, ca şi 24. Linia 27 a devenit 104 iar actualul 16 are în comun cu fostul 16 doar… un segment din strada Brăilei.

Cel mai longeviv tandem a fost 21 – 31. Traseul 31 este, alături de 9 şi 26 unul dintre cele mai vechi şi mai stabile itinerarii din urbea noastră. Sunt convins că şi astăzi, traseul 21 şi-ar dovedi utilitatea aşa cum a făcut-o până la suspendare (spre sfârşitul lui 2010). Acesta era utilizat la orele de vârf şi nu a dus niciodată lipsă de călători; pe o porţiune semnificativă, oferea sprijin colegelor 28 şi 29 precum şi fostului 10. Iar apoi urma porţiunea unică, spre gara din Barboşi, care se desfăşura de multe ori în aglomeraţie, cu oameni agăţaţi de uşi… Când ieşeam de la liceu, primul venea autobuzul liniei 29… De multe ori nici nu mai oprea; era deja arhiplin. Şi după vreo zece minute venea şi 21… Şi el era arhiplin şi oprea la câţiva zeci de metri de staţie. Iar noi învăţasem deja obiceiul ăsta şi-l aşteptam acolo…  

Reactivarea legăturii dintre cele două gări (C.F.R. şi Barboşi) la orele de vârf ar fi o soluţie pentru fluidizarea fluxului de călători. Traseul 105 ar avea nevoie de susţinere măcar pe străzile Gării – Bălcescu. Iar din Centru şi până în Micro 19… orice ajutor e bine-venit!

Amintiri:

-anul 2010: FRE în staţia “Agenţia de Voiaj”;

-anul 2010: 627 (GL – 71 – PMG) ieşind pe strada Gării;

-un suvenir:

Cine îşi mai aminteşte?

Linia 2… Cea care a “prins” destule modificări de la lansarea tramvaiului gălăţean şi până-n anii 80 când a fost purtată de celebrele Timiş-uri. Ultima sa formă: I.C. FRIMU – GARA C.F.R.

Sunt momente de istorie, momente superbe de care am şansa să mă bucur şi onoarea să le reamintesc!

Adio tramvai spre Gara C.F.R. !

După mai bine de-un secol de transport electric local spre şi dinspre Gara Galaţilor, am găsit primarul mingicar şi consilierii de carton care să aprobe ştergerea unor pagini din istoria oraşului, pagini care ar fi putut să aibă o continuitate modernă şi totodată utilă.

Am asistat la începerea lucrărilor de înlăturare a liniei de tramvai de pe strada Mihai Bravu şi am simţit gustul amar al indiferenţei justificate de interese personale. Urmează strada Gării, deocamdată pe segmentul dintre intersecţia cu A.I.Cuza şi terminalul fostelor trasee electrice 36, 37 şi 38. (foto mai jos)

Ni s-a promis troleibuz în Gara C.F.R. Fiindcă în prezent, troleibuzul este considerat unul dintre mijloacele de transport ecologice şi totodată mai puţin costisitoare decât tramvaiul. Pe bune?! De fiecare dată când edilii aprobă “ştergerea liniilor electrice de transport public”, ni se promite înlocuirea acestora cu “reţea modernă, de troleibuz”!

V-aţi învăţat să ne credeţi proşti, stimaţi edili, puşi pe căpătuială. E… până-ntr-o zi când paharul transportului local se va umple alături de alte pahare ce vor schimba istoria unui oraş căpuşat de incompetenţă, nepotism şi o politică de tot rahatul!

Cândva…

…am avut autobuze şi tramvaie spre o… gară veche, modestă, dar întreţinută corespunzător, gară la care am renunţat la începutul anilor 2000 pentru a ridica una nouă.

Au trecut aproape cincisprezece ani de atunci iar gara ÎNCĂ nu este gata! Comentariile nu-şi (mai) au nici un rost; e ca şi cum am asculta o placă veche, amăgitoare, despre ceea ce ar fi trebuit să reprezinte viitorul.

Mai jos, o amintire din vara lui 2003:

Cândva… era o speranţă

Gara C.F.R. reprezintă unul dintre primele obiective care poate vorbi unui vizitator despre oraşul Galaţi şi la cum arată în prezent, exprimă pe deplin realitatea!

Astfel, după ce cobori din tren şi străbaţi peroanele vechi, cu copertine ruginite şi bănci din vremurile de mult apuse, treci pe lângă sediul gării, aflat de ani buni într-o continuă modernizare… Modernizare realizată cu ţârâita. Apoi… urmează un peisaj jalnic, care concretizează pe deplin capacitatea şi pregătirea intelectuală a celor care ne conduc urbea: o staţie de autobuz “ betonată” şi cariată de vremuri, un maidan salvat în aparenţă de o locomotivă veche, câteva clădiri abandonate şi o suprafaţă de teren care încă mai aminteşte de chioşcurile de ziare şi de consignaţiile anilor 90 precum şi de linia de tramvai, la care s-a renunţat prematur.

Nimeni nu s-a gândit la un terminal modern pentru mijloacele de transport, nimeni nu a văzut şi înţeles utilitatea tramvaiului în Gara C.F.R. fiindcă nimeni nu face nimic dacă nu obţine un contract din care să rezulte “ caşcaval” pentru propriile buzunare. Aşa ne-am învăţat şi, în această direcţie, încă se mai învârte roata la Galaţi. Să vedem până când!

Am propus, în urmă cu doi ani, refacerea şi amplasarea unui tramvai T3R (fostul 31) ca piesă de muzeu în sensul giratoriu de la Ultimul Leu, în locul acelui schelet metalic sinistru… Nu am fost singurul, au mai încercat şi alţii, din dragoste şi respect pentru istoria oraşului. Am fost trataţi cu “ hai sâctir” cu toate că profesioniştii domnilor ingineri Culiţă Paraschiv şi Dan Herepean au pregătit tramvaiul respectiv şi aşteptau undă verde de la Primărie pentru a-l expune!

Acum, cred că locaţia ideală pentru un mijloc de transport care a făcut istorie în Galaţi ar fi în fosta buclă de întoarcere de lângă Gara C.F.R. – măcar să ne amintim de liniile aglomerate 36, 37 sau 38 precum şi de faptul că incompetenţi comozi, ajunşi în fotoliul cu decizii şi-au bătut joc şi continuă s-o facă într-un mod direct, neruşinat.

Iată o amintire… “Bondarul” 1309, la traseul 36. Pe vremea când încă mai existau… minţi luminate.

După aproape patruzeci de ani… nici o modernizare în ograda Transurb-ului

O vizită la Autobaza 1 sau la depourile de tramvaie poate fi considerată o incursiune în timp: în halele, secțiile și birourile ridicate pe la începuturile anilor ’70 lucrează aceiași angajați care au învățat, de a lungul timpului, să repare Tatre, Timiș-uri, Duewag-uri, Roman-uri, Ikarus-uri, DAC-uri, DAB-uri, MAZ-uri… Din punct de vedere al pregătirii și experienței acumulate, îi numim, cu cinste, PROFESIONIȘTI.

Trist este că factorii de decizie n-au făcut niciodată viața ușoară acestor PROFESIONIȘTI. Factorii de decizie, adică serviciul de transporturi din Primărie care continuă să ne dezamăgească, zilnic, prin ineficiența sa. De ce spun asta?! Fiindcă mecanicii, electricienii, sudorii și celelalte suflete care se ocupă de repararea, verificarea și întreținerea mijloacelor de transport care ne deservesc urbea lucrează cu piese și echipamente vechi, în incinte care n-au cunoscut niciodată un semn de modernizare. De ce nu se alocă fonduri de la Primărie pentru o spălătorie nouă în incinta depoului de pe Magistrala C.S.G. și una pentru Autobaza 1?! De ce nu se acordă fonduri pentru asfaltarea pistelor în Autobaza 1, pentru consolidarea R.T.-urilor și dotarea lor cu echipamente moderne?! În fruntea urbei s-au tot perindat primari reprezentând diferite partide însă nici unul nu a avut o echipă luminată care să înțeleagă rostul și eficiența regiei de transport local, nici unul nu a priceput că “PENTRU A AVEA PRETENȚII, MAI ÎNTÂI TREBUIE SĂ INVESTEȘTI”. Dar chiar și în aceste împrejurări, profesioniștii au continuat și continuă să facă minuni. Cu ceea ce au. Și de multe ori au fost nevoiți să găsească și să aplice soluții complicate pentru lucruri simple.

O magazie dotată corespunzător și probabil contracte directe cu depozitele locale de piese auto ar ajuta enorm la pregătirea autobuzelor, troleibuzelor și tramvaielor. Se poate la Transport Public Focșani, de ce să nu se poată și la Galați?! Aa… fiindcă Primăria este incapabilă și indiferentă?!

Mașinile ne servesc atât cât le permit echipamentele precum și sincronizarea acestora. 603 a cedat pe strada Navelor și a fost resuscitat. A urmat 602, vineri noapte, la ultima cursă la traseul 11… A venit PNN și i-a oferit ajutorul necesar pentru ca acesta să se poată îndrepta singurel spre “casă”. Iar astăzi dimineață, în jurul orelor 10, 601 s-a îmbolnăvit în terminalul din Gara C.F.R. și a solicitat ajutorul Asistenței Tehnice.

Și ELE, și NOI așteptăm ceva mai bun, ceva mai logic spre o evoluție deja întârziată… Poate, în acea zi în care nu vom mai fi egoiști și ne vom gândi și la cei din jur. În ceea ce privește transportul local gălățean – au trecut aproape patruzeci de ani. Însă speranța încă mai trăiește.

 

 



Strada Mihai Bravu își pierde din istorie

Mi-aș fi dorit ca orașul meu să păstreze legătura aceea dintre trecut și prezent, legătură care să vorbescă despre evoluție, principii, sacrificii… Dar unele dorințe sunt sortite eșecului.

Edilii care știu cu adevărat cum să-și îndeplinească sarcinile sunt deschiși la opiniile publicului, țin cont de ele și caută să le îndeplinească. De asemenea, ei încearcă să promoveze și să dezvolte orașul pe care îl reprezintă. Din păcate, Galațiul n-are edili. El este condus de un grup de indivizi plictisiți, puturoși și puși doar pe căpătuială. Pentru aceștia, istoria precum și logica unor lucrări de modernizare (și de bunsimț!) nu există.

Strada Mihai Bravu a fost una dintre primele străzi ale orașului nostru pe care au alergat primele tramvaie. Se întâmpla la începutul anilor 1900… A existat o perioadă când tramvaiul străbătea în întregime această stradă și avea terminal lângă Grădina Publică.  Au trecut două războaie mondiale iar oamenii cu suflet și respect față de urbea noastră s-au implicat pozitiv pentru refacerea și dezvoltarea transportului electric.

Pe urmă… epoca de aur și perioada de maxim a tramvaielor gălățene. Strada Mihai Bravu asigura circulația tramvaielor din/spre principalele cartiere și întreprinderi spre/din Gara C.F.R. Se circula pe scara bătrânelor Timișuri 2 și Tatrelor T3R încă de la plecarea de la capăt de linie…

Și astăzi, trasee precum 36 (Comat – Gara C.F.R.) , 37 (Micro 19 – Gara C.F.R.) și 38 (C.S.G. – Gara C.F.R.) s-ar fi bucurat de succes! Dar… nu sunt ochi care să vadă, nu sunt minți care să înțeleagă! Mi-e silă să vorbesc din nou despre acele relații cu ajutorul cărora, oameni incapabili dar născuți sub o stea norocoasă ajung la conducerea acestui oraș, oameni pe care nu-i doare nici măcar în cot de vocile celor pe care ar trebui să îi reprezinte.

Se pare că vom mai îngropa o filă de istorie… Și totodată, un episod ce ar fi putut fi modernizat într-un mod excepțional! Cât de frumos ar fi fost un terminal nou, cu peroane, lumini, și casă de bilete pentru “electricele” 36, 37 și 38! Dar nu, borfașii care ne conduc, au ales varianta “muls cu explicații jenante”… Case care se dărâmă?! Pe bune?! Păi dacă nimeni nu investește în ele, cum naiba să nu se dărâme??!! Infrastructură precară?! O modernizare de genul celei realizate pe străzile Asachi – Oțelarilor ar fi fost soluția ideală!

E trist că murim încet. Și e trist fiindcă acceptăm așa ceva. În seara asta, am găsit strada Mihai Bravu închisă între intersecțiile cu străzile Basarabiei și Gării… Se scot bordurile precum și liniile de tramvai.