A.C.-ul: între propunere şi alternativă

De două săptămâni ne confruntăm cu temperaturi tropicale şi implicit cu indici de disconfort termic. O călătorie cu mijloacele de transport în comun este un veritabil test de anduranţă având în vedere faptul că în saloanele acestora, temperatura şi umiditatea înregistrează valori mult mai mari decât în mediul liber.

Din păcate, nu există sistem de aer condiţionat în autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele cu care ne deplasăm în prezent dar se are în vedere faptul ca, la următoarele achiziţii, mijloacele de transport să fie echipate cu astfel de dispozitive. Mulţi călători se întreabă de ce Transurb-ul a optat pentru achiziţia de S.H.-uri... E simplu: acesta a trebuit să aleaga cea mai bună soluţie având în vedere fondurile primite şi totodată necesarul de maşini care să susţină desfăşurarea activităţii sale. Vă amintesc că Primăria n-a considerat până acum transportul local un serviciu în care să investească pentru rezultate pozitive. În epoca de aur, se reparau mijloace de transport prin „importul pieselor şi echipamentelor de la cele casate” iar acum, avem echipe de profesionişti care caută ca din puţinul disponibil să facă fapte mari – şi anume să trimită zilnic, la trasee, autobuze, troleibuze şi tramvaie pregătite corespunzător pentru serviciul călătorilor.

Vă amintiţi de autobuzele DAC şi ROCAR, producţie autohtonă? Nu v-aţi văitat de căldură nici măcar atunci când a fost îngrămădeala specifică orelor de vârf, stimaţi călători. Şi stim de ce: majoritatea geamurilor din saloanele mijloacelor de transport aveau deschidere largă. Dar uzina ROCAR nu mai există... Am lăsat-o să se prăbuşească, noi, naţie de inconştienţi tăcuţi dar cu pretenţii. Iar acum trebuie să ne mulţumim cu importuri – noi sau S.H. – care să fie cât mai apropiate de cerinţele noastre.

„Dinastia de foc” a început cu DAB-urile daneze, în 2007. Au fost autobuze trainice, comode, sigure dar... saune în sezonul estival. Apoi au venit MAZ-urile, mult mai aerisite însă... nu la fel de aerisite precum DAC-urile „strămoşeşti”. Următoarele achiziţii au fost olandeze: Den Oudsten B96, Berkhof SB 250... şi ele zgârcite în privinţa A.C.-ului. Iar din această primăvară mai avem Wright Commander-urile: fâşneţe în trafic, muncitoare, elegante, eficiente... dar sufocante pe timp de caniculă.

„Olandezele” au primit geamuri cu deschidere laterală... câte două pe fiecare parte – măsură locală – însă nu e suficient. Depinde de serviciul de transporturi din Primarie, de optica precum şi de interesul acestuia vis-a-vis de necesităţile călătorilor. In prezent se fac eforturi pentru dotarea mijloacelor de transport cu sisteme de aer conditionat chiar daca acest proces este costisitor.

Amintiri dintr-o generatie apusa: iată salonul „ventilat” al unui DAC 112:

Îmbunătăţiri în ceea ce priveşte confortul călătorilor



În autobuzele Den Oudsten, ca şi-n DAB-uri, o problemă majoră o constituie aerisirea pe timpul sezonului estival; dat fiind faptul că temperatura şi umiditatea ţărilor pentru care au fost concepute aceste mijloace de transport sunt mult mai blânde comparativ cu cele din ţara noastră, producătorii au optat doar pentru aerisiri superioare (trape) şi – în cazul DAB-urilor model 96 – doar pentru un singur geam cu deschidere laterală.

Epoca DAB-urilor este şi ea gata de apus. Aceasta va fi ultima vară pentru cele şase galbene daneze... Pe de altă parte, Den-urile sunt şi vor fi maşini de bază (alături de MAZ-uri) în regimul de transport local. Pentru a spori confortul călătorilor şi a căuta să se înlăture disconfortul termic din saloanele bijuteriilor olandeze, conducerea regiei noastre de transport local a continuat acţiunea începută în cursul anului trecut de a monta geamuri cu aerisire laterală.

În primă fază, o parte dintre Den-uri au primit câte două geamuri cu deschidere, ambele aflate în zona median-posterioară. Anul acesta, pentru o ventilaţie mai eficientă, s-a decis montarea unui geam cu aerisire în zona frontală, şi unul în zona opus-posterioară. Mai precis:

-LAK şi LTN au un geam cu aerisire înaintea celei de-a doua uşi iar celălalt geam se află pe partea stângă, deasupra roţii axei motoare:

-LTT a ales un geam cu aerisire chiar în spatele cabinei iar celălalt pe partea dreaptă, înainte de ultima uşă de acces:

... iar acţiunile întreprinse în această direcţie vor continua.

Aerisiri laterale pentru Den-uri

Se ştie că, în varianta originală, Den-urile B96 nu au geamuri laterale rabatabile pentru aerisirea salonului. Cu toate acestea, mecanicii Autobazei 1 au operat câteva modificări, binevenite pentru sezonul estival: după cum am mai menţionat, primul autobuz olandez care a primit aerisiri laterale a fost LSZ: câte una pe fiecare parte, în zona median-posterioară. La scurt timp l-a urmat şi LSV-ul, acesta însă cu o singură aerisire amplasată în zona median-posterioară din partea stângă a sensului de rulare. Iată-l mai jos, fotografiat la terminalul din Micro 19 în cursul după-amiezei de ieri:

Ora de vârf în staţia de la Judeţean

Majoritatea călătorilor care apelează la serviciile mijloacelor de transport la miezul zilei sunt... elevii şi pensionarii. Primii se duc/întorc de la unităţile de învăţământ, ceilalţi... vin de la piaţă.

Astăzi, în jurul orelor 12, au fost necesare patru maşini pentru a „curăţa” staţia de la Judeţean. 602 a venit primul dar n-a reuşit să ia nici jumătate dintre călători; a urmat 612, sosit în mai puţin de un minut şi care a plecat la fel de aglomerat ca şi colegul său de lot. 613 a avut şi el parte de o mulţime de călători; şi acesta a sosit la un interval mai mic de un minut după 612. A urmat 1279 care a plecat, şi el, suficient de aglomerat...

Având în vedere aglomeraţia la care am asistat, îmi menţin în continuare părerea că ar trebui cumpărate cel puţin opt autobuze articulate dintre care patru să intre la orele de vârf, pentru 102. Nu de alta dar în oraşele civilizate nu se călătoreşte cu oameni „pliaţi” iar Galaţiul, cel puţin din punct de vedere al transportului local, tinde spre locuri onorabile. S-au schimbat multe lucruri, în bine, şi sper să vedem (mai bine zis, revedem) mijloace de transport articulate la Galaţi. Sunt necesare...

Sper, cu toată convingerea, că în viitor se va lua în calcul achiziţia unor autobuze de mare capacitate; poate mustim (încă!) de maxi-taxi dar asta nu înseamnă că n-avem nevoie de articulate!