Şi iar se... agită „Valea”

O mare parte dintre firmele şi întreprinderile de pe Calea Prutului au devenit amintiri din primii ani ai post-comunismului gălăţean. Altele au schimbat patroni şi profiluri...

Cert este că atunci când vorbim de „fluxul vieţii” de pe Calea Prutului, vorbim despre şantierul naval Damen, de firmele din jurul acestuia şi de Piaţa Ruşilor.

„Valea Oraşului” se trezeşte cu primul schimb al Şantierului şi pe urmă mai are un pulseu de energie după-amiaza, la sfârşitul acestui schimb.

Transportul spre şi dinspre „Vale” continuă să fie dominat de tramvaie. E drept că din anii „Epocii de Aur” şi până în prezent am pierdut câteva trasee spre Bazin din cauza modificărilor (mai mult sau mai puţin inspirate) ale edililor noştri.

Se spune că nu trebuie să privim spre trecut cu mânie ci spre viitor, cu speranţă. Agitaţia va continua să animeze „Valea” în zdrăngănit de frâne şi suspin de boghiuri...

        Astăzi... astăzi e doar un alt episod dintr-un serial ce durează de mai bine de patruzeci de ani care a schimbat doar... protagoniştii:

Foială pe Calea Prutului

Încep orele de vârf…   

Mereu, la datorie

Pe strada “Magistrala C.S.G.”, pregătiţi pentru orele de vârf:

La revedere, vară, bine-ai venit, toamnă

A fulgerat şi-a tunat la mijloc de septembrie. O noapte întreagă. Iar în zori, au apărut primele probleme: copaci căzuţi, carosabil blocat şi trasee deviate.

N-aş putea spune că intervenţiile necesare au fost pe măsura aşteptărilor noastre… Dar ce pot spune este că s-au desfăşurat onorabil şi astfel, cu puţin înainte de orele vârf, mijloacele de transport local au revenit pe itinerariile stabilite.

Mai jos:

-pe strada Domnească, în jurul orelor 7: drumuri libere

În graba călătorilor…

Devierea liniei 11 prin Complexul Francezi a fost o idee foarte bună, venită în sprijinul celor care locuiesc, muncesc sau învaţă în această zonă. Din păcate, chiar dacă traseul a fost suplementat la orele de vârf iar frecvenţele au fost îmbunătăţite, călătorii continuă să se agaţe de primul autobuz venit, ignorând faptul că următorul ajunge peste… aproximativ 4 minute!

La traseul 102, e o altă poveste însă pe aceeaşi temă: graba călătorilor. Legătura dintre Micro 19 şi Parc C.F.R. este susţinută de o versiune scurtă, care o urmează în proporţie de 70%. Cu alte cuvinte, atât 102 cât şi 105 au drum comun pe segmentele cu flux maxim. Decalajul de câteva minute dintre cele două trasee este de multe ori “amortizat” la orele de vârf când se încearcă “tandem”-ul. Dar chiar şi aşa, călătorii preferă să se îngrămădească în prima maşină deşi o au şi pe a doua la dispoziţie!

Mai jos, o fotografie realizată în staţia “Casa Roşie”, în salonul unui autobuz: se pierd minute bune încercându-se închiderea uşilor şi nimeni nu renunţă deşi următorul mijloc de transport pentru acest traseu este la “Orăşelul Copiilor”… !

Ora de vârf pe bulevard

Coloane de autoturisme... TIR-uri generatoare de ambuteiaje... carosabil care a cunoscut zile mai bune... nervi îmblânziţi de vremea frumoasă şi de apropierea week-end-ului... mijloace de transport... staţii... călători... stâlpi, reclame şi reţele... Într-un cuvânt, bulevardul George Coşbuc la ceasurile amiezei:

Ziua DAB-ului

Începutul acestei săptămâni a scos, la orele de vârf ale dimineţii, o parte dintre DAB-urile rămase funcţionale în parcul Transurb-ului. Astfel, DWJ, DWM, DWO, FPW (retras mai apoi la Speciale) şi FRD au fost la datorie. Pe tura 2 a ieşit în peisajul urban şi DWP-ul...

În prezent, favorite la cursele convenţie rămân, din primul lot, DWH şi DWN iar, din cel de-al doilea, FPU, FPW şi FPZ. E drept că ultimele două mai apar şi la traseele locale, de obicei în week-end-uri.

Freamătul de... „La Bănci”

Orele dimineţii, staţia Romtelecom...

Interesul creşte la orele de vârf şi moare-ntre ele – foto de azi dimineaţă, orele de maxim interes, când staţia îşi justifică pe deplin rolul...

Zi stresantă pentru EEJ

Uneori, din lipsă de maşini disponibile, veteranii ies la trasee dificile. Astăzi, la ora de vârf, a fost măcel în două midibuze Isuzu, unul ieşit la traseul 19, celălalt la traseul... 104. Printre călătorii care doreau s-ajungă în Ţiglina III mă aflam şi eu.

Răbdarea noastră a fost răsplătită cu-n drum ca-n vremurile străvechi, când ne-am îmbrâncit şi ne-am îngrămădit pentru a încape cât mai mulţi. Sărmanul EEJ a urcat dealul de la bănci cu viteza melcului ambiţios şi a scos din această sforţare trâmbe de fum gros, negru... tot ca-n vremurile străvechi. Motorul lui e mult prea obosit pentru un asemenea traseu; bănuiesc că anul următor va fi unul dintre primele candidate la casare.  

Şi şoferul a avut parte de destulă băşcălie din partea călătorilor. E drept că nimeni nu l-a scos pe bietul om vinovat de faptul că vine la ora de vârf, la un traseu destul de aglomerat, cu-n chirpic târâitor. „Dom’le, te aştept de peste douăzeci de minute! Au trecut trei de 11, trei de 105, doi de 102 şi acu’ vii şi matale cu tărăboanţa asta mică”, a fost una dintre replicile generatoare de... haz de necaz.

Iată-l mai jos pe EEJ, la ora 14, în staţia din Ţiglina III (capătul de linie).

Luni, cu midibuzul la agitaţie

Astăzi, XDO a primit, pe tura 1, dificila sarcină de a suplini traseul 19. Era în preajma orelor de vârf iar sărmanul abia a făcut faţă mulţimii.

Gata de plecare

Ora de vârf a chemat MAZ-urile la datorie. Se anunţă un... sprint alb.

Ora de vârf în staţia de la Judeţean

Majoritatea călătorilor care apelează la serviciile mijloacelor de transport la miezul zilei sunt... elevii şi pensionarii. Primii se duc/întorc de la unităţile de învăţământ, ceilalţi... vin de la piaţă.

Astăzi, în jurul orelor 12, au fost necesare patru maşini pentru a „curăţa” staţia de la Judeţean. 602 a venit primul dar n-a reuşit să ia nici jumătate dintre călători; a urmat 612, sosit în mai puţin de un minut şi care a plecat la fel de aglomerat ca şi colegul său de lot. 613 a avut şi el parte de o mulţime de călători; şi acesta a sosit la un interval mai mic de un minut după 612. A urmat 1279 care a plecat, şi el, suficient de aglomerat...

Având în vedere aglomeraţia la care am asistat, îmi menţin în continuare părerea că ar trebui cumpărate cel puţin opt autobuze articulate dintre care patru să intre la orele de vârf, pentru 102. Nu de alta dar în oraşele civilizate nu se călătoreşte cu oameni „pliaţi” iar Galaţiul, cel puţin din punct de vedere al transportului local, tinde spre locuri onorabile. S-au schimbat multe lucruri, în bine, şi sper să vedem (mai bine zis, revedem) mijloace de transport articulate la Galaţi. Sunt necesare...

Sper, cu toată convingerea, că în viitor se va lua în calcul achiziţia unor autobuze de mare capacitate; poate mustim (încă!) de maxi-taxi dar asta nu înseamnă că n-avem nevoie de articulate!