A doua provocare

Zăpada şi viscolul de ieri au pus din nou la încercare modul de organizare precum şi profesionalismul personalului S.C. Transurb S.A.

Mijloacele de transport public local au fost pregătite din timp şi au ieşit la trasee conform programului normal de lucru.

Ger, linişte şi soare

Prima zi a acestui an ne-a bucurat c-o după-amiază rece dar senină. Oraşul a rămas tăcut chiar şi după căderea nopţii iar mijloacele de transport care au circulat în regim de week-end au avut puţini călători.

Traseul 34 s-a numărat printre cele mai lejere itinerarii... Una dintre maşinile care l-a deservit – Cobra UXA – a avut numeroase deplasări în zona portuară fără nici un călător. Atât la tur cât şi la retur. Iat-o mai jos, în dreptul unei noi clădiri ce domină viaţa cartierului marinăresc cu impunătoarea sa antenă: birourile Poliţiei de frontieră.

Tărâmuri îngheţate

Când simţul civic moare... între troiene

Este iarnă extremă, iarnă de început de februarie... Temperaturi cu mult sub zero; feţe, mâini şi picioare aproape degerate, îndreptându-se, in extremis, spre terminalul din Micro 19. Se aşteaptă un gest pro-omenire, pro-înţelegere... Dar nu, şoferul unui troleibuz ne lasă să aşteptăm în ger, parcă pentru a-şi bate joc de imaginea Transurb-ului care, cu major efort, a reuşit s-o promoveze în ochii gălăţenilor.

N-am să dezvălui numărul troleibuzului şi nici numele şoferului; asta fiindcă, din experienţă, cred că unele „personaje urbane” se pot schimba! Facem greşeli tocmai fiindcă suntem oameni, deci – prin definiţie biblică -  nu putem fi perfecţi.

Am îngheţat ieri seară, în faţa celor trei uşi închise ale MAZ-ului 203T. Şi n-am fost singurul; unsprezece persoane au tremurat, alături de mine, în aşteptarea accesului în salonul mijlocului de transport în comun.

Am tolerat odată această măgărie... Din respect pentru conducătorii profesionişti pe care îi cunosc şi care, prin experienţa şi dedicaţia lor profesională aduc mereu plusuri de imagine Transurb-ului, n-am efectuat fotografii. O voi face însă cu „următoarea ocazie” şi fără nici un „guilty feeling”!

Până atunci, sper ca vinovatul să-şi dea seama de eroare; şi sper că pasagerii nu vor mai trebui să tremure în ger pentru „fiţele de erou al volanului”!