1403 la şedinţa foto

O decădere urmată de o revenire neaşteptată, aşa s-ar defini ultimul fragment din viaţa de până acum a lui 1403. Despre problemele şi aspectul acestuia din perioada cea nefericită am mai scris; la fel şi despre refacerea sa.

Dacă 1403 nimereşte combinaţia potrivită de titulari, va avea toate şansele să candideze la un loc fruntaş în ierarhia troleibuzelor funcţie de parametrii de  confort, aspect şi totodată de condiţie tehnică...

Din cele 13 troleibuze care deservesc cele două trasee din urbea noastră, în urma unui clasament virtual pe care l-am realizat ţinând cont de cele trei puncte de referinţă menţionate anterior, 1403 primeşte, deocamdată... bronzul însă are şanse mari de promovare!

Haideţi să-l vedem în cele ce urmează, la o... „ common photo session”:

Alături de ultimul tramvai românesc

În cursul vizitei realizate alături de grupul de vizitatori interesaţi de mijloacele noastre de transport electrice, am reuşit să surprind în câteva fotografii singurul Timiş 2 rămas în depoul de tramvaie din Bariera Traian. După cum spuneam în postările anterioare, ultimul mohican autohton produs în vestul României aşteaptă să fie renovat pentru un posibil muzeu deşi în prezent, piese originale pentru el sunt foarte greu de găsit.

Speranţe există... să sperăm că, atunci când se va putea, acestea vor prinde contur într-un mod constructiv, care să readucă măcar în zilele speciale (vizitele pasionaţilor mijloacelor de transport, diverse sărbători sau festivităţi locale...) „un moment din istoria naţională a transportului electric pe şinele urbei noastre”.

Două terminale în loc de... unul singur

Asta se întâmplă în Piaţa Centrală, unde, datorită fluxului mare de maşini precum şi a comodităţii unor şoferi, un singur terminal pentru mijloacele de transport ale Transurb-ului şi ale operatorilor privaţi nu se poate înfăptui/respecta. Da, am mai scris despre această problemă... Autobuzele traseelor 11 şi 15 întorc la un loc cu tramvaiele traseelor 7, 8 şi 44, midibuzele de la 8 barat şi microbuzele private intră în inima terminalului iar mijloacele de transport de la traseul 12 opresc la cca. 200 de metri distanţă de terminalul stabilit, într-un... alt terminal înfiinţat în anii din urmă, pentru fostul traseu 15.

Noroc că la 12 rulează (cu mici excepţii) doar midibuze de capacitate redusă (Isuzu şi Prestij); la ce vânzoleală este în Piaţa Centrală, cei 200 de metri amintiţi ar însemna aventuri de neuitat cu un MAZ, un Den sau un DAB!

Încă odată, sper ca în ceea ce priveşte transportul de persoane în/din Piaţa Centrală, lucrurile să capete în viitor un aspect mai ordonat, mai civilizat.

Foto: într-o aglomeraţie clasică... Isuzu-ul WZG la traseul 12.

Nu se casează nimic

Aşa se spune la Transurb... Cele mai vechi mijloace de transport funcţionale (desigur, nu luăm în calcul Asistenţa Tehnică, TZG à poze găsiţi în pagina dedicată Rocar-urilor 112) au fost fabricate în 1997 dar se ţin încă bine, dat fiind modul în care au fost asamblate. O da, aici e o mare problemă, un fel de „revoluţie ideologică” între trecut şi viitor privitoare la perioada de funcţionare... Bani mulţi, utilizare redusă, iată concluziile principale rezultate din această analiză. Rafinamentul şi răbdarea s-au stins în lucrări simplificate, lucrări care nu convin gălăţenilor tocmai datorită modului în care se pune problema între randamentul Transurb-ului şi potenţialul privat (ameninţarea maxi-taxi, cu alte cuvinte). Deocamdată e linişte... Dar pentru cât timp?! Transurb-ul nu-şi permite să mai caseze vre-un mijloc de transport. E la limită! Am crezut că DAF-urile vor aduce un plus de relaxare... am crezut greşit! Situaţia rămâne la fel de încordată.

XDL-ul şi-a încheiat partitura... Celelalte midibuze care ar fi trebuit să se odihnească „în pace” au rămas asemenea unor stafii care luptă pentru a salva locul de muncă unde au activat. Deocamdată nu se casează nimic. Transurb-ul nu-şi permite pensionări ... Nu în aceste timpuri!