Alb, albastru, portocaliu şi... iar alb

Nu vă gândiţi la culorile politice... E vorba de una dintre cele mai longevive reclame ce a fost promovată de mijloacele de transport ale Transurb-ului, şi anume cea de la Dedeman. Iniţial, a fost o „fâşie” albastră cu... simbolul omuleţului muncitor, pe urmă au venit autocolantele portocalii. De săptămâna trecută, contractul de colaborare dintre Dedeman şi Transurb s-a încheiat iar mijloacele de transport au revenit la... culoarea lor maternă. Vorbim despre cinci Cobre: UXA, UXC, VOE, CIJ şi CIK.

Iată una dintre Cobrele ce au... prestat pentru Dedeman (UXC) şi care acum a revenit la... straiul iniţial.

De remarcat faptul că aceste autocolante, în urma înlăturării, nu au „luat” vopseaua mijloacelor de transport care le-au purtat.

„Epoca Isuzu”, aproape de sfârşit

Din cele 26 de midibuze Isuzu care au activat, de la sfârşitul anilor 90, în regimul nostru de transport local, au mai rămas doar 10: WZH, WZM (lotul 1), YRB, YRD (lotul 2), EEJ, EEL (lotul 3), JTE (lotul 4) şi XDL, XDM, XDN (lotul 5).

Cele mai active, în cursul ultimei perioade sunt YRB, JTE şi XDN. Celelalte au o apariţie ceva mai rară...

Foto de azi:

Cinci midibuze au fost pensionate

Mijocul lunii februarie a marcat încheierea carierei agitate a unor midibuze Isuzu: din primul lot, achiziţionat în 1998, au mai rămas în serviciu doar WZH şi WZM... Da, începutul acestei săptămâni a oprit în autobază ceilalţi doi veterani, WZG şi WZP.

Pe lângă aceştia, lotul YR renunţă la doi eroi, şi anume YRA şi YRC iar lotul XD (ultimul achiziţionat) pierde reprezentantul care n-a făcut până acum prea mari probleme mecanicilor: XDO.

Din punct de vedere al salonului precum şi al siguranţei pasagerilor, mijloacele de transport care au fost pensionate se prezintă în condiţii optime. Sub acest punct de vedere, eforturile Transurb-ului sunt rezultate demne de apreciat!

Retragerea veteranilor a fost marcată de vechimea cumulată precum şi de faptul că rentabilitatea unei investiţii în ceea ce priveşte repararea lor nu se mai justifică.

Dacă mi se va permite, voi reveni cu fotografii up-to-date... Până atunci, iată ultimele instantanee pe care le-am efectuat maşinilor retrase pentru casare:

După aproape... 15 ani!

Anul 1997 avea s-aducă la Galaţi ultimele bijuterii pe care le-a făcut Rocar-ul şi de care a beneficiat autobaza noastră. Două la număr, două dovezi care vorbesc de o colaborare între români şi italieni, o colaborare de succes.

Se întâmpla în mai... PNN şi PNO au stat la baza (re)înfiinţării traseului 11 şi s-au bucurat, încă de la început, de aprecierea gălăţenilor.

Au trecut 14 ani şi 8 luni de când aceste două autobuze au intrat în serviciul regiei noastre de transport local. Ambele sunt funcţionale şi astăzi. Sper ca soarta să fie de partea lor şi să apuce 15 aniversări...

Cu PNO n-am călătorit de ceva timp; am făcut-o însă cu colegul său, la începutul acestei luni. Spuneam că mocheta a fost schimbată... Ei bine, din punct de vedere al salonului, ea era singura care necesita o înlocuire!

Mai jos, câteva fotografii: priviţi panourile laterale şi superioare, priviţi barele de susţinere precum şi celelalte echipamente din salon: nimic nu trădează cele aproape 15 primăveri de activitate!

DWO îşi ia revanşa

DAB-urile au început să apară tot mai rar în circuitul local... Din 20 de autobuze daneze, doar trei continuă s-apară aproape zilnic la trasee: DWM, DWO şi FRD. De remarcat că, dacă DWM preferă traseele cu un flux mediu de călători, celelalte două nu se dau înlături de la marea agitaţie urbană a lui 11 sau a cuplei 102/105.

FRD a avut ceva probleme cu motorul prin 2009... După cele câteva luni de lâncezire în parcul autobazei 1 n-a mai cauzat decât probleme minore, specifice vârstei. DWM a avut, până acum, o activitate „liniară”: maşina continuă să se comporte exemplar şi cred că este cel mai bun DAB din ambele loturi achiziţionate de Transurb.

DWO a avut destule suişuri şi coborâşuri în activitatea de până acum, desfăşurată în mediul gălăţean. Spuneam, într-o postare anterioară, că această maşină a primit motorul colegului DWR (intrat la casare) fapt ce l-a făcut apt pentru „greul localelor”, alături de DAF-uri şi MAZ-uri. După o perioadă de linişte şi „boierie” pe la speciale, DWO a revenit în circuitul urban, c-o preferinţă spre itinerariul pe care l-a deservit de când a ieşit prima oară din autobază, sub simbolul Transurb-ului: traseul 102. Ei bine, acum, conform modificărilor operate de regia de transport, acest DAB rulează deseori la cupla 102/105, cuplă pe care o deserveşte fără probleme, chiar şi-n cursul orelor de vârf.

Aşa a fost şi azi... Iată-l pregătit să plece într-o nouă cursă, de la capătul de linie din Micro 19:

Astra-Ikarus 415 T: după 11 ani

Am cumpărat doar trei... Păcat că la vremea respectivă (anul 2000) nu am optat pentru mai multe. Zece, poate chiar cincisprezece. Bucureştiul a simţit că acea colaborare dintre uzinele Astra şi „celebra IKARUS” a fost perfectă: a comandat două sute de bucăţi, noi, însă, poate am fost mai prudenţi... sau poate am dorit să investim într-o altă formă de transport, prost interpretată din cauza concurenţei private. În fine, să nu dezgropăm trecutul şi să ne pierdem printre şiraguri de explicaţii!

Au trecut unsprezece ani de când cele trei Astra-Ikarus 415 T au intrat în serviciul local al urbei noastre. Şi, timp de unsprezece ani, n-au făcut prea multe nazuri. Unele au avut şoferi experimentaţi, altele... s-au bucurat de norocul asamblării temeinice precum şi de echipele de muncitori de la Autobaza 1 care au intervenit mereu, la timp. E drept că toate au avut scurte perioade în care au lipsit de la trasee; n-au fost însă gravităţi.

După 11 ani, izolaţia şi saloanele acestor trei mijloace de transport sunt aproape ca la debut; izolaţia, cu vată de sticlă şi burete este ireproşabilă iar saloanele, exceptând răutăţile celor inculţi (sau dobitoci din născare) s-au păstrat în condiţii excelente.

Iată câteva dovezi:

Reclame, reclame...

Până ca midibuzul MKN să-şi înnoiască contractul cu cei de la Ramplast, DAB-ul FPU a profitat de moment şi s-a ales c-o reclamă care să-i acopere aspectul fizic destul de neplăcut. FPU e singurul DAB care a ajuns la a treia promovare publicitară...

Iată-l mai jos; trei reclame, trei fotografii:

-1: FPU – reclamă la GEPLAST (2007);

-2: FPU – reclamă la Apă Canal (cu puţin timp înainte de a primi cea de-a treia reclamă);

-3: FPU – reclamă la cazino (fotografie realizată pe Prelungirea Coşbuc).

În ultima perioadă, FPU a devenit o apariţie rară la traseele locale, el devenind unul dintre mijloacele de transport destinate curselor speciale pentru combinat.

Unul dintre veterani...

Din 98 şi până azi... În fotografia de mai jos, un bătrân încă activ: WZM.

Nu se casează nimic

Aşa se spune la Transurb... Cele mai vechi mijloace de transport funcţionale (desigur, nu luăm în calcul Asistenţa Tehnică, TZG à poze găsiţi în pagina dedicată Rocar-urilor 112) au fost fabricate în 1997 dar se ţin încă bine, dat fiind modul în care au fost asamblate. O da, aici e o mare problemă, un fel de „revoluţie ideologică” între trecut şi viitor privitoare la perioada de funcţionare... Bani mulţi, utilizare redusă, iată concluziile principale rezultate din această analiză. Rafinamentul şi răbdarea s-au stins în lucrări simplificate, lucrări care nu convin gălăţenilor tocmai datorită modului în care se pune problema între randamentul Transurb-ului şi potenţialul privat (ameninţarea maxi-taxi, cu alte cuvinte). Deocamdată e linişte... Dar pentru cât timp?! Transurb-ul nu-şi permite să mai caseze vre-un mijloc de transport. E la limită! Am crezut că DAF-urile vor aduce un plus de relaxare... am crezut greşit! Situaţia rămâne la fel de încordată.

XDL-ul şi-a încheiat partitura... Celelalte midibuze care ar fi trebuit să se odihnească „în pace” au rămas asemenea unor stafii care luptă pentru a salva locul de muncă unde au activat. Deocamdată nu se casează nimic. Transurb-ul nu-şi permite pensionări ... Nu în aceste timpuri!