În iarna
anului 1980, mai precis pe 11 februarie, doamna Serea
Ancuța (tanti Ani – pentru colegi și prieteni) pășea
pentru prima oară în depoul de tramvaie de pe Magistrală… A urmat perioada de
instruire după care, în ziua de 6 mai a aceluiași an, dumneaei primea
calificarea de vatmaniță și-și începea prima zi de serviciu, la bordul
Timișului 124.
A urmat apoi
titulatura pe cel din urmă erou pe care timișorenii l-au livrat la Galați:
Timișul 131
iar Tatra T3R cu numărul 17 a completat palmaresul.
În cea de-a
doua jumătate a anilor 90 au fost aduse Tatrele KT-4D; doamna Ancuța și-a continuat
serviciul pe vagonul 70, cu care a prins multe evenimente și două
înmatriculări: 0096
în 2007 și 1324,
un an mai târziu, vagon cu care a lucrat până în luna septembrie a anului 2012;
atunci l-a primit pe 1344, tramvaiul cu care astăzi, și-a încheiat
activitatea în câmpul muncii.
Nu știu
primul traseu pe care l-a primit doamna Ancuța… Îl știu însă pe cel din urmă…
linia 1: Comat – Liceul 9.
Anii trec
repede… azi
devine ieri iar mâine devine azi, și tot ce rămâne din cursa omului prin viață
sunt amintirile.
Astăzi, tanti Ani
l-a condus pe 1344
pe ultima lui cursă ca titular al serviciului local de tramvaie. El va fi
trecut în divizia de rezerve care intenționează să susțină transportul local la
prima cerință a publicului.
Îi doresc doamnei Ancuța – împreună cu toți cei care au cunoscut-o și au apreciat-o – multă sănătate,
noroc și bucurii alături de cei dragi! După mai bine de 33 de ani de muncă… toată
cinstea și tot respectul!
