1987...

Ce a insemnat anul 1987 in Galati, in ceea ce a privit transportul public local pe pneuri? Majoritatea autobuzelor DAC 117 achizitionate din 1980 si pana in acea vreme, cateva Ikarus-uri 280 si o mare parte din ramasitele "hoardei de aur" a Roman-urilor 112, cele care au ramas active dupa marile casari din 1985 si 1986, ani cand cele retrase din circulatie isi odihneau carcasele pana si in fata Autobazei 1... 

Anul 1987 a fost unul dintre anii economiei de carburanti cand se purtau celebrele butelii cu gaz metan, cate doua pe autobuzele scurte si cate trei pe cele articulate.

Mai jos, o fotografie realizata in cursul anului mentionat si disponibila in "Arhiva Stanescu - Anii Comunismului", cu unul dintre "bombardierele" Galatiului (Roman 112) pe strada Brailei, indreptandu-se spre Inelul de Rocada. 

Strada Frunzei: ieri si azi

Se spune ca primele tramvaie care au rulat pe strada Frunzei, spre Micro 20/Cinema Dacia au fost Timis-urile... Desi probele au fost efectuate (si cu)Tatre T3R pe noile linii 3 si 5. Se intampla in 1977. 

Au trecut mai bine de trei decenii de atunci pana cand liniile care legau cartierul Micro 19 de Siderurgistilor sa primeasca repararatiile capitale de cuviinta. Si in aceste trei decenii, strada Frunzei, cu casele, blocurile, biserica si micile ei firme avea sa se transforme intr-o mica oaza de vegetatie... spontana, asemenea unei mici indrazneli intr-o societate pierduta in conservatorism. 

Mai jos, un fragment de "film" dintr-o evolutie... 

Ieri si... alaltaieri

Ca si oamenii, mijloacele de transport se nasc, muncesc, se pensioneaza si... dispar. 

Mai jos, doua fotografii realizate la o distanta de... 16 ani in aceeasi "casa", pe aceleasi linii dar cu protagonisti diferiti:

-Foto 1: anul 1996 - fotografie realizata de focus1965 (https://transphoto.org/author/6255/)

-Foto 2: anul 2012 - fotografie realizata de mine si postata pe acest blog.

101... rebotezat 57 pentru Afterlife

A existat si exista o pasiune pentru tramvaiele gestionate de Sectia Transport Electric ca sa se pastreze macar un exemplar din cele ce au slujit urbea noastra. Chiar daca nefunctionale... Conteaza macar o amintire si apreciez acest aspect, in numele tuturor celor care au contribuit si apreciaza o... fila din istoria transportului public local galatean. 

Avem o Tatra T3R... Mai avem si un Timis 2. Oportunistii privesc mereu spre viitor. Realistii nu uita de unde au plecat. Si astfel, din tot ceea ce a fost candva, de la inceputul anilor 80, am mai putea avea o amintire. Cam ciufulita in prezent dar nu greu de reinstaurat pentru viitor: Timis-ul 2 cu nr. de parc 101, schimbat la sfarsitul anilor 2000 cu nr. 57. 

Nu stim cum s-a ales aceasta permutare si probabil ca nu voi/vom sti niciodata. Dar cert este ca inca un fragment din istoria transportului public local ar putea beneficia de un loc de cinste, bine meritat. 

Foto 1: phototrans.eu

Foto 2: in asteptare... 

Într-o zi, cândva, o amintire... (1)

Prima jumătate a anilor 80, la intersecţia străzilor Traian cu Basarabiei... Timiş-urile aveau să preia o parte din traseele Tatrelor T3R care aveau capăt de linie în Bazinul Nou. Ca de exemplu, linia 5 (Micro 19 – Bazin), deservită de un „trăgător” şi o „remorcă” D-ALE NOASTRE, făurite-n Timişoara.

Vremuri şi ambiţii...

După 36 de ani

Anul 1980… o perioadă în care reţeaua de transport local gălăţean (pe atunci gestionată de I.J.T.L.) se afla în plină dezvoltare şi totodată modernizare. Punctul maxim al acestei “expansiuni” avea să fie atins în 1986.

Pe harta de mai jos, inginerii care au lucrat la I.J.T.L., au trasat cu negru liniile de tramvai funcţionale în anul 1980 iar cu verde, pe cele de autobuz. Oare acea culoare neagră cu care au fost marcate itinerariile de transport electric avea să prevestească declinul acestora?! Iar culoarea verde, să ne anunţe că autobuzele urmau să devină principala formă de transport gălăţean?!

Se ştie că până în anul 1980, la Galaţi, tramvaiul a fost baza. Pe urmă, atât rutele motorizatelor cât şi cele deţinute de electrice au fost extinse. Tramvaiele au continuat să domine circuitul urban: în 1986 aveam 28 de trasee de tramvai şi 23 de autobuz.

Din 1986 şi până în 1989 a existat perioada de stagnare. Liderii “epocii de aur” aveau în vedere pentru Galaţi un proiect mai vechi, rămas în vârf de băţ din 1985: introducerea troleibuzului. Evenimentul avea să se întâmple la data de 20 august 1989 (pe linia 101 : Micro 19 – Centru, cu 7 troleibuze DAC 117).

Nu ştim ce-ar fi urmat în privinţa transportului local dacă n-ar fi venit “Revoluţia”; cert este că planurile existente pentru reţeaua de troleibuz s-au stins după 1992 (din acel an şi până în prezent am rămas cu aceleaşi 2 trasee de troleibuz). Despre tramvaiele se spune că ar mai fi avut o şansă: linia Galaţi – Brăila, un alt proiect răpus de incapacitatea, indiferenţa şi egoismul idioţilor care s-au trezit peste noapte la cârma oraşului.

Nu zic că s-a circulat bine cu maşinile I.J.T.L.-ului în “epoca de aur” fiindcă… nu s-a circulat bine deloc! Iar astăzi însă, deşi avem oameni cu principii constructive, cu planuri şi propuneri logice, eficiente, ne încurcăm din nou în culorile politice, ne dăm unul altuia cu stângul în dreptul şi astfel continuăm să rămânem un oraş incapabil de dezvoltare.

Cândva...

Anii 70 au fost anii ROMAN-urilor 112, cele care au asigurat trecerea de la TV 20-uri la DAC-urile model 112 respectiv 117. Fosta E.T.O. Galaţi („transformată” mai apoi În I.J.T.L.) a deţinut peste 160 (!) de astfel de exemplare, majoritatea casate între anii 1985 – 1987. Acestea au fost sprijinite la debut de TV-uri iar la final, de DAC-urile scunde şi articulate.

O parte din exemplarele achiziţionate noi în anii 70 au rezistat aproape două decenii şi au apucat să-şi cunoască „susţinătorii” – mai precis lotul BTR – BUA – achiziţionat S.H. de la Târgu-Mureş. Au fost ani chinuiţi de economie, ani în care regia de transport local a trebuit să facă minuni cu piese şi echipamente de slabă calitate sau preluate de la maşinile casate.

În privinţa traficului, anii 70 au avut puţine autoturisme şi multe autobuze, de obicei aglomerate la orele de vârf, „sindrom” de care avea să sufere şi deceniul următor. Sunt ani şi amintiri... ce fac parte din istoria transportului urban, din vieţile multora dintre noi.

-foto 1: pe strada Brăilei, în dreptul Liceului Pedagogic (sursa: „Valiza cu fotografii”);

-foto 2: Complexul Siret;

-foto 3: la Parcul C.F.R.

Adio tramvai spre Gara C.F.R. !

După mai bine de-un secol de transport electric local spre şi dinspre Gara Galaţilor, am găsit primarul mingicar şi consilierii de carton care să aprobe ştergerea unor pagini din istoria oraşului, pagini care ar fi putut să aibă o continuitate modernă şi totodată utilă.

Am asistat la începerea lucrărilor de înlăturare a liniei de tramvai de pe strada Mihai Bravu şi am simţit gustul amar al indiferenţei justificate de interese personale. Urmează strada Gării, deocamdată pe segmentul dintre intersecţia cu A.I.Cuza şi terminalul fostelor trasee electrice 36, 37 şi 38. (foto mai jos)

Ni s-a promis troleibuz în Gara C.F.R. Fiindcă în prezent, troleibuzul este considerat unul dintre mijloacele de transport ecologice şi totodată mai puţin costisitoare decât tramvaiul. Pe bune?! De fiecare dată când edilii aprobă “ştergerea liniilor electrice de transport public”, ni se promite înlocuirea acestora cu “reţea modernă, de troleibuz”!

V-aţi învăţat să ne credeţi proşti, stimaţi edili, puşi pe căpătuială. E… până-ntr-o zi când paharul transportului local se va umple alături de alte pahare ce vor schimba istoria unui oraş căpuşat de incompetenţă, nepotism şi o politică de tot rahatul!

Gustul amar al nepăsării

Puțini dintre noi știu că strada Mihai Bravu ar fi putut intra în istoria – tot mai sărăcăcioasă – a Galaților ca fiind prima stradă pavată cu piatră cubică. De asemenea, pe ea au alergat tramvaiele din anii 1900 și până spre sfârșitul primului deceniu al celui de-al XXI-lea secol. Inițial s-a mers pe o singură linie, până în preajma Grădinii Publice. Pe urmă, doar până la intersecția cu strada Basarabiei (fostă 6 Martie) dar pe două căi distincte pentru tur și retur. Chiar și așa, viziunile Epocii de Aur privitoare la transportul cu tramvaie s-au materializat prin legături între Gara C.F.R. și Bariera Traian, Micro 19, Piața Centrală, C.S.G. sau ICEPRONAV (Gara Fluvială).

Astăzi, ne îngropăm singuri istoria. Încet și trist. Strada Mihai Bravu, pe segmentul cuprins între intersecția cu Basarabiei și cu Gării se află într-un curs de modernizare pe care-l găsesc caraghios. Da, trebuie să acceptăm modernismul însă trebuie să fim totodată conștienți că-l putem aplica (și) pentru a păstra și respecta munca bunicilor și a străbunicilor noștri!

Sunt lecții pe care mulți dintre noi le înțeleg, le apreciază, dar nu au puterea de a le susține; cum naiba s-o faci atunci când edilii, ocrotiți de propriile lor legi, ALEG SĂ CIUNTEASCĂ O STRADĂ CARE AR FI PUTUT DEVENI UN CADRU ISTORIC AL URBEI NOASTRE???

Din Micro 19 și până în Gara C.F.R. – avem doar un singur traseu de autobuz, 29 și unul privat, 64. În trecut, aveam – în curs de o oră – două autobuze la traseul 28 și două la traseul 29, plus 2 tramvaie la traseul 37. Acestea erau coordonate cu orarul trenurilor care ajungeau în Gară și care, la orele de vârf, erau suplementate.

Transurb-ul a luptat pentru reactivarea liniilor de tramvai 36 și 37… S-au implicat și pasionații dar a fost în zadar. Interesele influențate de “vaca mereu bună de muls” au hotărât o moderinzare penibilă, care nu ne va motiva niciodată doleanțele ci, dimpotrivă, ne va arunca doar praf în ochi.

Pe strada Mihai Bravu, în decurs de trei zile s-au scos liniile de tramvai. Apoi au fost tăiați copacii, pe motiv că erau bătrâni și bolnavi… Ce porcărie!

 

 

Încă un suvenir

BN-TB-52… Identitatea cu care 1731 lucra pentru Novio Nijmegen e acum o amintire pe care o apreciez și o păstrez:

 



Strada Mihai Bravu își pierde din istorie

Mi-aș fi dorit ca orașul meu să păstreze legătura aceea dintre trecut și prezent, legătură care să vorbescă despre evoluție, principii, sacrificii… Dar unele dorințe sunt sortite eșecului.

Edilii care știu cu adevărat cum să-și îndeplinească sarcinile sunt deschiși la opiniile publicului, țin cont de ele și caută să le îndeplinească. De asemenea, ei încearcă să promoveze și să dezvolte orașul pe care îl reprezintă. Din păcate, Galațiul n-are edili. El este condus de un grup de indivizi plictisiți, puturoși și puși doar pe căpătuială. Pentru aceștia, istoria precum și logica unor lucrări de modernizare (și de bunsimț!) nu există.

Strada Mihai Bravu a fost una dintre primele străzi ale orașului nostru pe care au alergat primele tramvaie. Se întâmpla la începutul anilor 1900… A existat o perioadă când tramvaiul străbătea în întregime această stradă și avea terminal lângă Grădina Publică.  Au trecut două războaie mondiale iar oamenii cu suflet și respect față de urbea noastră s-au implicat pozitiv pentru refacerea și dezvoltarea transportului electric.

Pe urmă… epoca de aur și perioada de maxim a tramvaielor gălățene. Strada Mihai Bravu asigura circulația tramvaielor din/spre principalele cartiere și întreprinderi spre/din Gara C.F.R. Se circula pe scara bătrânelor Timișuri 2 și Tatrelor T3R încă de la plecarea de la capăt de linie…

Și astăzi, trasee precum 36 (Comat – Gara C.F.R.) , 37 (Micro 19 – Gara C.F.R.) și 38 (C.S.G. – Gara C.F.R.) s-ar fi bucurat de succes! Dar… nu sunt ochi care să vadă, nu sunt minți care să înțeleagă! Mi-e silă să vorbesc din nou despre acele relații cu ajutorul cărora, oameni incapabili dar născuți sub o stea norocoasă ajung la conducerea acestui oraș, oameni pe care nu-i doare nici măcar în cot de vocile celor pe care ar trebui să îi reprezinte.

Se pare că vom mai îngropa o filă de istorie… Și totodată, un episod ce ar fi putut fi modernizat într-un mod excepțional! Cât de frumos ar fi fost un terminal nou, cu peroane, lumini, și casă de bilete pentru “electricele” 36, 37 și 38! Dar nu, borfașii care ne conduc, au ales varianta “muls cu explicații jenante”… Case care se dărâmă?! Pe bune?! Păi dacă nimeni nu investește în ele, cum naiba să nu se dărâme??!! Infrastructură precară?! O modernizare de genul celei realizate pe străzile Asachi – Oțelarilor ar fi fost soluția ideală!

E trist că murim încet. Și e trist fiindcă acceptăm așa ceva. În seara asta, am găsit strada Mihai Bravu închisă între intersecțiile cu străzile Basarabiei și Gării… Se scot bordurile precum și liniile de tramvai.

 



Pe Prelungirea Brăilei – candva și… acum

Cel mai vechi și totodată mai stabil traseu de autobuz deținut de regia noastră de transport local este 9: Țiglina III – Gara C.F.R. De a lungul timpului, acesta a suferit două modificări, și anume returul mutat de pe strada Domnească pe derivația Gării – Bălcescu precum și un ocol pentru o nouă stație - Cimitirul Sf. Lazăr.

În anul 1992 s-a dat în folosință linia de troleibuz 104: Țiglina III – Parc C.F.R. Traseul și-a păstrat neschimbat itinerariul până-n prezent și este deservit, funcție de posibilități, atât de autobuze cât și de troleibuze. Dacă ar fi să coborâm mai adânc, în trecut, traseul 104 reprezintă versiunea “electrică” a fostei linii de autobuz 27, apărută la începutul anilor ’80…

9 și 104 sunt cele mai longevive trasee care leagă cartierul Țiglina III de o mare parte din celelalte zone principale din urbea noastră. În trecut am avut legătură directă (și mai apoi rapidă) spre zona centrală – cu trecere prin cartierul Francezi, precum și curse regulate spre Bazinul Nou și spre Cimitirul Israelit. Orașul însă se schimbă. Mereu. Și funcție de necesități, dispar unele trasee și se întemeiază altele noi. E firesc așa…

Drumul spre Țiglina III a fost realizat cu pământul pe care basculantele Bucegi și Carpați l-au transportat din locul pe care urma să se construiască Combinatul Siderurgic. Am citit materiale și am văzut fotografii… Îmi amintesc și acum de liniile de tramvai care urcau de la “Ultimul Leu” spre intersecția străzilor Prelungirea Brăilei cu Gheorghe Asachi, precum și de rondoul specific capătului de linie din Țiglina III care a supraviețuit și pe care continuă să-l străbată mijloacele de transport ale rutei 104.

“Pădurea din râpă” – cea pe care o știam cândva, e pe cale de dispariție… Vega Holding și mai apoi Kaufland au schimbat decorul.

Cândva, între Drumul de Centură și Inelul de Rocadă era o cale simplă; astăzi, pe cursul ei, avem două semafoare și două sensuri giratorii.

-cu LTA la traseul 104, în dreptul supermarket-ului Kaufland de la “Ultimul Leu”:

 



Privind spre trecut…

Am promis o prezentare a troleibuzelor articulate care au circulat în orașul nostru… Iată o parte dintre ele. Voi contiuna să întregesc această prezentare ori de câte ori voi avea ocazia. http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/troleibuzele-maz-203-t.html

 



Vremea articulatelor – file de istorie: 8135

În urbea noastră, “dinastia” autobuzelor articulate a durat aproape douăzeci și opt de ani: din 1979 – când au intrat în serviciu loturile de Ikarus 280 – și până în anul 2007 – când s-au casat ultimele “râme” (YWD – ex 2885, CUC – ex 8817, ZPA – ex 8816).

Epoca de aur precum și anii post-comuniști au însemnat, în ceea ce privește producția autohtonă de autobuze articulate, DAC 117. Au făcut parte din copilăria noastră, cu ele am mers la școală, liceu, facultate sau serviciu, le-am călărit scările la orele de vârf, în înghesuială, am suportat ploaia și ninsoarea prin burdufurile rupte sau prin izolațiile stricate, am simțit frigul iernii prin podelele găurite dar… am ajuns mereu în timp și cu bine la destinație.

Este imposibil ca acum, când ne amintim de ceea ce a fost cândva, să nu avem măcar un licăr de nostalgie. Mi-e dor de articulatele românești. Au fost capricioase dar încăpățânate pe traseele noastre!

Iată-l pe 8135, unul dintre articulatele achiziționate în 1991. La scurt timp de la debut a promovat reclama pentru țigările Camel (schema de culoare galben ocru cu autocolante bleu-marin). După terminarea campaniei de publicitate, el și-a păstrat culoarea până la revizia majoră de la Târgu-Mureș din 1998, de unde s-a întors în straie crem cu galben-pai. Revenirea în circuitul de transport local s-a făcut sub o nouă identitate – ZOX. Din 1998 și până în 2003, când a fost casat, acest mijloc de transport a deservit rareori câteva trasee locale (9, 26 și 34) la orele de vârf sau în week-end-uri iar în rest a fost desemnat pentru Cursele Convenție spre/dinspre C.S.G.

Fotografiile datează din vara anului 1996, atunci când 8135 încă mai defila în circuitul local sub culorile unei foste reclame:

TZF – o altă bijuterie fabricată de Rocar

Lotul de TZ-uri a marcat istorie pe străzile urbei noastre… Cei patru membri au funcționat ireproșabil până-n ziua în care le-a venit decizia de pensionare. Trebuie menționat că două autobuze au fost utilizate deseori la traseele locale și mai rar la cursele convenție iar celelalte două au avut o repartizare opusă colegelor sale în ceea ce privește activitatea de transport local. Acestea din urmă au fost TZF și TZG.

Despre TZG am mai vorbit… TZF a fost și el unul dintre cele mai curate și mai întreținute Rocar-uri gălățene iar tehnic vorbind, a fost sănătos până-n ultima sa zi de activitate. Pentru postul de Asistență Tehnică au candidat MKG și TZG. Putea candida însă și el… Cu siguranță că nu n-ar fi dezamăgit!

Iată-l pe TZF în vara anului 2009, fotografiat în Autobaza 1 doar cu câteva luni înainte de retragerea sa la Autobaza 4 (de unde avea sa fie trimis la fier-vechi).

 



Cândva… la “Păpădie”

În această seară vă ofer o fotografie din anul 1984 aparținând “Serviciului Referințe” al Bibliotecii V.A.Urechia: intersecția străzilor Brăilei cu Coșbuc, cu un trafic mult mai aerisit decât cel prezent. Majoritatea autovehiculelor de proveniență autohtonă…

Anul 1984 a marcat una dintre puținele perioade de succes din istoria regiei noastre de transport local: ROMAN-urile 112 sosite în cea de-a doua jumătate a anilor 70 dominau localele, DAC-urile 117 câștigau tot mai mult teren iar Ikarus-urile 280 achiziționate noi, în două loturi - în urmă cu aproximativ 5 ani de la realizarea acestei fotografii - reprezentau… elementul de rezistență!

 



La ceasul nostalgiei

Sfârșit de zi, sfârșit de iarnă, sfârșit de carieră…

 



Azi ne întoarcem în trecut…

Am adăugat, în pagina destinată “Arhivei de Presă”, ceea ce a însemnat anul 1995 pentru R.A.T.U. Galați. Pasionaților precum și persoanelor interesate de istoria regiei noastre de transport local le doresc multă răbdare și succes în lecturarea materialelor specifice: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/arhiva-de-presa-1980-2005.html 

Cum putem salva tramvaiul de pe Mihai Bravu?

14 august 1900… debutul tramvaiului gălățean. Ne-au trebuit aproape două decenii până ca dorința noastră să devină realitate; a fost meritul lui Charles Georgi și a companiei sale.

Tramcarul local și-a început activitatea pe cinci trasee. Printre capetele de linie (terminale) se afla și cel din Gara C.F.R.

Am trecut prin două războaie mondiale și am “servit” o epocă de aur… A fost bine, a fost rău?!  Tramvaiul a coborât mereu în gară și ne-a asigurat legătura cu principalele puncte de maxim interes ale orașului.

Vremurile se schimbă. Uneori în bine, alteori în rău. Desigur, aici depinde de spiritul civic, de respect, de logică, demnitate, cunoaștere și dorință. E limpede că în ultimii ani alunecăm tot mai rapid pe panta comodității și știți ce? Ne facem rău cu mâna noastră… Zic asta fiindcă noi, gălățenii de rând avem puterea de decizie, noi am stabilit cine să ne conducă pentru a ne reprezenta și materialize interesele comune.

Revoluția ne-a adus democrația dar ne-a pătat demnitatea și ne-a mâncat curajul de a lupta pentru o lume mai bună. De la începutul anilor 90 a început perioada de regres, perioadă simțită pe toate planurile: cultură, economie, societate, agricultură, transporturi… S-au închis fabrici, s-au distrus ferme, mărețul C.S.G. a ajuns o caricatură iar transportul local ecologic riscă s-ajungă o amintire.

După Revoluție nu s-au mai făcut linii de tramvai iar rețeaua de troleibuz s-a extins în primii ani de… independență pe baza unor resurse și a unor proiecte stabilite în epoca apusă. Pe urmă a urmat trista resemnare.

Încet dar sigur, au dispărut tramvaiele dintre Porțile C.S.G.-ului (linia spre Poarta Nord), pe Coșbuc (porțiunea dintre intersecția cu Basarabiei și intersecția cu Bucovinei), în cartierul Port (între Palatul de Navigație și Gara C.F.R.), pe strada Traian (porțiune parțială între Baia Comunală și Barieră), pe strada Bucovinei…

Așteptăm să vedem ce se va întâmpla cu linia de tramvai care ducea spre Poarta Est C.S.G. (după consolidarea viaductului)… Dar până atunci aflăm din paginile cotidianului local “Viața Liberă” despre un alt segment care, în urma modernizării, va rămâne fără tramvai: strada Mihai Bravu și implicit, strada Gării.

Am menționat, la începutul acestui material, faptul că Gara C.F.R. a fost una dintre primele capete de linie pentru tramvai. De asemenea, până la închiderea circulației tramvaiului – din veșnicile interese politice pe care nu avem curajul de a le combate dar avem “tăria de caracter” de a le… “analiza” prin bodegi și piețe mergând pe principiul “eu când vreau să latru, latru și… doar atât!” – electricele liniilor care asigurau legături cu cartierele Micro 19, Micro 39, cu Bariera Traian sau C.S.G. nu duceau lipsă de călători. Desigur, n-ar duce lipsă nici acum dacă ar exista un minim interes de conservare și modernizare.

Iată articolul din “Viața Liberă”, în urma căruia aflăm că tramvaiul nu va mai coborî niciodată spre Gară… http://www.viata-libera.ro/politica-administratie/50826-galati-viata-libera-cotidian-politic-administratie-modernizare-de-71-milioane-de-lei-dispa-liniile-de-tramvai-de-pe-strada-mihai-bravu

Am o singură întrebare: de ce în proiectul de modernizare nu s-a luat în calcul consolidarea terasamentului pentru reintroducerea unor linii de tramvai moderne, așa cum a făcut fosta conducere a urbei pentru tronsonul Asachi – Oțelarilor?

Domnule primar, doresc să vă spun două lucruri:

1.   Când plec din Micro 20 cu intenția de a ajunge la Gară, aș prefera să realizez această călătorie cu tramvaiul. Fiindcă este mai sigur, mai eficient și mai relaxant decât transportul cu maxi-taxi și totodată e mai ecologic decât orice alt mijloc de deplasare care coboară spre destinația menționată;

2.   Știți de ce am avut tramvai în Galați? Fiindcă AȘA ȘI-AU DORIT GĂLĂȚENII DIN URMĂ CU DOUĂ SECOLE… Au avut curajul de a cere și de a insista să obțină o asemenea formă de transport. Noi, cei de astăzi, dorim S-O PĂSTRĂM!

Iată și câteva amintiri… Sper ca până la urmă să răzbească și interesul pentru transportul electric cu tramvaiul spre Gara C.F.R.! Și sper ca printre cei care citesc acest material să existe persoane dornice de susținere și implicare!