Probabil mulţi dintre gălăţeni precum şi dintre turiştii anilor 80 şi 90 n-au uitat ce însemna transportul local cu tramvaiul... Aveam, pe atunci, două tipuri de tramvaie: Tatra şi Timiş 2. Cu trei excepţii (prezentate mai sus), nici un tramvai din vechea generaţie nu ne mai onorează prezentul.
Amintiri au rămas însă destule. Pe lângă fotografiile realizate de pasionaţii mijloacelor de transport există şi dovezi vii care să ne vorbească despre trecutul transportului local, cu părţile sale bune şi mai puţin bune. Un exemplu? Gardurile din beton care împrejmuiesc cele două depouri au fost, de-alungul timpului, cârpite cu table şi uşi de la aceste tramvaie. În plus, geamurile, scaunele precum şi alte echipamente ale acestora au fost utilizate la ridicarea unor hale de reparaţii.
Trecem pe lângă aceste amintiri şi, pe nesimţite, gândurile zboară în trecut... Mulţi pensionari se gândesc, probabil, la după-amiezele de iarnă, când se făceau schimburile de tură la C.S.G. şi călătoreau pe scările tramvaielor, alături de colegii de muncă, cu mâinile îngheţate pe aceste uşi... Sau poate la zilele cu ploi monotone, de toamnă târzie, când călătoria reprezenta o aventură spre muncă şi înapoi, spre casă, după un program covârşitor.
Cu aceeaşi probabilitate, mulţi pasionaţi care au ocazia să treacă pe lângă gardurile depourilor trăiesc un sentiment de curiozitate imposibil de împlinit atunci când văd aceste... fragmente aparent misterioase...
