In vreme de… razboi

As vrea sa spun ca nu inteleg… dar inteleg prea bine. Dupa ani de colaborare si mai apoi de serviciu in slujba transportului public galatean, sunt aspecte care lasa un gust amar, greu de digerat.

La inceputul anilor 1900, respectul pentru transportul public local era oglindit in investitii si se regasea in carti postale… Uite, avem tramvai, si nu orice fel de tramvai, ci unul electric care strabate cu succes principalele strazi si bulevarde ale Galatiului! Iar interesul s-a mentinut – cu bune si cu rele – pana in a doua jumatate a anilor 1970 cand existau… drumuri lungi si transport deficitar. Economia comunismului specifica Epocii de Aur a nascut la Galati, o situatie bolnavicioasa, ce s-a propagat si continua sa propage dintr-o perspectiva tacita: Primaria promite, calatorii asteapta. Si de atatia ani, atat in curtea Autobazei 1 cat si-n cea a Sectiei 3 Tramvaie, se duce o lupta surda, dar o lupta ce pana acum a avut rezultate benefice din putinul disponibil. Cu alte cuvinte, s-au facut fapte mari cu lucruri marunte iar fapte mari cu lucruri marunte pot face doar cei profesionisti. Zi de zi, pentru circuitul de transport public local din urbea noastra se da o confruntare lipsita de sprijin: sunt oameni care pregatesc masini si masini care lucreaza pana la epuizare. Masini care revin in garaj si primesc imediat tratamentele necesare ca sa fie din nou, apte de serviciu. Dar chiar si asa, cu tot efortul, cu toata implicarea si cu tot profesionalismul “medicilor” ramasi la datorie, sunt probleme care necesita timp si investitii.

Galati, 2019 (dar sa potrivim ocheanul si cu cel putin trei ani in urma)...Sunt doua clase politice din a caror confruntare rezulta victime colatarale. Intre raspunsurile unui primar care spune ca le stie pe toate si serviciul de transport public local ce cauta, in continuare, sa-si deserveasca programul stabilit, stau zeci de oameni si zeci de masini!

Ma uit si azi la parcul rece din Autobaza 1, asa cum ma tot uit din iarna trecuta… Si vad eroi motorizati cu pansamente care au mers pana la ultima lor suflare. Zi de zi e o lupta, iar pe pistele de casare, se adauga tot mai multe masini. Dupa cum spuneam… un razboi  cu multe victime colaterale…

Din randul celor cazuti la datorie… In urma cu doua saptamani a cedat si “sanitarul” autobazei, ROCAR-ul PNN; un bunel cu o inimioara ce bate de aproape 22 de ani. In locul lui, pentru postul de Depanare, a fost ales – deocamdata – un olandez c-o inima inca puternica: Den Oudsten-ul LTN.

Si a mai venit o primavara

Si anul acesta, postul de Asistenta Tehnica din incinta Autobazei 1 ramane ocupat de Rocar-ul de Simon PNN, verificat si intretinut cu grija de titularii ce-si presteaza serviciul la volanul sau.

PNN este singurul autobuz romanesc ramas in serviciul de transport galatean. Din respect pentru priceperea, viziunea si profesionalismul adevaratilor ingineri ai “zilelor de ieri”, cu care s-a ridicat industria romaneasca, sper ca aceasta creatie motorizata sa aiba viata lunga si sanatoasa multi ani si de acum inainte, ca o dovada vie a ceea ce am putut face candva, pentru noi, in mod sigur, trainic si eficient.

PNN a mai adaugat o primavara la anisorii sai. Probabil ca peste cateva luni isi va serba si ziua de nastere asa cum ii place lui, in campul muncii, inconjurat de colegi si prieteni.

FOTO:

PNN la peronul sau, in data de 05.04.2019

Serviciul de depanare – rapid și eficient!

Ieri după-amiază, troleibuzul 1407 a cedat în câmpul muncii, mai precis în stația de la Agenția C.F.R. de unde a refuzat să mai plece (probleme cu accelerația) iar un sfert de oră mai târziu, serviciul de depanare îl tracta deja spre Autobaza 1…

Toată acțiunea s-a desfășurat în mod organizat: echipa de intervenție a verificat troleibuzul, a stabilit verdictul (mijlocul de transport nu putea fi reparat în mod rapid, “pe teren”) după care l-a pregătit pentru retragerea din circuitul local.

Cu această ocazie l-am revăzut pe PNN la datorie, și el pregătit excepțional odată cu echipa de mecanici pe care a adus-o pentru diagnosticarea lui 1407. Salonul a rămas neschimbat… La fel și condiția sa tehnică!

 

Experiența și pregătirea profesională a personalului de serviciu a făcut ca “bolnavul” să fie preluat pentru… “tratament” în cel mai scurt timp posibil. Apreciez modul în care s-a desfășurat această operațiune!

 



Serviciul de Asistenţă Tehnică: colegi pentru colegi

Până la pregătirea corespunzătoare a autocamionului RABA GL-72-TRE, sarcina de intervenţie şi depanare a „motorizatelor” şi „electricelor” Transurb-ului revine... colegilor de parc. Până acum, postul aflat deocamdată vacant, a fost suplinit de Rocar-urile de Simon, de DAB-uri, de Den-uri precum şi de Tatre şi Duewag-uri.

Astăzi, Prestij-ul MRR s-a defectat în cursul după-amiezei la traseul 25. Cel desemnat să-l aducă acasă a fost Rocar-ul PNN:

Zilele trecute, în Autobaza 1, RABA 72-TRE se odihnea în faţa R.T.-urilor, după câteva intervenţii tehnice necesare:

Iar în parcul rece, fosta Asistenţă Tehnică, TZG, şade singurică, gândindu-se probabil la anii săi de glorie:

TZG rămâne în funcţia de Asistenţă Tehnică

Se spune că după ce ultimul Rocar 112 va fi pensionat, locul său în ceea ce priveşte serviciul de depanare va fi luat de Rocar-ul deSimon PNO. Acesta din urmă a luat deja primele lecţii în cursul lunii trecute, în perioada în care TZG a fost pregătit pentru un nou ITP.

Aşadar, postul de Asistenţă Tehnică va fi, în continuare, asigurat de ultimul Rocar 112 rămas în serviciul Transurb-ului până cel puţin la sfârşitul primăverii lui 2013. Până atunci, PNO îşi continuă activitatea la locale precum şi la cursele convenţie.

Mai jos:

-după trecerea I.T.P.-ului, în Autobaza 1:

-ieri dimineaţă, pe bulevardul Coşbuc:

Să nu uităm ce înseamnă... TZG!

În cursul acestei după-amieze, troleibuzul MAZ 1407 a cedat la datorie, chiar în terminalul din Micro 19, iar bătrânul Rocar TZG a fost trimis, încă odată, să tracteze „pacientul” în Autobaza 1.

De multă vreme doream să realizez o scurtă şedinţă foto ultimului mohican din „specia” 112, lansată de fostele uzine Rocar iar astăzi, dorinţa mea a prins contur!

Au trecut aproape trei ani de când n-am mai călătorit cu-n Rocar 112 (ultima oară, TZH, traseul 31 – apariţie de „sacrificiu” la locale!); dar iată că nostalgia mea, avea să renască din amintiri.

Pe scurt, pentru a nu mă mai pierde printre vorbe, vă ofer fotografii inedite cu Rocar-ul TZG...

-cabina:

-salonul:

-bolnavul:

-iată şi o modificare pentru extragerea ştangelor (2 la număr) utilizate funcţie de tractarea mijloacelor de transport: „vizeta” de acces:

-înainte de tractare...

TZG, dublă solicitare

Astăzi, două maşini au cedat la trasee. Primul, MAZ-ul 603, în staţia din Ţiglina I (Bârlădeanu). Autobuzul a necesitat tractate, personalul care a venit cu Asistenţa Tehnică („abandonată” în capătul staţiei din Ţiglina II) a trebuit să-l ducă la autobază. Problema: s-a spart răcitorul de ulei. Lichidul a curs pe curele şi de aici... N-are rost să mai intru în detalii. 603 a primit răcitor nou şi a devenit funcţional.

În cursul serii, în Mazepa I, în preajma staţiei de la Agenţia de Voiaj, s-a „cufurit” şi DAB-ul FRC. Ultimul mohican din rândul Rocar-urilor 112 a fost din nou la datorie iar personalul de serviciu a reuşit de această dată să evite utilizarea „ştăngii” de tractare; FRC a plecat înainte, spre autobază iar TZG a mai întârziat la un... semafor. Se pare că probleme au fost de natură electrică.

Mai jos, fotografii pe care le-am realizat la primul incident:

Postul de Asistenţă Tehnică, adjudecat din nou de TZG

Da, mecanicii şi-au dat tot interesul iar TZG-ul a trecut iar ITP-ul (Inspecţia Tehnică Periodică – pentru cei care nu cunosc termenul) şi-şi păstrează funcţia de maşină de intervenţie. Spiritele sunt mereu deschise la tot felul de ipoteze dintre care, doar una se materializează în ateliere... În cazul în care TZG-ul n-ar fi „rezistat” intervenţiei mecanicilor, locul său ar fi fost luat de unul dintre cele două Rocar-uri de Simon, probabil PNO (acesta apare mult mai bine întreţinut decât colegul PNN care ar fi rămas în circuitul urban).