In vreme de… razboi

As vrea sa spun ca nu inteleg… dar inteleg prea bine. Dupa ani de colaborare si mai apoi de serviciu in slujba transportului public galatean, sunt aspecte care lasa un gust amar, greu de digerat.

La inceputul anilor 1900, respectul pentru transportul public local era oglindit in investitii si se regasea in carti postale… Uite, avem tramvai, si nu orice fel de tramvai, ci unul electric care strabate cu succes principalele strazi si bulevarde ale Galatiului! Iar interesul s-a mentinut – cu bune si cu rele – pana in a doua jumatate a anilor 1970 cand existau… drumuri lungi si transport deficitar. Economia comunismului specifica Epocii de Aur a nascut la Galati, o situatie bolnavicioasa, ce s-a propagat si continua sa propage dintr-o perspectiva tacita: Primaria promite, calatorii asteapta. Si de atatia ani, atat in curtea Autobazei 1 cat si-n cea a Sectiei 3 Tramvaie, se duce o lupta surda, dar o lupta ce pana acum a avut rezultate benefice din putinul disponibil. Cu alte cuvinte, s-au facut fapte mari cu lucruri marunte iar fapte mari cu lucruri marunte pot face doar cei profesionisti. Zi de zi, pentru circuitul de transport public local din urbea noastra se da o confruntare lipsita de sprijin: sunt oameni care pregatesc masini si masini care lucreaza pana la epuizare. Masini care revin in garaj si primesc imediat tratamentele necesare ca sa fie din nou, apte de serviciu. Dar chiar si asa, cu tot efortul, cu toata implicarea si cu tot profesionalismul “medicilor” ramasi la datorie, sunt probleme care necesita timp si investitii.

Galati, 2019 (dar sa potrivim ocheanul si cu cel putin trei ani in urma)...Sunt doua clase politice din a caror confruntare rezulta victime colatarale. Intre raspunsurile unui primar care spune ca le stie pe toate si serviciul de transport public local ce cauta, in continuare, sa-si deserveasca programul stabilit, stau zeci de oameni si zeci de masini!

Ma uit si azi la parcul rece din Autobaza 1, asa cum ma tot uit din iarna trecuta… Si vad eroi motorizati cu pansamente care au mers pana la ultima lor suflare. Zi de zi e o lupta, iar pe pistele de casare, se adauga tot mai multe masini. Dupa cum spuneam… un razboi  cu multe victime colaterale…

Din randul celor cazuti la datorie… In urma cu doua saptamani a cedat si “sanitarul” autobazei, ROCAR-ul PNN; un bunel cu o inimioara ce bate de aproape 22 de ani. In locul lui, pentru postul de Depanare, a fost ales – deocamdata – un olandez c-o inima inca puternica: Den Oudsten-ul LTN.

Si a mai venit o primavara

Si anul acesta, postul de Asistenta Tehnica din incinta Autobazei 1 ramane ocupat de Rocar-ul de Simon PNN, verificat si intretinut cu grija de titularii ce-si presteaza serviciul la volanul sau.

PNN este singurul autobuz romanesc ramas in serviciul de transport galatean. Din respect pentru priceperea, viziunea si profesionalismul adevaratilor ingineri ai “zilelor de ieri”, cu care s-a ridicat industria romaneasca, sper ca aceasta creatie motorizata sa aiba viata lunga si sanatoasa multi ani si de acum inainte, ca o dovada vie a ceea ce am putut face candva, pentru noi, in mod sigur, trainic si eficient.

PNN a mai adaugat o primavara la anisorii sai. Probabil ca peste cateva luni isi va serba si ziua de nastere asa cum ii place lui, in campul muncii, inconjurat de colegi si prieteni.

FOTO:

PNN la peronul sau, in data de 05.04.2019

LTC – suplinitor pe postul de Asistenţă Tehnică

Atunci când veteranul (şi totodată singurul reprezentant al fostei uzine ROCAR de la Transurb) PNN necesită „concediu medical”, postul de Asistenţă Tehnică este preluat de Den Oudsten-ul LTC. Se conturează posibilitatea ca după pensionarea lui PNN, LTC să preia funcţia de Asistenţă Tehnică.

         LTC ar putea fi primul autobuz fabricat în străinătate care ar putea deservi acest serviciu. Până acum, postul a fost ocupat doar de autobuze de provenienţă autohtonă.

Oglinda, oglinjoară...

... cum mai lucram odinioară,

Şi ce făceam în astă ţară...

PNN – singurul care mai aminteşte de maşinile făurite de cei de la Rocar... 

Cu troleibuzul pe bulevardul Coşbuc

Peste puţin timp se va împlini un deceniu de la primele promisiuni privitoare la introducerea unui nou traseu de troleibuz… Se spunea atunci că bulevardul George Coşbuc va fi “electrificat integral în ceea ce priveşte transportul de persoane”. Iar promisiunile se repetă mereu, înainte de alegeri.

Din 1992 şi până-n prezent nu s-a mai schimbat nimic în ceea ce priveşte itinerariile troleibuzelor; sunt aceleaşi trasee – 102 şi 104 – precum şi variantele lor scurte, 101 şi 103, utilizate doar în regim de urgenţă. Bulevardul George Coşbuc “vede” troleibuzele pe o porţiune de câţiva metri, atunci când acestea intră sau ies din Autobaza 1.

Astăzi dimineaţă, 1401 a avut ocazia să se deplaseze pe o… rută promisă de mult şi care doar Dumnezeu ştie dacă va exista vreodată; iar Asistenţa Tehnică PNN i-a fost… ghid.

Foto: în staţia de la I.M.H.

După aproape patruzeci de ani… nici o modernizare în ograda Transurb-ului

O vizită la Autobaza 1 sau la depourile de tramvaie poate fi considerată o incursiune în timp: în halele, secțiile și birourile ridicate pe la începuturile anilor ’70 lucrează aceiași angajați care au învățat, de a lungul timpului, să repare Tatre, Timiș-uri, Duewag-uri, Roman-uri, Ikarus-uri, DAC-uri, DAB-uri, MAZ-uri… Din punct de vedere al pregătirii și experienței acumulate, îi numim, cu cinste, PROFESIONIȘTI.

Trist este că factorii de decizie n-au făcut niciodată viața ușoară acestor PROFESIONIȘTI. Factorii de decizie, adică serviciul de transporturi din Primărie care continuă să ne dezamăgească, zilnic, prin ineficiența sa. De ce spun asta?! Fiindcă mecanicii, electricienii, sudorii și celelalte suflete care se ocupă de repararea, verificarea și întreținerea mijloacelor de transport care ne deservesc urbea lucrează cu piese și echipamente vechi, în incinte care n-au cunoscut niciodată un semn de modernizare. De ce nu se alocă fonduri de la Primărie pentru o spălătorie nouă în incinta depoului de pe Magistrala C.S.G. și una pentru Autobaza 1?! De ce nu se acordă fonduri pentru asfaltarea pistelor în Autobaza 1, pentru consolidarea R.T.-urilor și dotarea lor cu echipamente moderne?! În fruntea urbei s-au tot perindat primari reprezentând diferite partide însă nici unul nu a avut o echipă luminată care să înțeleagă rostul și eficiența regiei de transport local, nici unul nu a priceput că “PENTRU A AVEA PRETENȚII, MAI ÎNTÂI TREBUIE SĂ INVESTEȘTI”. Dar chiar și în aceste împrejurări, profesioniștii au continuat și continuă să facă minuni. Cu ceea ce au. Și de multe ori au fost nevoiți să găsească și să aplice soluții complicate pentru lucruri simple.

O magazie dotată corespunzător și probabil contracte directe cu depozitele locale de piese auto ar ajuta enorm la pregătirea autobuzelor, troleibuzelor și tramvaielor. Se poate la Transport Public Focșani, de ce să nu se poată și la Galați?! Aa… fiindcă Primăria este incapabilă și indiferentă?!

Mașinile ne servesc atât cât le permit echipamentele precum și sincronizarea acestora. 603 a cedat pe strada Navelor și a fost resuscitat. A urmat 602, vineri noapte, la ultima cursă la traseul 11… A venit PNN și i-a oferit ajutorul necesar pentru ca acesta să se poată îndrepta singurel spre “casă”. Iar astăzi dimineață, în jurul orelor 10, 601 s-a îmbolnăvit în terminalul din Gara C.F.R. și a solicitat ajutorul Asistenței Tehnice.

Și ELE, și NOI așteptăm ceva mai bun, ceva mai logic spre o evoluție deja întârziată… Poate, în acea zi în care nu vom mai fi egoiști și ne vom gândi și la cei din jur. În ceea ce privește transportul local gălățean – au trecut aproape patruzeci de ani. Însă speranța încă mai trăiește.

 

 



Serviciul de depanare – rapid și eficient!

Ieri după-amiază, troleibuzul 1407 a cedat în câmpul muncii, mai precis în stația de la Agenția C.F.R. de unde a refuzat să mai plece (probleme cu accelerația) iar un sfert de oră mai târziu, serviciul de depanare îl tracta deja spre Autobaza 1…

Toată acțiunea s-a desfășurat în mod organizat: echipa de intervenție a verificat troleibuzul, a stabilit verdictul (mijlocul de transport nu putea fi reparat în mod rapid, “pe teren”) după care l-a pregătit pentru retragerea din circuitul local.

Cu această ocazie l-am revăzut pe PNN la datorie, și el pregătit excepțional odată cu echipa de mecanici pe care a adus-o pentru diagnosticarea lui 1407. Salonul a rămas neschimbat… La fel și condiția sa tehnică!

 

Experiența și pregătirea profesională a personalului de serviciu a făcut ca “bolnavul” să fie preluat pentru… “tratament” în cel mai scurt timp posibil. Apreciez modul în care s-a desfășurat această operațiune!

 



Donatoarele

În ceea ce privește activitatea mijloacelor de transport de capacitate mare din cadrul Autobazei 1, avem în prezent, trei mașini pensionate, care donează piese – în limita posibilităților – pentru colegii aflați în serviciu.

Rocar-urile au rămas cu un singur reprezentant: este vorba de PNN cel care a preluat funcția de Asistență Tehnică de la defunctul TZG. Colegul său de lot (și generație) PNO caută să-i susțină activitatea:

 

Afirmam, într-un material anterior, că “blondele motorizate daneze” mai au trei reprezentanți în regimul de transport local; FRE, chiar dacă ne-a părăsit, mai are o singură dorință - aceea de a sprijini sarcina colegilor pe care îi știe din tinerețile petrecute în Copenhaga:

 

“Albele olandeze cu vipușcă roșie” au și ele un susținător care s-a sacrificat și continuă să se sacrifice pentru reputația Den Oudsten: fostul 104 pe care noi, gălățenii, îl cunoaștem sub identitatea LTB. Majoritatea pieselor și echipamentelor sale au contribuit la menținerea în serviciu pentru o parte din trupa de B96 care a primit contract pe tărâmurile gălățene…

 



Ambițioasele noastre “românești motorizate”

Când spun “românești motorizate” mă refer la cele două bijuterii create de ROCAR și care au mai rămas în serviciul regiei noastre de transport local. În altă ordine de idei, modelul 412, cu reprezentanții PNO și PNN.

În prezent, PNO este funcțional. El deservește serviciul de Asistență Tehnică precum și, uneori, cursele speciale. Iată-l surprins în cadrul Autobazei 1, după ce inimoșii mecanici l-au pregătit și verificat corespunzător pentru activitățile prestate:

 

PNN se află deocamdată într-una din hale acuzând probleme cu transmisia. Din câte am observat, se lucrează la el:



PNO promite revenirea



Se pare că în viitorul apropiat, PNN nu va mai fi singurul Rocar de Simon funcţional al regiei noastre de transport local: mecanicii Autobazei 1 lucrează deja la remedierea „geamănului” PNO. Sunt convins că efortul şi priceperea lor vor face ca cele două bijuterii autohtone (singurele pe care le mai avem de la ROCAR) să continue să servească pasagerii.

Mai jos, PNO fotografiat în Autobaza 1, aşteptând să revină în hale pentru noi intervenţii şi sincronizări:

O surpriză în amurg



În această seară, Rocar-ul PNN a profitat de faptul că serviciile sale nu sunt cerute pentru funcţia de „Asistenţă Tehnică” şi a dat câteva „brazde” la traseul 12.

Prezenţa legendei Rocar deSimon devine tot mai rară în circuitul nostru de transport urban;  PNO încă mai aşteaptă pompa de injecţie iar PNN caută să fie... bun la toate:

Serviciul de Asistenţă Tehnică: colegi pentru colegi

Până la pregătirea corespunzătoare a autocamionului RABA GL-72-TRE, sarcina de intervenţie şi depanare a „motorizatelor” şi „electricelor” Transurb-ului revine... colegilor de parc. Până acum, postul aflat deocamdată vacant, a fost suplinit de Rocar-urile de Simon, de DAB-uri, de Den-uri precum şi de Tatre şi Duewag-uri.

Astăzi, Prestij-ul MRR s-a defectat în cursul după-amiezei la traseul 25. Cel desemnat să-l aducă acasă a fost Rocar-ul PNN:

Zilele trecute, în Autobaza 1, RABA 72-TRE se odihnea în faţa R.T.-urilor, după câteva intervenţii tehnice necesare:

Iar în parcul rece, fosta Asistenţă Tehnică, TZG, şade singurică, gândindu-se probabil la anii săi de glorie:

Dragoste şi respect

Ultimul model de autobuz autohton pe care l-a achiziţionat regia noastră de transport local este, în prezent, şi ultimul care continuă să ne amintească despre acele lucruri elegante, sigure şi stabile pe care le înfăptuia Rocar-ul bucureştean.

PNN şi PNO au fost iubite din prima lor zi de serviciu pe plaiurile gălăţene, atât de călători cât şi de titulari. Iar acest sentiment continuă să dăinuie şi astăzi, la mai bine de-un deceniu de la debut, când condiţia lor tehnică, confortul şi siguranţa oferită călătorilor s-au menţinut aproape neschimbate.

Condiţii îmbunătăţite de transport pentru cei de... dincolo de Barieră

Muncitori ai firmelor care se întind pe DN 26, din Barieră şi până la Metro, sau locuitori din Cartierul Nou aşteaptă în fiecare dimineaţă „maşinile 12, 17 sau 35” care să îi ducă spre destinaţia dorită. Printre aceştia mă număr şi eu (cel puţin, pentru deocamdată).

La şase şi jumătate, când ajung – de obicei – în Barieră, găsesc o mare de oameni care-mi aminteşte de cea ce aştepta, în vremea copilăriei mele, mijloacele de transport în staţia Centru.

Prima maşină care „trage în Barieră” este 17. Aceasta ajunge mereu aglomerată pe „tura de şapte fără douăzeci”  însă majoritatea călătorilor preferă să se înghesuiască în salon decât să mai aştepte câteva minute, pentru 12 sau 35... Deh, nu toţi patronii te iartă pentru o întârziere de maxim zece minute!

Al doilea sosit este, de regulă, 35-ul. El preia călătorii care n-au reuşit să se „agaţe” de 17-le fruntaş. Sunt destui...

Ultima maşină care bifează staţia din Barieră este cea ce deserveşte traseul 12. Se spune că aceasta asigură „cursa pentru întârziaţi”.  Care... sunt destui.

Astăzi, a fost una dintre acele dimineţi în care regia noastră de transport local ne-a pus la dispoziţie trei mijloace de transport de mare capacitate. Astfel, am plecat din Barieră cu Rocar-ul PNN, aflat într-o excepţională stare de funcţionare la traseul 17 iar în terminalul de la Metro s-au înscris, câteva minute mai târziu, Den-ul LTF, rulând pentru linia 35 precum şi MAZ-ul 616 (GL-57-PMG), asigurând ruta 12.

Apreciez această repartiţie: saloane călduroase, spaţiu corespunzător şi... desigur, călători mulţumiţi!

„Galbenele daneze”: încă un episod fundamental în istoria transportului local gălăţean

Îmi aduc aminte de sfârşitul anilor 70, când în Galaţi a început epoca autobuzelor articulate cu produsele Ikarus 280. Au trecut aproape doi ani până când urbea noastră a adoptat varianta autohtonă – DAC 117, profund inspirată din modelul menţionat. O parte dintre Ikarus-uri au apucat anii 90. Altele au răposat în a doua jumătate a anilor 80, datorită lipsei acute de piese precum şi a cârpelilor efectuate din economia epocii de aur... Simbolul lor a fost purtat însă până în prima jumătate a anilor 2000! Pereţii separatori dintre cabinele şoferilor şi saloane precum şi multe alte echipamente de natură tehnică au fost preluate, la casarea Ikarus-urilor, de către autobuze mai tinere din parcul R.A.T.U.

Astăzi, după atâtea decenii, episodul se repetă dar cu alţi protagonişti. DAB-urile au fost achiziţionate în anul 2007 şi au reuşit să scoată transportul local gălăţean dintr-un moment de impas. O parte dintre ele ne-au părăsit dar nu fără a lăsa, în urmă, elemente care să amintească de faptul că au deservit traseele noastre locale. Astfel, o parte din piesele şi echipamentele lor au ajuns fie la colegii de lot rămaşi în serviciu, fie la alte modele de maşini aflate în parcul Autobazei 1. Cele mai „expresive” sunt:

-DWN şi DWP din rândul DAB-urilor aflate în circulaţie (geamuri preluate de la colegii de lot care nu mai există), DWO (motor de la DWR);

-MKO şi MKN din rândul Prestij-urilor (banchete preluate de la danezele casate);

-UEE, UMN, VOD, VOE, CIK din rândul Cobrelor (elemente de închidere a cabinei precum şi componente tehnice);

-PNO şi PNN din rândul Rocar-urilor – cele mai recente achiziţii – ambele adaptând echipamente pentru cabinele lor...

Alături de reprezentanţi precum DWM, DWO, FPV, FRC, FRD sau FRE, istoria DAB-urilor daneze merge mai departe pe plaiurile noastre natale. Iar echipamentele pe care mijloacele de transport aflate în serviciu le-au împrumutat de la eroii noştri răposaţi insistă să marcheze un episod important din ceea ce regia noastră de transport local marchează pentru oraşul nostru.

Şedinţa foto de astăzi după-amiază: PNN în obiectiv

A trecut un deceniu şi jumătate de când am călătorit pentru prima oară cu Rocar-ul deSimon PNN... Eram la Grădina Publică şi deşi era o amiază fierbinte, de vară, am renunţat la două troleibuze din pura curiozitate de a călători cu noul model lansat de uzinele Rocar.

După cum am mai spus, PNO şi PNN au stat la baza înfiinţării traseului 11b... În acea amiază aveam să călătoresc pentru prima oară pe acel traseu, ce-i drept, doar până în staţia „Agenţia C.F.R.”.

Ce pot spune? A fost un lux...! Hidramata era silenţioasă iar salonul, îmbinând nuanţe de gri şi verde oferea atât un confort excepţional pentru acele vremuri cât şi o imagine plăcută, relaxantă...

A trecut un deceniu şi jumătate de la acea călătorie. PNN nu s-a schimbat prea mult... N-a fost nevoie întrucât majoritatea materialelor întrebuinţate pentru asamblarea sa au fost de calitate şi iată că rezistă şi astăzi!

Pentru început, ofer câteva fotografii exterioare... Până în prezent, PNN a trecut prin două vopsiri, ambele respectându-i schema de culoare originală:

Să urcăm în salon. Curat şi prezentabil, aşa cum a fost mereu! PNN a schimbat câţiva titulari de-alungul carierei sale; toţi l-au îndrăgit şi au căutat să-l menajeze cât mai bine în circuitul local! Spre deosebire de „geamănul” PNO, podeaua acestui autobuz a fost „capitonată” cu-n nou material, aproape la fel de rezistent precum cel original (gri-verzui, cu sclipici)...

Un aspect care m-a surprins, pe lângă curăţenia menţionată: coşurile de gunoi, montate în dreptul ultimelor două uşi, în speranţa că pasagerii nu vor face mizerie pe parcursul călătoriei.

Aspecte din cabină, modificată ca şi-n cazul lui PNO, cu panouri şi geam separator... Modificări necesare, impuse de comportamentul primitiv al unor călători...

PREZENTUL CONTEAZĂ: duelul dintre... gemeni pentru afirmarea urbană este câştigat de PNN. Din câte am observat în ultima vreme, acesta beneficiază de-un titular experimentat, dornic să-l păstreze cât mai mult în circuitul local!

Profesionalism, respect şi interes pentru modelul 412; PNO a început să preia serviciile Asistenţei TZG (bolnăvioară în ultima vreme) pe când PNN continuă să activeze atât la locale cât şi la speciale...!

Azi, acesta a deservit linia 11 şi mai apoi a alergat în Gară pentru transferul la linia 9!