De IERI, via AZI

 ... In seara asta, rasfoind Arhiva personala, am realizat o scurta poveste ce cuprinde peste 12 ani de amintiri alaturi de prietenii si ulterior, colegii, de la Autobaza 1... Am tinut mereu la fotografii pentru ca, IERI devine ALALTAIERI, AZI devine IERI, MAINE devine AZI iar in prezentarea pe care am realizat-o, sunt multe zile de IERI si ALALTAIERI, de care imi amintesc si le revad cu placere asa cum sper ca sa le revedeti si voi. Indiferent de imprejurari, atat timp cat exista OAMENI PRICEPUTI care sa miste urbea, BASMUL MERGE MAI DEPARTE.

Al doilea lot de autobuze Wright Commander

  La scurt timp după achziţia primului lot de 25 de bijuterii olandeze SB 200 – Wright Commander, flota mijloacelor de transport public local din urbea noastră a fost întregită cu încă un lot de 15 mijloace de transport: astfel, în peisajul urban al Galaţiului, avem 40 de Wright-uri, funcţionale şi pregătite corespunzător în slujba călătorilor: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/autobuzele-dab-din-galati.html

Fiecare cu-ale sale...

A fost una dintre acele şanse rare ca, aţintit asupra unui tramvai ZGT spre Piaţa Energiei, obiectivul aparatului meu să surprindă, involuntar, o pasăre aflată-n zbor.

Acum... fiecare cu ale sale: tramvaiul cu călătorii lui, pasărea cu scopurile ei iar eu... eu cu această fotografie pe care o împărtăşesc cu dumneavoastră:

Un colţ de paradis

Depoul de tramvaie de pe Magistrala C.S.G.: acolo unde natura şi mijloacele de transport electrice oferă imagini de vis în ceea ce priveşte ecologia:

-fotografiile au fost realizate în dimineaţa zilei de sâmbătă (04.05.2013):

Într-o dimineaţă ploioasă

Un ochi... un gând... o idee. Un decor... un protagonist... o fotografie. Inspiraţia a marcat de trei ori:

O noapte de octombrie

Am trecut de mijlocul toamnei... E vânt, e frig şi plouă însă maşinile regiei noastre de transport local sunt, ca de obicei, la datorie:

-pe ZGT-ul 1254 l-am surprins într-un instantaneu pe Siderurgiştilor... Se deplasa şi el, ne deplasam şi noi, ploaia construia reflexii şi... iată rezultatul:

-un efect numai bun de-o noapte de Halloween, cu neobositul Prestij MIE în prim-plan, la terminalul din Micro 40. Fotografia îmi aduce aminte de primele versuri ale celor de la Deep Purple când au compus „Burn” (în 1974):

„The sky is red, I don’t understand

Past midnight I still see the land” (...)

Da, am văzut şi noi... în seara asta:

Pe latura artistică

Sau... cum se spune, în limbaj literar, despre comuniunea natură – ... mijloc de transport:

-1: La Inelul de Rocadă cu Isuzu-ul XDM: linişte, vegetaţie, modele florale, ecologie. Pe fundal, holding-ul Vega;

-2: După ploaia din această seară, cu 1400 pe strada Oţelarilor: spre nord, cerul s-a luminat, spre sud domină întunecimea norilor zgrunţuroşi;

-3: La terminalul din Micro 19: natura pare să se fi liniştit; doar câte un fulger rebel mai brăzdează cerul. Iată şi curcubelul, formându-se timid deasupra mijloacelor de transport care-şi aşteaptă plecarea în curse.

Azi, la Inelul de Rocadă

După-amiază frumoasă, de început de martie. Parfum de week-end, soare şi puţină zăpadă.

Foto 1: spre Ţiglina I;

Foto 2: intrarea în sensul giratoriu... cu soarele în faţă;

Foto 3: în vârful dealului dintre Ţigline, via Inelul de Rocadă;

Foto 4: viva ecologia;

Foto 5: în Inel – vedere spre Micro 18 şi Micro 19.

Între visul trecutului şi necesitatea... viitorului

Ei bine, nu e chiar un vis ci mai degrabă o amintire în care o parte dintre gălăţeni cred şi care, datorită traficului din prezent, a lipsei de parcări precum şi a mojiciei unor şoferi „de lux” nu mai poate fi implementată. Asta, la o primă analiză...

Galaţiul a cunoscut 9 ani în care s-au achiziţionat doar autobuze articulate... Da, mulţi dintre noi isi amintesc si acum de acele vremuri si abia aşteaptă ca transportul privat local, definit prin microbuzele de transport persoane să dispară odată pentru totodeauna! Dar iată că legile şi interesele dau flit corectitudinii... Să vedem până când!

Din acest motiv, Transurb-ul şi-a pierdut o parte din imagine: jumătatea anilor 90 a generat transportul privat cu... „cotineţe” care s-a extins din pură comoditate! Acum, încă mai tragem ponoasele... Sub acest aspect cât şi sub influenţa expansiunii mijloacelor de transport personale, regia autonomă de transport local a pierdut procente semnificative la capitolul „noi mişcăm urbea”.

Şi totuşi... Speranţa articulatelor n-a murit în Galaţi. În opinia mea – după cum am mai afirmat şi în postările anterioare – necesitatea articulatelor îşi spune şi acum cuvântul, la orele de vârf. Da, prezentul le cere dar tot el, paradoxal, nu le poate justifica rentabilitatea...!

Prin urmare, mai avem de aşteptat câţiva ani în care sperăm să ne ridicăm la nivelul Braşovului sau a Timişoarei care... „judecă corect”, „judecă vestic” şi se bucură de un transport public eficient, corespunzător, fără „susţinere privată”... într-un cuvânt, pro civitas – cu eficienţă!

Mai jos, o fotografie cu unul dintre articulatele care a supravieţuit celei de-a doua jumătăţi a anilor 2000. Este vorba de 2885 (fabricat în 1989) înmatriculat YWD după ce s-a întors de la R.K.-ul capital din Târgu Mureş. Autorul acestei fotografii este Sergiu Gabriel Onofrei, care a reuşit prin pasiunea sa să imortalizeze una dintre „vedetele” parcului auto de care s-a bucurat Transurb-ul.

Credem în vremuri mai bune, vremuri care să readucă disciplina locală... Aşteptăm ca principalul operator de transport să se impună la nivel urban. Există şanse şi-ar fi păcat ca eroii noştri în care credem pentru o mai bună organizare să ne dezamăgească! Aceşti eroi au luptat până acum pentru noi, umilii călători şi sper, din tot sufletul, să continue această luptă!

Zi de iarnă

Azi a fost viscol şi ninsoare, fără însă a deranja circulaţia mijloacelor de transport. În altă ordine de idei, prin profesionalismul de care au dat dovadă, angajaţii Transurb-ului şi-au ţinut autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele în grafic.

Farmecul acestei seri rămâne surprins în fotografii...

În oglindă...

Strada Brăilei: în faţă la Spitalul Judeţean

... cu flori, cer senin şi... LTW. O după-amiază frumoasă...