A fost odată ca niciodată...

Terminalul din Centru a fost activ pentru aproape douazeci de ani. Puţini îşi mai amintesc probabil de scopul înfiinţării sale: acela de a permite înfiinţarea, din motive ce ţineau de economia de carburant,  formelor scurte ale unor trasee. Acestea erau utilizate în zilele de sâmbătă şi duminică precum şi între orele de vârf din cursul săptămânii.

De exemplu, traseul 10, care în acea perioadă mergea între Micro 19 şi Parcul C.F.R. avea ca formă scurtă traseul 15, ce cobora din Micro 19 până în Centru. Traseul 24 („traseul tineretului”) asigura legătura între Micro 40 şi I.L.T.G. (INTFOR-ul de astăzi) iar forma sa scurtă era 34: Micro 40 – Centru. (...)

Terminalul din Centru se afla la intersecţia străzilor Bălcescu cu Brigadierilor (acolo unde a fost pizzeria Daisy) şi în prezent aparţine Bisericii Adormirea Maicii Domnului şi găzduia, pe lângă autobuze, şi staţie de taxiuri. În terminal se intra din strada Brăilei, pe lângă Hotelul Dunărea, unde era amenajată staţia de coborâre. Autobuzele intrau apoi în rondou şi aşteptau orele de plecare în noi curse. Prima staţie de urcare se numea – ca şi terminalul – Centru însă era amplasată pe strada Brăilei, după intersecţia acesteia cu strada Bălcescu (staţia mai era cunoscută şi sub denumirile „Loto Pronosport” sau „Femina”).

În ceea ce priveşte economia de carburant, o altă măsură implementată (şi) la I.J.T.L. Galaţi din cursul anului 1984 au fost buteliile cu gaz metan. Pe atunci aveam trei tipuri de autobuze în serviciul transportului public local: Ikarus 280, Roman 112 şi DAC 117. Ikarus-urile 280 şi DAC-urile 117 erau modelele prevăzute cu articulaţie (de aici şi porecla de „râme”) şi „purtau” câte trei butelii. Roman-urile 112 („bombardierele”) aveau doar două butelii.

Iată, mai jos, o superbă amintire din anii 80, cu două articulate DAC aflate în staţia de coborâre din dreptul Hotelului Dunărea: 

Cândva...

Anii 70 au fost anii ROMAN-urilor 112, cele care au asigurat trecerea de la TV 20-uri la DAC-urile model 112 respectiv 117. Fosta E.T.O. Galaţi („transformată” mai apoi În I.J.T.L.) a deţinut peste 160 (!) de astfel de exemplare, majoritatea casate între anii 1985 – 1987. Acestea au fost sprijinite la debut de TV-uri iar la final, de DAC-urile scunde şi articulate.

O parte din exemplarele achiziţionate noi în anii 70 au rezistat aproape două decenii şi au apucat să-şi cunoască „susţinătorii” – mai precis lotul BTR – BUA – achiziţionat S.H. de la Târgu-Mureş. Au fost ani chinuiţi de economie, ani în care regia de transport local a trebuit să facă minuni cu piese şi echipamente de slabă calitate sau preluate de la maşinile casate.

În privinţa traficului, anii 70 au avut puţine autoturisme şi multe autobuze, de obicei aglomerate la orele de vârf, „sindrom” de care avea să sufere şi deceniul următor. Sunt ani şi amintiri... ce fac parte din istoria transportului urban, din vieţile multora dintre noi.

-foto 1: pe strada Brăilei, în dreptul Liceului Pedagogic (sursa: „Valiza cu fotografii”);

-foto 2: Complexul Siret;

-foto 3: la Parcul C.F.R.

În piaţa... tramvaielor

Iată intersecţia străzilor Magistrala C.S.G. cu Basarabiei, Siderurgiştilor şi bulevardul 1 decembrie 1918... Piaţa Energiei! Numele acesteia a fost atribuit în cinstea celor care lucrau în Combinatul Siderurgic, cei care... dinamizau economia oraşului prin activitatea lor!

Anii 70 au mai adus... o energie. Iar deceniul următor a promovat-o spre punctul culminant: energia transportului electric. Timp de aproape optsprezece ani, Piaţa Energiei a fost străbătută de majoritatea traseelor de tramvai dintre care, peste şaizeci la sută erau legături spre C.S.G.

Astăzi, această Piaţă continuă să reprezinte „fieful” itinerariilor electrice. Eroii secolului apus au tot pierdut teren însă continuă se marcheze o formă de transport indispensabilă. Să mulţumim trecutului, mai precis acelor minţi luminate care au oferit „roluri principale” unor linii precum 6, 7, 8, 39 sau 44...

Şedinţa foto a KT-4D-ului 1346

A făcut istorie la Berlin şi continuă să facă şi la Galaţi – asta este prima concluzie a oricărui pasionat de tramvaie în ceea ce priveşte evoluţia lui 1346.

În capitala Germaniei, acest tramvai a activat cu numărul de identitate 9059. În a doua jumătate a anilor 90, el venit în urbea noastră unde a primit numărul 80, schimbat în 2007 cu 0118 şi mai apoi cu 1346.

Şedinţa foto a acestei bijuterii am realizat-o astăzi, în depoul de pe Magistrala C.S.G. Chiar şi pe vreme mohorâtă, 1346 a strălucit ca o vedetă respectată atât de personalul de întreţinere şi mentenanţă condus de domnul inginer Culiţă Paraschiv cât şi de vatmanii titulari.

În câteva cuvinte: prezenţă aproape zilnică în circuitul urban, stare excepţională de funcţionare, condiţie de transport cât mai bună şi mai sigură, exterior mereu curat, salon îngrijit precum şi mod profesionist de deplasare.

1346 este unul dintre tramvaiele care vor vorbi pentru mult timp de acum încolo despre ceea ce a marcat şi continuă să marcheze modelele Tatra în istoria regiei noastre de transport local.

-exteriorul:

-salonul:

-cabina: