1987...

Ce a insemnat anul 1987 in Galati, in ceea ce a privit transportul public local pe pneuri? Majoritatea autobuzelor DAC 117 achizitionate din 1980 si pana in acea vreme, cateva Ikarus-uri 280 si o mare parte din ramasitele "hoardei de aur" a Roman-urilor 112, cele care au ramas active dupa marile casari din 1985 si 1986, ani cand cele retrase din circulatie isi odihneau carcasele pana si in fata Autobazei 1... 

Anul 1987 a fost unul dintre anii economiei de carburanti cand se purtau celebrele butelii cu gaz metan, cate doua pe autobuzele scurte si cate trei pe cele articulate.

Mai jos, o fotografie realizata in cursul anului mentionat si disponibila in "Arhiva Stanescu - Anii Comunismului", cu unul dintre "bombardierele" Galatiului (Roman 112) pe strada Brailei, indreptandu-se spre Inelul de Rocada. 

Strada Frunzei: ieri si azi

Se spune ca primele tramvaie care au rulat pe strada Frunzei, spre Micro 20/Cinema Dacia au fost Timis-urile... Desi probele au fost efectuate (si cu)Tatre T3R pe noile linii 3 si 5. Se intampla in 1977. 

Au trecut mai bine de trei decenii de atunci pana cand liniile care legau cartierul Micro 19 de Siderurgistilor sa primeasca repararatiile capitale de cuviinta. Si in aceste trei decenii, strada Frunzei, cu casele, blocurile, biserica si micile ei firme avea sa se transforme intr-o mica oaza de vegetatie... spontana, asemenea unei mici indrazneli intr-o societate pierduta in conservatorism. 

Mai jos, un fragment de "film" dintr-o evolutie... 

Cu troleibuzul printre competenta de ieri si bufoneria de azi

Anul 1984 avea sa aduca - in ceea ce priveste transportul public local de persoane - prima discutie privitoare la introducerea troleibuzului in Galati. Timp de 4 ani, s-a discutat si analizat IN MOD COMPETENT si pe fundalul costurilor privitoare la carburant despre extinderea transportului electric. Amintesc ca lucrarile pentru reteaua de troleibuz au inceput in anul 1988 iar primele 7 troleibuze au iesit in PROBE in luna august a anului 1989 (lotul 201 - 207). 

Desigur ca in acele vremuri nu exista atata birocratie si incompetenta printre alesii urbei. 

In anul 1985, conform materialului postat mai jos, existau trei propuneri privitoare la extinderea retelei de tramvai: 

-legatura catre Poarta Nord a C.S.G.-ului, legatura realizata ulterior;

-legatura dintre Gara C.F.R. si Gara Fluviala, realizata si inaugurata in anul 1986;

-legatura spre Vanatori, propunere amanata si ulterior abandonata in favoarea unei decizii mai pretentioase: realizarea unei cai de rulare pentru tramvaie pe dig, intre Galati si Braila.

Pentru troleibuze, se propunea:

-legatura dintre cartierul Micro 19 si Parcul C.F.R., legatura realizata si activa si astazi;

-legatura dintre cartierul Tiglina III si Parcul C.F.R., realizata si ea si - de asemenea - activa si in prezent;

-legatura cu cartierul Port pana la Gara Fluviala, propunere abandonata, reluata ulterior pentru mutarea terminalului catre I.L.T.G, si anulata din nou la inceputul anilor 90 datorita fluxului de calatori aflat in continua scadere;

-legatura cu cartierul Siret, propunere amanata si anulata dupa Revolutie.

Amintesc faptul ca din anul 1992 si pana in prezent, reteaua de troleibuz nu a mai suferit nici o extindere desi pe plan mondial se militeaza pentru transportul ecologic. Daca tramvaiul a pierdut si pierde teren, troleibuzul a avut mai multe sanse de extindere pe parcursul mandatelor de primari care s-au perindat pana acum la conducerea orasului. In anii 2018 - 2019 au existat doua propuneri de bun simt, venite din partea Transurb si neonorate de Primarie ca deh... cand n-ai cu cine, n-ai ce face:

-extinderea retelei de troleibuz pe bulevardul Dunarea;

-extinderea retelei de troleibuz de la Parc C.F.R. in Bariera Traian.

Din pacate, oamenii de calitate lipsesc iar sedintele dintre Compartimentul de Transporturi din Primarie si reprezentantii de la Transurb sunt doar o pierdere de timp in ceea ce priveste extinderea transportului electric cu troleibuze. Pierdere de timp "sponsorizata" de contribuabili. Pe bune acum, sunteti atat de incompetenti incat sa aprobati extinderea unei retele de troleibuz pe 6 stalpi mari si lati?! 

1988 - I.J.T.L- ul si autobuzele sale

Imi amintesc cu drag de vremurile in care autobuzele nu purtau "uniforme" pentru schemele de culoare, asa cum se doreste si se implementeaza in prezent. Probabil e o nostalgie a copilariei mele...

In materialul original, postat mai jos, se regasesc o parte din autobuzele I.J.T.L.-ului care, in cursul anului 1988, erau programate pentru reconditionari estetice. Roman-uri si DAC-uri. Cine si le mai aminteste? 

Într-o zi, cândva, o amintire... (2)

Începutul anilor 70 a marcat, la Galaţi, primele episoade din „marea industrializare siderurgică” , ceea ce a deteminat dezvoltarea oraşului în ritm exponenţial. Aşa au apărut cartierele din vestul şi din nordul urbei noastre, precum şi extinderea celor din est.

Şi n-a fost vorba doar de C.S.G. ... Mai aveam şantierul naval, intreprinderile din valea oraşului, cele de pe străzile Coşbuc, Traian, Coandă, Ştefan cel Mare...    

Să dezvolţi un oraş implică, printre altele, asigurarea transportului în comun spre locurile de muncă create. A fost momentul în care transportul ecologic al „acelor vremi” a prins elan... Iată, Serviciul Referinţe din cadrul Bibliotecii V.A.Urechia ne oferă un fragment de la începutul anilor ’70, când în Galaţi au sosit primele tramvaie Tatra T3R, noi şi dornice s-alerge pe ecartamentul de 1435 mm...

„3”-ul a fost, prima oară, între cartier Ţiglina şi C.S.G. şi apoi a urmat şi „5”-ul – între cartier Ţiglina şi S.N.G. Şase ani mai târziu, ambele aveau s-ajungă în Micro 20 (Cinema Dacia)...

A fost odată ca niciodată...

Terminalul din Centru a fost activ pentru aproape douazeci de ani. Puţini îşi mai amintesc probabil de scopul înfiinţării sale: acela de a permite înfiinţarea, din motive ce ţineau de economia de carburant,  formelor scurte ale unor trasee. Acestea erau utilizate în zilele de sâmbătă şi duminică precum şi între orele de vârf din cursul săptămânii.

De exemplu, traseul 10, care în acea perioadă mergea între Micro 19 şi Parcul C.F.R. avea ca formă scurtă traseul 15, ce cobora din Micro 19 până în Centru. Traseul 24 („traseul tineretului”) asigura legătura între Micro 40 şi I.L.T.G. (INTFOR-ul de astăzi) iar forma sa scurtă era 34: Micro 40 – Centru. (...)

Terminalul din Centru se afla la intersecţia străzilor Bălcescu cu Brigadierilor (acolo unde a fost pizzeria Daisy) şi în prezent aparţine Bisericii Adormirea Maicii Domnului şi găzduia, pe lângă autobuze, şi staţie de taxiuri. În terminal se intra din strada Brăilei, pe lângă Hotelul Dunărea, unde era amenajată staţia de coborâre. Autobuzele intrau apoi în rondou şi aşteptau orele de plecare în noi curse. Prima staţie de urcare se numea – ca şi terminalul – Centru însă era amplasată pe strada Brăilei, după intersecţia acesteia cu strada Bălcescu (staţia mai era cunoscută şi sub denumirile „Loto Pronosport” sau „Femina”).

În ceea ce priveşte economia de carburant, o altă măsură implementată (şi) la I.J.T.L. Galaţi din cursul anului 1984 au fost buteliile cu gaz metan. Pe atunci aveam trei tipuri de autobuze în serviciul transportului public local: Ikarus 280, Roman 112 şi DAC 117. Ikarus-urile 280 şi DAC-urile 117 erau modelele prevăzute cu articulaţie (de aici şi porecla de „râme”) şi „purtau” câte trei butelii. Roman-urile 112 („bombardierele”) aveau doar două butelii.

Iată, mai jos, o superbă amintire din anii 80, cu două articulate DAC aflate în staţia de coborâre din dreptul Hotelului Dunărea: 

După 36 de ani

Anul 1980… o perioadă în care reţeaua de transport local gălăţean (pe atunci gestionată de I.J.T.L.) se afla în plină dezvoltare şi totodată modernizare. Punctul maxim al acestei “expansiuni” avea să fie atins în 1986.

Pe harta de mai jos, inginerii care au lucrat la I.J.T.L., au trasat cu negru liniile de tramvai funcţionale în anul 1980 iar cu verde, pe cele de autobuz. Oare acea culoare neagră cu care au fost marcate itinerariile de transport electric avea să prevestească declinul acestora?! Iar culoarea verde, să ne anunţe că autobuzele urmau să devină principala formă de transport gălăţean?!

Se ştie că până în anul 1980, la Galaţi, tramvaiul a fost baza. Pe urmă, atât rutele motorizatelor cât şi cele deţinute de electrice au fost extinse. Tramvaiele au continuat să domine circuitul urban: în 1986 aveam 28 de trasee de tramvai şi 23 de autobuz.

Din 1986 şi până în 1989 a existat perioada de stagnare. Liderii “epocii de aur” aveau în vedere pentru Galaţi un proiect mai vechi, rămas în vârf de băţ din 1985: introducerea troleibuzului. Evenimentul avea să se întâmple la data de 20 august 1989 (pe linia 101 : Micro 19 – Centru, cu 7 troleibuze DAC 117).

Nu ştim ce-ar fi urmat în privinţa transportului local dacă n-ar fi venit “Revoluţia”; cert este că planurile existente pentru reţeaua de troleibuz s-au stins după 1992 (din acel an şi până în prezent am rămas cu aceleaşi 2 trasee de troleibuz). Despre tramvaiele se spune că ar mai fi avut o şansă: linia Galaţi – Brăila, un alt proiect răpus de incapacitatea, indiferenţa şi egoismul idioţilor care s-au trezit peste noapte la cârma oraşului.

Nu zic că s-a circulat bine cu maşinile I.J.T.L.-ului în “epoca de aur” fiindcă… nu s-a circulat bine deloc! Iar astăzi însă, deşi avem oameni cu principii constructive, cu planuri şi propuneri logice, eficiente, ne încurcăm din nou în culorile politice, ne dăm unul altuia cu stângul în dreptul şi astfel continuăm să rămânem un oraş incapabil de dezvoltare.

Cândva...

Anii 70 au fost anii ROMAN-urilor 112, cele care au asigurat trecerea de la TV 20-uri la DAC-urile model 112 respectiv 117. Fosta E.T.O. Galaţi („transformată” mai apoi În I.J.T.L.) a deţinut peste 160 (!) de astfel de exemplare, majoritatea casate între anii 1985 – 1987. Acestea au fost sprijinite la debut de TV-uri iar la final, de DAC-urile scunde şi articulate.

O parte din exemplarele achiziţionate noi în anii 70 au rezistat aproape două decenii şi au apucat să-şi cunoască „susţinătorii” – mai precis lotul BTR – BUA – achiziţionat S.H. de la Târgu-Mureş. Au fost ani chinuiţi de economie, ani în care regia de transport local a trebuit să facă minuni cu piese şi echipamente de slabă calitate sau preluate de la maşinile casate.

În privinţa traficului, anii 70 au avut puţine autoturisme şi multe autobuze, de obicei aglomerate la orele de vârf, „sindrom” de care avea să sufere şi deceniul următor. Sunt ani şi amintiri... ce fac parte din istoria transportului urban, din vieţile multora dintre noi.

-foto 1: pe strada Brăilei, în dreptul Liceului Pedagogic (sursa: „Valiza cu fotografii”);

-foto 2: Complexul Siret;

-foto 3: la Parcul C.F.R.

Privind spre trecut…

Am promis o prezentare a troleibuzelor articulate care au circulat în orașul nostru… Iată o parte dintre ele. Voi contiuna să întregesc această prezentare ori de câte ori voi avea ocazia. http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/troleibuzele-maz-203-t.html

 



Cândva… la “Păpădie”

În această seară vă ofer o fotografie din anul 1984 aparținând “Serviciului Referințe” al Bibliotecii V.A.Urechia: intersecția străzilor Brăilei cu Coșbuc, cu un trafic mult mai aerisit decât cel prezent. Majoritatea autovehiculelor de proveniență autohtonă…

Anul 1984 a marcat una dintre puținele perioade de succes din istoria regiei noastre de transport local: ROMAN-urile 112 sosite în cea de-a doua jumătate a anilor 70 dominau localele, DAC-urile 117 câștigau tot mai mult teren iar Ikarus-urile 280 achiziționate noi, în două loturi - în urmă cu aproximativ 5 ani de la realizarea acestei fotografii - reprezentau… elementul de rezistență!

 



Azi ne întoarcem în trecut…

Am adăugat, în pagina destinată “Arhivei de Presă”, ceea ce a însemnat anul 1995 pentru R.A.T.U. Galați. Pasionaților precum și persoanelor interesate de istoria regiei noastre de transport local le doresc multă răbdare și succes în lecturarea materialelor specifice: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/arhiva-de-presa-1980-2005.html 

Cine și-l mai amintește pe… 794?

Anul 1980 a marcat la Galați achiziționarea primelor autobuze articulate românești: modelul DAC 117, inspirat după “legenda” Ikarus 280. În anul menționat, proaspăta I.J.T.L. (în urmă cu mai puțin de-un an, E.T.O. devenise I.J.T.L.) s-a ales cu 6 loturi însumând 35 de motorizate cu burduf. Printre acestea se afla și cel care a primit numărul de parc 794…

Primele scheme de culoare au fost simple: roșu până sub geamurile din salon și alb în completare precum galben cu dungă albă sub geamuri. 794 a avut schema cu roșu…

În 1984, regimul comunist a trecut la economia de carburanți. Soluția ce avea să înlocuiască motorina era… gazul metan. În următorul an, autobuzele articulate au primit trei butelii de gaz metan pe caroserie iar autobuzele scurte au fost dotate cu două butelii. 794 le-a purtat pe ale sale până când a fost pensionat, în 1989.

Câteva luni mai târziu, s-a renunțat la sistemul de alimentare cu gaz metan (se spune că a fost considerat periculos deși nu-mi amintesc să se fi petrecut vre-un incident local din cauza sa) și s-a revenit la motorină. Cine își mai amintește țevile galbene, cu robinet, din spatele cabinei șoferului – pe partea stângă?!

Mulțumită domnului director al serviciului de exploatare din cadrul societății noastre de transport local, Constantin Graur, am reușit să obțin o fotografie cu fostul 31-GL-794, într-o frumoasă primăvară, pe când acest mijloc de transport deservea o cursă rapidă la traseul 11 (Parc C.F.R. – Gara Fluvială). Vă mai amintiți opririle? Dacă nu, vi le amintesc eu: Parc C.F.R. – Apollo – 6 Martie – Modern – Gara Fluvială.

 



Cine-şi mai aminteşte de... 8166?

Dacă ar fi să facem un top în ceea ce priveşte cea mai scurtă activitate a mijloacelor de transport achiziţionate noi, în regimul nostru urban, 8166 s-ar lupta pentru prima poziţie cu... „carbonizatul” 8377!

Topul ar fi:

-8377 – 1988, aproximativ trei ani de serviciu, distrus într-un incediu în Autobaza 1;

-8166 – 1989, aproximativ trei ani se serviciu, retras şi casat în cursul lui 1993;

-6292 – 1988, aproape şase ani de activitate, dintre care ultimii trei au reprezentat un chin pentru mecanici.

După cum spuneam, începutul ultimului deceniu al secolului trecut a scos la iveală probleme grave, de natură financiară, în ceea ce privea existenţa I.J.T.L. / proaspătă R.A.T.U. Prin urmare, o maşină nouă, căzută la datorie era o sursă neaşteptată în a salva vieţile unor veterani, plămădiţi dintr-un aluat mai... „ambiţios” din punct de vedere calitativ.

Nu s-au putut lua prea multe după 8377; incendiul l-a năruit într-o proporţie covârşitoare iar identitatea lui a trăit graţie numărului de kilometri parcurşi până la producerea incidentului...

Cu 8166, lucrurile aveau să stea altfel; puţini îşi mai amintesc cum arăta în primii ani de funcţionare şi de ambiţia titularilor de a-l menţine în serviciu într-o formă ireproşabilă, aşa, în ciuda dotărilor slabe, realizate sub economia epocii de aur... E drept c-a petrecut mult timp prin ateliere.

Cu toate acestea, n-ai cum să eviţi destinul; acest autobuz şi-a pierdut rapid strălucirea din cauza faptului că i-a cedat motorul.

Perioada în care s-a petrecut acest trist eveniment nu i-a putut oferi nici o alternativă. Au existat câteva luni de aşteptare însă veteranele fruntaşe se încăpăţânau să cedeze la locale iar... celelalte inimi bătrâneşti nu se meritau a fi schimbate.

8166 s-a descompus încet, în timp, piesă cu piesă şi echipament cu echipament. A sosit în Galaţi alături de DAC-urile „burdufate” scunde, 8153 şi 8179. În cursul aceeluiaşi an le-a urmat şi ultimul articulat scund din istoria regiei noastre de transport local: 1251. Schema de culoare a acestora era ocru.

Nu-mi amintesc să fi călătorit vreodată cu 8166; asta nu contează. Ceea ce e important, pentru orice persoană interesată de istoria transportului în comun (şi nu numai!) este că a existat o maşină ambiţioasă pe care destinul a tras-o pe dreapta şi nu i-a oferit un... come-back.

Mai jos, o schiţă pe care am realizat-o graţie informaţiilor primite:

Incursiune printre amintiri: anul 1992

Azi m-am întors în trecut, mai precis printre materialele culese de la Biblioteca V.A. Urechia privitoare la evoluţia regiei noastre de transport local.

Aşadar... anul 1992. E libertate, e democraţie dar societatea gălăţeană îşi revine cu greutate după upper-cut-ul tras de regimul comunist...

Aici: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/arhiva-de-presa-1980-2005.html - mai precis la capătul acestei prezentări am adăugat un nou an din viaţa principalului operator de transport gălăţean. Între nostalgie şi pură documentare – sper s-apreciaţi efortul...

Fişă de prezentare (5): tramvaiul Tatra T3R

Cu „R” de la „România”...

Revin, din nou, asupra unei poveşti clasice, menită s-amintească atât pasionaţilor de tramvaie cât şi persoanelor marcate de pură curiozitate de prima jumătate a anilor 70... Mai precis, de lotul celor 50 de Tatre T3R care aveau să-şi dovedească superioritatea tehnică în confruntarea cu creaţiile autohtone, produse la Timişoara...

Multe dintre T3R-uri au prins peste 20 de ani de activitate într-o perioadă de forţă majoră. Veteranii oraşului îşi amintesc... cursele spre Piaţa Centrală, C.S.G. sau S.N.G. când supremaţia la locale se dădea între „vişiniile pragheze” şi „autohtonele cu două remorci trase la sacrificiu”...

Iată, a sosit momentul pentru o scurtă incursiune în trecut: modelul T3R, simbol de necontestat pentru mai bine de trei decenii de trafic local!

Fişă de prezentare (4): autobuzul DAC/ROCAR 112 UDM

Primele autobuze DAC, model 112, au sosit la Galaţi în luna decembrie a anului 1988 şi au debutat pe traseul 11 (pe atunci, I.L.T.G. – Parc C.F.R.). Un an mai târziu, acestea au stat la baza înfiinţării Cursei Rapide ce avea capete de linie Micro 19 respectiv Parcul C.F.R. şi se dorea a fi „un ajutor eficient cu număr redus de staţii pentru traseul 10”.

Cele 6 autobuze DAC 112 care au ajuns pentru prima oară în urbea noastră (timp de 8 ani, deşi acest model era disponibil, I.J.T.L. Galaţi a optat, alături de alte oraşe, doar pentru varianta articulată, care a susţinut cu brio transportul local alături de Ikarus-urile 280 şi Roman-urile 112 achiziţionate în cea de-a doua jumătate a anilor 70) erau „tipice” anilor de... „economie comunistă”: scunde, cu izolaţii deficitare şi piese de slabă calitate, utilizate atât pentru dotarea saloanelor cât şi a părţilor de natură tehnico-funcţională.

Exemplarele care au urmat, până la loturile din 1993, n-au avut nici ele prea mulţi ani la activ în folosul călătorilor.

Modelul 112 a fost achiziţionat de regia noastră de transport local până în 1996. La o primă analiză în ceea ce priveşte achiziţiile autohtone, varianta articulată a avut mai mulţi reprezentanţi decât cea scurtă. Aceasta din urmă, a rezistat în serviciul local până la sfârşitul anului 2009. E drept, au fost şi câteva excepţii izolate în primele luni ale lui 2010, atât la Convenţii cât şi la trasee („perifericele” 26 şi 31, mai precis). În prezent, mai trăieşte doar un singur reprezentant din generaţia 112: este vorba de autobuzul de intervenţii, „legendarul” TZG, care prin ambiţia şi dedicaţia foştilor săi titulari a reuşit s-adune până acum 16 ani de activitate... în folosul comunităţii.

Tramvaiul gălăţean: Tatra T3R şi Timiş 2 – peste 30 de ani de supremaţie locală

Timp de mai bine de trei decenii, transportul local cu tramvaiul a însemnat două mărci clasice pe care personalul de întreţinere/reparaţii al celor două depouri din oraş a ajuns să le cunoască mai bine decât propriul apartament... Tipurile de care vorbesc sunt Tatra şi Timiş 2.

Din respect pentru ceea ce a marcat unul dintre episoadele „comuniste” din istoria transportului nostru local, am decis să atribui, în pagina din acest blog destinată tramvaielor, două... momente de istorie.

Fotografiile nu-mi aparţin; ele au fost realizate de „veterani în domeniu”, români şi străini care au răspuns la... „chemarea unei pasiuni”.

Îmi doresc să completez această pagină din istoria transportului local electric cu ajutorul tuturor celor dornici să vadă „reunite”, într-o singură prezentare toate „bijuteriile” care au alergat, în trecut, pe liniile oraşului nostru. Iată ce-am strâns până acum pe una dintre paginile acestui blog... http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/tramvaiele-tatra-kt-4d-din-galati.html

Ar fi frumos să realizăm o „gestiune foto” completă pentru ceea ce... „a fost cândva”; să dezvelim tainele trecutului într-o prezentare captivantă pentru orice persoană interesată de tramvaie; un capitol care cândva, a caracterizat o generaţie, un capitol de care continuăm să vorbim ori de câte ori vine vorba despre transportul electric din oraşul Galaţi.

Arhiva de presă – anul 1991

După o perioadă relativă de pauză pe care am avut-o în ceea ce priveşte documentarea & prezentarea activităţii regiei noastre de transport local de-alungul timpului, revin astăzi cu ceea ce a marcat anul 1991 în istoria I.J.T.L./R.A.T.U.: http://transportlocalgalati.blogspot.com/p/arhiva-de-presa-ijtl-ratu-transurb-1980.html (materialele sunt postate în partea de jos a paginii).

Atunci şi acum (2): versiunea cu... tramvaie

Luna trecută v-am prezentat o paralelă între traseele de autobuz care deserveau urbea noastră în anul 1988 şi cele care ne servesc în prezent. După cum am explicat atunci, dezvoltarea lor a variat în timp, funcţie de evoluţia economică a oraşului...

E limpede, suntem în regres... sau mai precis într-un falling down de toată splendoarea...  Dar să nu o dăm pe politichie; mai bine să coborâm printre amintiri, fără nici o răutate, şi să ne amintim de sfârşitul anilor 80 când, traseele de tramvai dominau Galaţiul. Nu ştiu în câte oraşe din ţară, la acea vreme, traseele de tramvai deţineau supremaţia urbană! În oraşul nostru, am avut, la un moment dat, 25 de trasee de autobuz şi... 32 de trasee de tramvai!

OK, am să las vorbele măreţe deoparte şi am să aduc dovezile necesare. Iată, mai jos, prezentarea grafică a traseelor de tramvai care rulau în urbea noastră la sfârşitul anilor 80 precum şi a celor care funcţionează în prezent.

După cum observaţi, s-au închis multe linii şi asta fiindcă pilonii care ne defineau cândva oraşul – cel siderurgic şi cel naval – deşi continuă să dăinuiască, nu mai sunt ceea ce au reprezentat cândva! Explicaţiile sunt inutile acum... Ar însemna s-o dăm pe fomism şi politică ori... nu acesta este scopul pe care-l urmăresc în cadrul acestui blog.

E timpul să ne implicăm pentru susţinerea transportului local. Semnaţi petiţia: http://www.petitieonline.ro/petitie/modificari_pentru_imbunatatirea_infrastructurii_transportului_local_din_galati-p65739055.html

Arhiva de presă – din nou printre amintiri

Am reluat vizitele la Biblioteca V. A. Urechia şi implicit „scormoneala” prin ediţiile vechi ale fostului cotidian „Viaţa Nouă”. N-am mai coborât de câteva luni printre amintiri, sper ca-n viitor să fiu mai activ. Aşadar, găsiţi aici ( http://transportlocalgalati.blogspot.com/p/arhiva-de-presa-ijtl-ratu-transurb-1980.html ) informaţii proaspete despre ceea ce au însemnat anii 1985 şi 1986 pentru I.J.T.L. Galaţi, deh... arcul peste timp...