Necesitatea autobuzelor articulate: o problemă tot mai spinoasă

Ieri a nins şi mijloacele de transport ale regiei noastre locale au circulat în mod gratuit pentru călători. Decizia a fost a Primăriei. Astăzi, procedeul s-a repetat.

Intenţia a fost aceea de a încuraja posesorii de autoturisme să se deplaseze spre zonele de interes apelând la autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele Transurb-ului pentru ca serviciile de salubrizare să intervină cât mai eficient pe străzi şi să le cureţe de zăpadă. Frumoasă intenţie care, din păcate, nu s-a bucurat de feed-back-ul aşteptat. De ce?

-cei mai căpoşi şoferi n-au renunţat la maşinile lor, fie din comoditate, fie din cauze justificabile (de exemplu, programul de muncă, legăturile între punctele de interes, locurile vizate...);

-alţii au apelat la mijloacele de transport dar au trebuit să renunţe datorită îngrămădelii excesive din saloanele acestora;

-Transurb-ul necesită mai multe autobuze şi midibuze.

M-a întrebat o cunoştiinţă care îmi cunoaşte pasiunea şi interesul în ceea ce priveşte transportul local, cum aş fi putut evita balamucul de ieri (precum şi cel de astăzi, din prima jumătate a zilei). I-am răspuns că dacă în curtea regiei noastre de transport local Primăria ar fi acceptat câteva autobuze articulate, călătorii ar fi fost mulţumiţi. Ieri dimineaţă, la orele de vârf, dacă ar fi existat în cadrul frecvenţei stabilite fiecărui traseu cu flux mare de călători o alternanţă a autobuzelor de genul articulat – simplu – articulat, lucrurile ar fi stat mult mai bine iar salariaţii n-ar mai fi aşteptat zece maşini s-ajungă la serviciu. Traseele 11, 17 precum şi cupla 102/105 sunt cele care, conform actualei forme de organizare şi gestionare a itinerariilor, ar avea nevoie de autobuze articulate MĂCAR la orele de vârf! Sunt convins că o analiză corespunzătoare ar demonstra convingerea mea.

Majoritatea călătorilor au apelat la serviciile regiei noastre de transport local iar aceasta s-a străduit să le ofere servicii cât mai optime, în limita posibilităţilor disponibile. Se cer investiţii la Transurb şi sper că se vor realiza. Vrem să facem un pas înainte? Să ne apropiem de un transport civilizat şi bine pus la punct precum cel din ţările civilizate? Se cere dorinţă şi seriozitate.

Amintiri de pe Bălcescu

A trecut ceva timp de când strada Bălcescu şi-a pierdut mijloacele de transport iar călătorii s-au întors, mai mult sau mai puţin mulţumiţi, în staţiile de pe Domnească.

După cum se ştie, răspunsul final în ceea ce priveşte deplasarea autobuzelor, midibuzelor şi microbuzelor pe strada Bălcescu nu a fost încă formulat; s-a spus că acesta se va stabili după o expertiză (cine ştie când – deocamdată nu s-a publicat nimic oficial) şi că, indiferent de rezultate, carosabilul şi trotuarele ne vor impresiona cu-n caracter european (deocamdată am fost impresionaţi de absenţa liniară a echipelor de muncitori înregistrată imediat după terminarea alegerilor – deci da, a fost un fel de „îngrăşarea porcului în Ajun” dar în variantă electorală).

Până la rezolvarea acestei probleme, aparent spinoase şi „clasic încâlcite” în regimul birocratic curent, desfăşurarea transportului local pe strada Bălcescu este întreruptă.

Mulţi spun că modernizarea acestui drum (cu fonduri locale), a fost o modalitate prin care unii edili au dorit să se afirme în rândul cetăţenilor. N-a fost niciodată vorba de calitate, de trăinicie în ceea ce priveşte materialul şi execuţia ci doar de interes...

Alţii sunt însă mulţumiţi cu revenirea la vechea orânduire în ceea ce priveşte transportul local. Printre ei, sunt persoane care lucrează în zona Pieţei 30 Decembrie şi preferă să vină pe jos până în staţia de la Teatrul Dramatic! Aşa au făcut şi pe vremuri. Ei văd perioada apusă, constructiv vorbind, mult mai interesată de activitatea de transport local decât cea din zilele noastre. Este părerea lor şi dacă aveţi timp la dispoziţie, puteţi să le aflaţi şi argumentele, mai mult sau mai puţin solide funcţie de punctul dvs. de vedere...

Există un zvon – neoficial – care vorbeşte despre închiderea definitivă a străzii Bălcescu. Motivul e simplu: conductele de apă nu sunt suficient de solide pentru a rezista trepidaţiilor provocate de maşinile grele. Da, e vorba de lucrări de calitate inferioară, menite s-acopere afacerile „de după paravan” efectuate de fomiştii locali...

În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca strada Domnească să nu intre niciodată în reparaţii sponsorizate din... „interes local”. Fiindcă dacă s-ar întâmpla, rezultatul ar fi clar: traficul cu autobuze, microbuze şi midibuze s-ar muta pe Ana Ipătescu sau Dogăriei (tur – retur) iar activitatea troleibuzelor ar fi desfiinţată...

Acestea sunt părerile călătorilor. Ce va fi, rămâne de văzut. Până atunci, vă ofer o fotografie pe care am realizat-o la începutul lunii ianuarie a acestui an, când mijloacele de transport străbăteau strada Nicolae Bălcescu:

Întoarcerea din trei mişcări

De câte ori ajung în dreptul INTFOR-ului şi văd... terminalul improvizat pentru mijloacele de transport ale Transurb-ului, îmi amintesc de întoarcerea din trei mişcări pe care o învăţam cu instructorul meu în anul 2000...  De ce zic aceste vorbe? Fiindcă, din lipsa unui capăt de linie adecvat, autobuzele de mare şi medie capacitate ale Transurb-ului sunt nevoite să întoarcă în mijlocul drumului! Ruşinica se sparge în capul Primăriei, incapabile sau poate nepăsătoare (!) să amenajeze şi implicit gestioneze un nenorocit de rondou!

Vine, aşadar, vorba din trecut: cum naiba, în epoca de aur, s-au făcut terminale spaţioase atât pentru autobuze cât şi pentru tramvaie iar acum, cu toată „democraţia” şi tot „modernismul” nu suntem  capabili să oferim principalului operator de transport local o blestemăţie de... rotocol pe care să-şi găsească loc mijloacele pe care le deţine?! Ah da, Primăria refuză multe idei de... la obraz, fiindcă nu sunt fonduri! Să nu începeţi cu expansiunea auto fiindcă asta nu reprezintă o scuză!

Ei bine, lipsa unui rondou adecvat capătului de linie de la INTFOR poate cauza accidente, şi asta tocmai din cauza acelei manevre din trei mişcări pe care MAZ-urile, COBRELE, DAB-urile şi DEN-urile trebuie să le efectueze peste sensurile de mers de pe strada Portului. Ne-am învăţat ca, până nu se întâmplă o tragedie, să nu se ia măsuri! Până nu ţipă presa, până nu se fac emisiuni televizate şi implicit proteste din partea localnicilor, nu se face nimic!

Să aruncăm, din nou, o ocheadă în trecut: anii 80 – autobuzele articulate şi ROMAN-urile 112 întorceau la I.L.T.G., pe-un rond micuţ dar eficient. O să mă întrebaţi (probabil), ce naiba s-a întâmplat cu acest rond... Ei bine, el există şi azi dar, atunci când nu este ocupat de TIR-uri, e ocupat de... zăpadă sau gunoaie. Da, ar fi o soluţie: să profităm de ceea ce s-a făcut „cândva” dar cu ajutorul Poliţiei fiindcă spiritul civic şi respectul faţă de transportul local s-au diminuat şi continuă să se diminueze.

Un nou terminal?! Mai modern, mai... a la vest?! Că doar INTFOR-ul o duce bine şi cred că are tot interesul pentru a asigura (desigur, cu sprijinul Primăriei) un terminal adecvat pentru maşinile care îi aduc angajaţii în timp, la serviciu! Haideţi să vă vedem, „competenţi iubitori de efort minim şi salarii cât carul”!

Întoarcerea din trei mutări:

Şi capătul de linie ce-ar putea fi activat...

Strada Mihai Bravu îşi aşteaptă tramvaiele

Linii acoperite de ţărnă, linişte, precum şi-un strop de nostalgie... Aşteptăm să vedem din nou tramvaie coborând spre gară şi sperăm ca răbdarea noastră să nu fie în van. Cândva s-au întreprins lucrări frumoase, lucrări utile... Dacă prezentul nu continuă tradiţia, măcar să păstrăm ceea ce ni s-a oferit cândva...