În majoritatea ţărilor civilizate s-a stabilit un mod elegant, logic şi totodată economic de deplasare... Posesorii de autoturisme au o gamă largă de opţiuni avantajoase atunci când vine vorba de a străbate itinerariile dorite: amintesc doar modul în care aceştia înţeleg şi respectă transportul public, mai avantajos pentru bugetul de familie, utilizarea bicicletelor sau chiar a mersului pe jos pentru cei care au de parcurs distanţe medii şi ţin la sănătatea lor precum şi respectarea anumitor măsuri pentru cei care „nu pot în ruptul capului fără maş’nicile lor” (zile în care circulă doar autoturismele cu un anumit număr de înmatriculare, week-end-uri în care anumite străzi sunt închise pentru a găzdui terase sau promenade, străzi care beneficiază, funcţie de zi, la câte un singur sens de mers...).
Sunt convins că oricine ar citi aşa ceva s-ar minuna şi ar trata totul cu indiferenţa tipică unei dezvoltări gomoase, în care binele personal trece peste bătaia de obraz a celor din jur... Noi (nu mă refer doar la Galaţi ci la majoritatea judeţelor din scumpa noastră patrie) ne-am învăţat să mergem cu Mercedes-ul chiar şi două sute de metri, până la brutărie sau la punctul de colectare a deşeurilor menajere, nu din necesitate ci fiindcă tre’ să vadă tot cartierul cât de bogaţi sau de trendy suntem, dacă mergem la grătar e musai ca fiecare familie sau prieten invitat să vină cu maşina din dotare (dă-o naibii de ecologie, noi să ne simţim bine!), deplasarea la servici implică din nou utilizarea autoturismelor personale deşi, în unele condiţii, transportul local este mult mai avantajos...
Dacă încercăm să schimbăm ceva urmând modelul vest-european, posesorii de maşini reacţionează precum gorilele turbate... Şi iată cum, în urbea gălăţeană, lipsită de posibilitatea de a găzdui în parcări patrimoniul auto ale fiecărui gălăţean (unii au şi câte trei maşini, una pentru serviciu, una pentru piaţă şi una pentru concediu!) ne sufocăm din comoditate şi prostie!
Un exemplu clasic a avut loc astăzi, pe (deja) chinuita stradă Bălcescu: mare stres, atât pentru candidaţii care au optat pentru admiterea la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri cât şi pentru părinţi... Tipic româneşte, o mare parte din familiile cu maşină în dotare a tras în faţa liceului, ignorând faptul că acolo se află o staţie de autobuz. Au existat însă şi cazuri de bunsimţ, când părinţii au arătat copiilor ce înseamnă un minim de respect pentru societate şi au garat maşinile fie în parcarea de lângă Policlinică, fie la o distanţă considerabilă de staţie şi de semafor. Din nefericire, aceştia au fost puţini la număr...
Prin urmare, încă de la primele ore ale dimineţii, în staţia liceului de elită al judeţului nostru s-a lăsat cu claxoane şi înjurături: mijloacele de transport ale Transurb-ului cât şi microbuzele private au fost nevoite să blocheze traficul prin staţionare silită... pe cea de-a doua bandă de circulaţie. A rezultat un balamuc suplementar, un plus semnificativ la stresul pe care şoferii îl au zilnic atunci când străbat strada Nicolae Bălcescu printre gropi, muncitori şi canalizări înălţate...
Postez, mai jos, două fotografii justificatoare despre ceea ce înseamnă „jungla rutieră gălăţeană”, în speranţa (vagă, ce-i drept) că unii vor pricepe şi se vor simţi... Avem şi noi opţiuni pentru a promova o societate mai bună dar dacă nu ne implicăm în mod colectiv, degeaba le mai avem. Şi iată cum ajungem la maxima unui mare filosof: „Un popor dornic de dezvoltare are propria-i iniţiativă; un popor ce trebuie dezvoltat are propriul său bici”.
