… de serviciu

Autobuzele şi tramvaiele noi, moderne, rămân (deocamdată) un vis pentru Galaţi.

“Epoca de Aur” ne-a adus maşini proaspăt ieşite din fabrică dar prea puţine piese pentru întreţinerea lor pe când “Democraţia” s-a arătat mult mai zgârcită cu achiziţiile dar a acceptat dezvoltarea pieţei pieselor auto…

Indiferent de rezumat, indiferent de timpul la care ne raportăm, edilii n-au acordat NICIODATĂ atenţia şi fondurile necesare pentru “unitatea de transport local”: în trecutul comunist, de vină a fost economia iar în prezentul liber, de vină este politica.

Uneori… rămâi singur pe câmpul de luptă. Şi atunci, trebuie să te descurci cu ceea ce ai. Asta facem noi, astăzi, cei de la Transurb: ne dăm tot interesul pentru ca parcul pe care îl gestionăm să rămână activ şi util în slujba călătorilor.

Pe strada Basarabiei: KT-uri, Cobre şi o linie de tramvai care visează la modernizare… asta dacă “zorii îi vor fi benefici”

Activități de organizare internă (I)

Astăzi am realizat statistica parcului mijloacelor de transport local ale Transurb-ului la sfârșitul anului 2013: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/statistica-parcului.html și am întregit galeria de fotografii destinată tramvaielor Tatra T3R/T4D și Timiș 2 mulțumită filmărilor realizate în anii 1993 și 1996 de Richard Lomas și promovate ulterior de către Dave Spencer: http://transportlocalgalati.blogspot.ro/p/tramvaiele-t3rt4-timis-2-kt-4d-zgt-6.html

Voi continua - în cursul următoarelor zile – la dezvoltarea arhivei aferente tramvaielor…

Farmecul antic al străzii Bălcescu

Puţină ploaie... puţină ninsoare... un midibuz bătăios şi un plus de nostalgie, datând de peste un secol...

Dead lands...

Oraşul evoluează, încet, spre o direcţie pe care oricât de mult am încerca s-o anticipăm din timp, n-am reuşi; cine ar fi crezut, la începutul acestui secol, că deceniul care va urma, va aduce atâtea schimbări în terminalul mijloacelor de transport aferent Gării C.F.R.?

Cine ar fi crezut că toată activitatea aceea din dreptul chioşcurilor cu reviste şi răcoritoare ar putea muri dintr-odată, aşa, ca la un semn...?! Cine ar fi crezut că tramvaiele care aduceau mai mereu „hoarde” de călători în vecinătatea gării vor fi suspendate datorită unor interese şi datorii politice de nivel înalt, travestite – chipurile – în „bune interese” pentru „sărmanii contribuabili”?!

Întrebări, întrebări... Şi soluţii oferite pe jumătate, funcţie de cum bate „vântul puterii” deasupra oraşului...

Terminalul s-a mutat dar imaginea oferită vizitatorilor este una de toată jena: parcări betonate, maidane, clădiri abandonate şi... mizerie, multa... mizerie...

Nimic impresionant, nimic constructiv!

Duminică seară am coborât spre gară; fostul terminal era pustiu iar chioşcurile care odinioară erau sufocate de călătorii dornici de-o bragă, un braţ de ziare, un mic sau o bere, zăceau acum, pustii.

Şi era linişte... prea multă linişte. Doar motorul lui FRD a mai alungat, pentru câteva secunde, tristeţea unui loc cândva aglomerat, acum pustiu...

Prin... centrul contemporan

Pe vechea stradă a Republicii, printre clădiri vechi, povestind despre trecutul glorios al oraşului nostru...

O amintire

Am trecut de nenumărate ori pe strada Traian dar n-am remarcat până în prezent panoul de staţie vechi şi îndoit, datând de cel puţin două decenii...

Staţia se numea „Bariera Traian” şi era amplasată (pe sensul de mers spre Barieră) înainte de terminalul destinat tramvaielor. În dreptul ei trăgeau autobuzele care deserveau traseul 26.

Această staţie a fost mutată – în urmă cu câţiva ani – la aproximativ douăzeci de metri de intersecţia străzii Traian cu Prundului.

Întoarcerea din trei mişcări

De câte ori ajung în dreptul INTFOR-ului şi văd... terminalul improvizat pentru mijloacele de transport ale Transurb-ului, îmi amintesc de întoarcerea din trei mişcări pe care o învăţam cu instructorul meu în anul 2000...  De ce zic aceste vorbe? Fiindcă, din lipsa unui capăt de linie adecvat, autobuzele de mare şi medie capacitate ale Transurb-ului sunt nevoite să întoarcă în mijlocul drumului! Ruşinica se sparge în capul Primăriei, incapabile sau poate nepăsătoare (!) să amenajeze şi implicit gestioneze un nenorocit de rondou!

Vine, aşadar, vorba din trecut: cum naiba, în epoca de aur, s-au făcut terminale spaţioase atât pentru autobuze cât şi pentru tramvaie iar acum, cu toată „democraţia” şi tot „modernismul” nu suntem  capabili să oferim principalului operator de transport local o blestemăţie de... rotocol pe care să-şi găsească loc mijloacele pe care le deţine?! Ah da, Primăria refuză multe idei de... la obraz, fiindcă nu sunt fonduri! Să nu începeţi cu expansiunea auto fiindcă asta nu reprezintă o scuză!

Ei bine, lipsa unui rondou adecvat capătului de linie de la INTFOR poate cauza accidente, şi asta tocmai din cauza acelei manevre din trei mişcări pe care MAZ-urile, COBRELE, DAB-urile şi DEN-urile trebuie să le efectueze peste sensurile de mers de pe strada Portului. Ne-am învăţat ca, până nu se întâmplă o tragedie, să nu se ia măsuri! Până nu ţipă presa, până nu se fac emisiuni televizate şi implicit proteste din partea localnicilor, nu se face nimic!

Să aruncăm, din nou, o ocheadă în trecut: anii 80 – autobuzele articulate şi ROMAN-urile 112 întorceau la I.L.T.G., pe-un rond micuţ dar eficient. O să mă întrebaţi (probabil), ce naiba s-a întâmplat cu acest rond... Ei bine, el există şi azi dar, atunci când nu este ocupat de TIR-uri, e ocupat de... zăpadă sau gunoaie. Da, ar fi o soluţie: să profităm de ceea ce s-a făcut „cândva” dar cu ajutorul Poliţiei fiindcă spiritul civic şi respectul faţă de transportul local s-au diminuat şi continuă să se diminueze.

Un nou terminal?! Mai modern, mai... a la vest?! Că doar INTFOR-ul o duce bine şi cred că are tot interesul pentru a asigura (desigur, cu sprijinul Primăriei) un terminal adecvat pentru maşinile care îi aduc angajaţii în timp, la serviciu! Haideţi să vă vedem, „competenţi iubitori de efort minim şi salarii cât carul”!

Întoarcerea din trei mutări:

Şi capătul de linie ce-ar putea fi activat...

Început de ianuarie la Autobaza 1

Iată c-a sosit momentul să ne despărţim de-un alt midibuz Isuzu, component al primului lot care a apărut pe străzile Galaţiului, în 1998: este vorba de WZL. Maşina avea mai bine de 13 ani de activitate; a fost folosită în condiţii grele de transport cărora le-a făcut faţă cu brio iar mecanicii au salvat-o de câteva ori de la pensionare... Sfârşitul lui 2011 i-a adus pacea specifică încheierii unei cariere în care a avut onoarea să ruleze atât alături de produsele autohtone cât şi de cele din import, noi sau S.H. Aşadar, WZL este una dintre acele „gâgâlici” care a prins... „marea tranziţie” şi de care ne vom aminti mereu.

Alături de acest midibuz, în ţarcul de casare a apărut şi YRE-ul care a fost descompletat treptat, într-unul din atelierele autobazei, pentru a menţine în viaţă ceilalţi colegi. Din YRE n-au mai rămas multe echipamente... Majoritatea au fost deja întrebuinţate. Ceea ce a ajuns în parcul rece este doar o carcasă lipsită de... „suflet” care încă îndrăzneşte să ne vorbească de-un trecut agitat, mult prea agitat pentru viaţa şi capacităţile unui midibuz de capacitate mică.

Pe FRE nu l-am văzut de multă vreme. Mi s-a spus că nu e casat şi că, teoretic vorbind, ar mai avea o şansă să vadă localele. Asta se întâmpla cu puţin timp înainte ca DWK şi mai apoi FPY să cedeze în regimul urban. Amândouă cu motoarele...

Începutul lui ianuarie este incert: ce va fi, cine va primi o nouă şansă? Dacă FRE continuă să se ferească de privirile curioşilor, DWK şi FPY au fost trase pe aceeaşi pistă, în aceeaşi zonă în care... DWH a prins viaţă iar FPX a murit. Mistere, mistere. Informaţiile primite se bat cap în cap, semn că nu s-a luat încă nici o decizie în privinţa celor trei DAB-uri. Voi reveni cu mai multe detalii concrete în cursul lunilor următoare.